Bună seara, Elena! Toamnele ne prefac în parfum de scorțișoară ce umezește ochii zeilor. Toamna ne batem pentru surâsuri ca pentru principese. Toamna, vine acasă la noi un boboc de aur să ne spună el o poveste frumoasă. Și nu ne rămâne decât să tăcem într-o lene contemplativă, boieroși…
Tag: borca
INEDIT Aurel Dumitrașcu către Magda Cârneci: „Fără darul elecției nu se mai poate supraviețui într-un sistem imbecilizat în toate direcțiile.“
Borca, 29 decembrie 1988 Draga mea, N-aș putea să trec în celălalt an fără să-ți vorbesc, fără să-ți scriu această scrisoare. Și nu doar că m-aș simți vinovat, dar ar fi în deplină neconcordanță cu ceea ce păstrez întotdeauna pentru tine. E vorba de o emoție aparte, pe…
JURNAL INEDIT Aurel Dumitrașcu: „Cred că patria aceasta n-are nevoie de adormiți!“
Marți, 21 martie 1978 Școala. Vânt. Timp închis. Ore. Marie nu venise la școală. O întreb pe sora ei ce-i cu ea. Îmi spune că pe Marie o doare rău stomacul. Acest lucru mă amărăște. Îmi pare foarte rău. Dac-aș avea bani aș duce-o la doctorul Pușcaș din Șimleul…
Aurel Dumitrașcu – Ultima scrisoare către Prințesă: „Mai devreme sau mai târziu, dreptatea este a celor «excluși», a celor împinși sub tramvai!“
Borca, 10 august 1988 Draga mea, Îți scriu câteva rânduri, ca să nu-ți mai faci probleme, deși numai așa ceva nu-ți faci – în ceea ce mă privește. Mi-au ajuns 14 zile de spital. Voi continua să-ți mulțumesc pentru ele. Regret că am rămas cu acest sentiment, că…
AUREL DUMITRAȘCU INEDIT: „Nu-s poet. Sunt un fir de iarbă!“
Nu-s poet. Sunt un fir de iarbă. Vulnerabil. Lipsit de orgoliu. Credul pentru că iubesc oamenii pătimaș. Lipsit de ambiție pentru că altfel ar trebui să împing pe altul pentru a fi eu primul. Și nu mă interesează aceasta. Mă interesează respectul. Pentru că mai întâi respect și apoi iubesc….
Aurel Dumitrașcu inedit – „VEȘNIC“
„Vii să mănânci turtă?“ suntem în secolul XX și mama e-n bucătărie cu făină pe mâini și cu gândul prefăcut într-o turtă „vin să mănânc orișice mâinile tale ating și pârguie“, de multe ori nu trebuie să deschizi ușa să mă-ntrebi „vii să mănânci turtă?“ pentru că eu și așa…
AUREL DUMITRAȘCU INEDIT: „Nu m-am întrebat niciodată“
Nu m-am întrebat niciodată cine e mama cine e fratele meu, deseori nici nu-i știu dar cum mugurele timid se întreabă de floare sau rod uneori noaptea îmi spun că pe pămînt în ceea ce-i privește un lucru doar îmi pare important: să fie demni. Borca 11 septembrie 1977
INEDIT Aurel Dumitrașcu către George Stanca: „Va veni o vreme când o haimana va înduioșa un imperiu!“
Borca, 17 martie 1982 Bună, dragul meu George! Vin târziu, după două luni pădurețe, pleoștite spre nu știu ce culoare a nimicniciei. M-am simțit tare rău, o infecţie a pielii. Știi, astea nu-s boli romantice. Breban spunea altceva. Dar să nu mă plâng! Cândva gândeam că avem prieteni…
INEDIT Aurel Dumitrașcu către Ana Ardeleanu: „Eu regândesc lumea prin fiecare carte!“
Borca, 6 aprilie 1979 Te salut, Ana de la Negru vodă! Mulțumesc pentru cuvinte! Sunt frumoase! Scrii și-mi creezi oarecari probleme la citit. Dar înțeleg. Epistolele tale sunt ca niște tapiserii. Și le găsesc curate. În ultimele două zile mi-am revenit. Adică am scris Înalt. Așa mi se…
INEDIT Aurel Dumitrașcu către Ana Ardeleanu: „Mă bat pentru puritate și îndrăzneală, pentru adevăr. Altfel aș fi mort.“
Borca, 26 febr. ‘79 – pe frig – Bună seara, Ana Vârtei – Ardeleanu! Un nordic îți scrie! Să nu te superi! Acum nu cântă nicio pasăre; poeziile se nasc când nimeni nu cântă. Sau poate când oamenii își dau seama că sunt prieteni, că se poate conta…