Skip to content
AUREL DUMITRAȘCU
AUREL DUMITRAȘCU

VIAȚA ȘI OPERA

  • Home
  • BIOGRAFIE
  • POEME ȘI PROZĂ
    • POEME
      • Inedite
      • Din antologii
    • PROZĂ
      • VOLBURICĂ
      • DE CE PRIMĂVERILE NU AU LIMBĂ
  • PUBLICISTICA
    • În „Ceahlăul“
    • În „Dialog“
    • Eseistică
      • Poveștile erotice ale lui Ion Creangă
      • Daniel Turcea sau magia esenţelor
      • Vasile Vlad sau cele 1001 de nopți ale exagerării
      • Generația fără îngeri
    • INTERVIURI
      • „Mizind pe impostori nu facem decît să spunem ceva despre… noi înșine.“
      • „Cei care vorbesc cel mai mult de conștiința că sunt scriitori sunt veleitarii.“
      • „Devenirea unora se oprește odată cu examenul de licență și schimbă biblioteca pe un restaurant.“
      • „Am plecat cu un gust amar, hotărât să nu mă mai întorc niciodată la așa ceva.“
      • „Un om al zilelor noastre nu este în «criză» de probleme indiferent în ce loc există!“
      • „Între cei aleși au apărut și destule «voci» de complezență, voci de umplutură care au încurcat și încărcat planuri editoriale“
      • Ultimul interviu
    • Traduceri
      • PAUL McCARTNEY: ,,Un cîntec poate schimba conștiințele“
      • Scrisoarea deținutului politic Vaclav Havel către Samuel Beckett
      • FRANCESCO ALBERONI – EROTISMUL
      • „James Clavell, valorați 5 milioane de dolari?“
      • Omar Sharif sau singurătatea seducătorului
    • Din manuscrise
      • „Însoțitorul“
      • Neooportunismul la pîrleaz
      • Eminescu
  • JURNAL ȘI CORESPONDENȚĂ
    • Jurnal
      • Carnete maro – Jurnal 1980
      • Carnete maro – Jurnal 1981
    • Corespondență
      • Către Nicolae Steinhardt
      • Către Eugen Barbu
      • Către Geo Dumitrescu
      • Către Mircea Sântimbreanu
      • Către Petre Stoica
      • Către Radu Florescu
      • Către Gheorghe Grigurcu
      • Către Nicolae Sava
      • Către Magda Cîrneci
      • Către Maria Anegroaie
      • Către Emilia Amariei
      • Aurel Dumitrașcu către Dana Pîntea: „Adrian poate că ar fi continuat să scrie ode dacă eu nu l-aș fi ridiculizat cu consecvență în acest sens, ani în șir!“
      • Către Elisabeta Vartic
      • Aurel Dumitrașcu către Adrian Alui Gheorghe: „Amneziile astea ale tale seamănă cu scuipatul!“
      • Către Sorin Roșca
      • Către Gheorghe Simon
      • Către Constantin Preda
      • Către Ion Simuț
      • Către Vasile Gogea
      • Către Emilian Galaicu-Păun
  • MANUSCRISE
  • AMINTIRI
    • D.R. Popescu
    • Radu Florescu
    • Constantin Acosmei
    • Mircea A. Diaconu
    • Ioana Revnic
    • Liviu Ioan Stoiciu
    • Gheorghe Grigurgu
    • Vasile Gogea
    • Radu Dobîndă
    • Dumitru Necșanu
    • Ioana Dinulescu
    • Radu Părpăuţă
    • Dana Pîntea
  • OPINII CRITICE
    • Iulian Costache
    • Nicolae Manolescu
    • Cezar Ivănescu
    • Constanța Buzea
    • Laurențiu Ulici
    • Romul Munteanu
    • Gheorghe Grigurcu
    • Radu G. Țeposu
    • Marin Mincu
    • Alex. Ștefănescu
    • Adrian Alui Gheorghe
    • Augustin Frățilă
    • Ion Zubașcu
    • Costin Tuchilă
    • Val Condurache
    • Niculae Stoian
    • Daniel Corbu
    • Pr. Constantin Necula
    • Clara Margineanu
    • Daniel Cristea Enache
    • Octavian Soviany
    • Mircea A. Diaconu
    • Vasile Spiridon
    • Florea Miu
    • Răzvan Voncu
    • Mircea Bârsilă
    • Antonio Patraș
    • Cristian Livescu
    • Constantin Butunoi
    • Nichita Danilov
    • Liviu Antonesei
    • Lector
    • Victor Felea
    • Gellu Dorian
  • MULTIMEDIA
    • Fotografii
    • Audio
    • Video
    • Arta plastica
    • Dedicatii
      • Oferite
      • Primite
  • VARIA
    • Audițiile muzicale
    • Lecturile
    • Corespondenții
  • TRANSLATED
    • English
    • Magyar
    • Italian
  • DESPRE PROIECT
  • CONTACT
AUREL DUMITRAȘCU
AUREL DUMITRAȘCU

