Dumitru Necșanu

ȘI

în memoria lui aurel dumitraşcu

am văzut cu ochii mei cum literele se îndoiau ca o
fotografie sub flacără şi se strecurau pe sub pulpana cărţii mele tiptil tiptil se
strecurau adică din carte facându-se nevăzute
unde anume plecau nu am văzut şi nu pot da mărturie nu pot adică să mint
că am văzut o literă târfă într-un bar nu o am văzut beţivănindu-se şi mai ales nu am văzut o literă
singuratică decât o dată în
parc era septembrie
degeaba mă întrebaţi nu ştiu unde au plecat şi cu cine ce vânt
le-a luat pe unde-şi preumblă tristeţea de litere singuratice şi
unde doamne s-au adunat în alte cuvinte
ştiu doar că umilele mele poeme s-au golit de litere şi scriu degeaba
cu carnea doamne cu amplele riduri cu deşertul pe care-l port în cocoaşă
cu vodka marele scut cu prieteni din ce în ce mai puţini cu vederea din
ce în ce mai slabă cu
ce a mai rămas
din imperiul literelor pe care mie l-am promis
nici nu ştiu dacă mai are sens să urmăresc preumblarea lor în context
am văzut cu ochii mei cum nevăzutul era o curgere de litere care
părăseau incinta mie sacră tiptil tiptil şi plecau undeva