Borca, 20 noiembrie 1987 Dulce minune, O, nu tac! Îți vorbesc deseori, te invoc și probabil că le amărăsc într-un fel pe toate fetele care, într-un fel sau altul, își închipuie cerul cu mine. Tu ești un meteorit căzut pe neașteptate, o împielițare dumnezeiască în care dă raiul…
Tag: borca
Inedit
Continue Reading
INEDIT Aurel Dumitrașcu – Scrisori către Bobocilă: „Nu se poate face o biserică în preajma unei minciuni.“
10 mai 1988 Bobocule, Nu ți-am scris de mai multe zile. Dacă ai plâns, ai voie să mă și bați (puțin). Voi încerca să mă revanșez căutându-ți și alte daruri prin acest oraș. Probabil că în viața mea există și vor exista mereu oameni cărora simt și voi…
Inedit
Continue Reading
INEDIT Aurel Dumitrașcu – Scrisori către Bobocilă: „Mă bucură mai mult bucuria celor pe care-i pot bucura decât bucuria mea personală“
P. Neamț, 24 martie 1988 Draga mea, E aproape 10. Ar trebui să fie o alarmă (falsă, firește, nu vin rușii!) în oraș. E cald. O zi de primăvară după care pot izbucni florile. Sunt la muzeu. Am citit mai multe pagini despre muzeele mari ale lumii, despre…
Inedit
Continue Reading
JURNAL INEDIT Aurel Dumitrașcu – „Un oraș nu va avea niciodată puterea să învingă inima unui om ca tine!“
ORAȘUL În orașe, întotdeauna, ai timp să-ți închipui cum ai fi fără munți. Străzile se prelungesc într-un fel de cuvinte spuse cu șiretenie, ți se pare deseori că un capăt de stradă este capul unui om, o minte cuprinsă de solitudinea în care apare ceața. Spectacolul străzii este fascinant!…
Inedit
Continue Reading
JURNAL INEDIT Aurel Dumitrașcu – „Lingăii scriu despre patrie ca despre ce faci cel mai des zilnic!“
SĂPTĂMÂNĂ CU FLORIAN Florian[1], cu Gabi, cu „Lalaia” (mașina) au venit în munţi. Dinspre Mălini, peste Stânişoara. Un prieten care nu va dezminți niciodată sentimentele dintre noi, este vorba de un fel de acceptare – oricum între voi, o companie întotdeauna reciproc relaxantă. Au venit luni. Azi e vineri,…