VIAȚA ȘI OPERA

„Însoțitorul“

După ce în 1976 publica un roman care a fost foarte bine primit de cititori și critică, „Galeria cu viță sălbatică“ (apărut recent și la Paris cu titlul „l’Exclu“), Constantin Țoiu ne oferă spre lectură un alt roman de peste 400 de pagini, „Însoțitorul“ (Ed. Eminescu, 1981).
Plecînd de la ambianța unui sat de cîmpie, bifurcat între obișnuințele-i vetuste și semnele urbanizării, acest roman este de fapt o profundă meditație asupra participării, destinului (ca asumare conștientă a jurului), dogmatismului, donquijolismu-lui și spaimei, asupra relațiilor dintre generații, asupra rigurozității și discrepanțelor sufletului uman, asupra cunoașterii de sine. Și dacă narațiunea demarează gidean, fără un fir epic clar, personajele fiind adunate în cîteva și aceleași locuri, treptat se impune senzația că, de fapt, acest roman este un roman politic și filozofic, încărcat de simboluri – materia epică derivînd nu din acțiune ci din reflecție. Personajele recrutate aproape fără excepție dintre intelectuali, discută parcă despre toate problemele acestei lumi, o vagă amenințare plutind peste toate aceste „spirite“ mereu însetate să facă speculații ontologice și gnoseologice, „je m’en foutisme“-ul lor fiind de fapt o teamă de la care se salvează dichotomizînd sau cufundînd în ironie și grotesc teme arhicunoscute ale existenței umane. Nimic pitoresc, doar această veșnică stare de reflecție, această neîncetată trecere de pînze ideatice. Tot ce este trucat sau mistic devine obiect de ironizare, de catalogare în derizoriu. Naratorul, cu detașare, ca și cum n-ar fi deloc implicat în demersurile personajelor, le lasă pe acestea să ajungă singure la echilibru, asta dacă nu de fiecare dată o contrareplică sugerează cu totul altceva decît ceea ce părea propus.
Avînd tonul unei dezbateri, decurgînd liber și liniștit, discursul filozofic se circumscrie cîtorva motive:  cel al determinării istorice a individului, cel al cunoașterii de sine prin implicare în faptul istoric, cel al încrederii în valori (de aici derivînd, în mod logic, salvarea de la dogmatism) etc.
Întrutotul o lectură deosebită, încă o împlinire o prozatorului C. Țoiu, acest roman-dezbatere sfîrșește prin a incita la discuții, lăsînd să ne întrebăm o dată-n plus, ca și unul din personajele cărții: „cine sîntem noi?… Și de ce avem cu adevărat nevoie?“

Aurel Dumitrascu

©2025 AUREL DUMITRAȘCU | WordPress Theme by SuperbThemes