Inedit Aurel Dumitrașcu: „Îți amintești cu dor profunzimea ochilor Lilianei Cârjă!“ admin, 19/04/202321/04/2023 11 ianuarie 1982 E noapte, e foarte târziu și îți amintești cu dor profunzimea ochilor Lilianei Cârjă! În timp ce trupul lui Marilyn rămâne singura planetă pe care n-o suporți moartă, pe care știi totuși că n-o vei întâlni niciodată! Orice lacrimă e începutul unui pustiu de cenușă! Neplângând e ca și cum ai striga din tot sângele că vrei să trăiești! Inedit aurel dumitrascuborcaineditjurnalliliana carja
Inedit INEDIT Aurel Dumitrașcu: „Jocurile geniului pot fi învățate numai în singurătate deplină!“ 17/10/202217/10/2022 Vineri, 27 iunie 1980 La 8 te scoli. Mama s-a dus din nou la prășit. Citești poeme de Nicolae Ioana[1], foarte reci, foarte idolatrizante de singurătate. Dimineață timidă, cu un soare amenințat de nori. Asta e totuși o lună proastă, nu prea-ți merge mintea. S-ar putea să fii și… Read More
Inedit Aurel Dumitrașcu: „Fratele mamei tale este rar!“ 23/02/2023 Miercuri 21 februarie 1979 Ziua începe cu mult frig. Apoi iese soarele. Școala. Copiii. Termini Mondiano[1]. Casa. Adrian[2] a venit într-o permisie. Nu poate trece pe la tine. Păcat! Dacă ştiai că vine, fugeai tu până la Piatra Neamț. Angela Fizeșan îți scria cu aceleași curate gânduri,… Read More
Inedit INEDIT Aurel Dumitrașcu către Dan David: „Vocația poetică a lui Dumitrașcu nu mai poate fi pusă niciodată la îndoială! Nici de el însuși.“ 01/04/2023 1 octombrie 1987 Dragul meu[1], După defilare, cam pe 28 august, mi-ai expediat o scrisoare penibilă, ca să nu zic de prost-gust. Probabil că o aveai în sufletul tău și până la urmă tot trebuia să mi-o trimiți. Sigur, ai libertatea să crezi că toată lumea mimează amărăciunea,… Read More