– Ce imens motiv e moartea viața doar un simplu „bună ziua!“ toți poeții mor pe rînd întîi ca să poată-n alții să renască. Albi mesteceni duc poeții-n crîng ca să treacă Styxul nevăzuți nu-s zei triști ci muritori de rînd și de floarea albă de cireș născuți. Toți poeții…
Tag: inedit
Inedit
Aurel Dumitrascu inedit – „N-am avut timp să fiu genial“
N-am avut timp să mă fac auzit de urechile lumii. în munți tata mă punea să aduc toată ziua iarbă la cai, iarna îmi cerea la fel să fac și numai eu știu prin câte galaxii am umblat după iarba verde, n-am avut timp să fiu genial o durere mi-a…
Inedit
INEDIT – Prietenul orb
Cad stropi din streșini. Ca niște heruvimi alungați din cerul umbrelor. Valea mea e noroasă. Prietene orb, tu auzi cum se rostogolesc stropii. Cum ating firele uscate de iarbă. Cum șoptesc promisiunile speranței în verde. Lemnul gardurilor e putred. Prin el s-au întemnițat viermii aceia galbeni cu puf. Și furnicile…
Inedit
INEDIT Aurel Dumitrașcu – „Un vis boschian“
Un vis boschian, greu de uitat în zori: singur, noaptea în cimitir, în picioare lângă mormântul lui Petrică Tătaru, prietenul copilăriei tale. Cu piciorul pe marginea mormântului, apăsând ușor noroiul. Și la un moment dat auzi ceva căzând acolo înăuntru, o bufnitură; și gemete. Și în partea dinspre cruce, secțional,…
Inedit
INEDIT Aurel Dumitrașcu către Sorin Grecu: „Mă întreb des câtă forță am pentru a nu exista oricum!“
Borca, 5 aug. 1980 Te salut, neliniștitule! Mulțumesc pentru „Napoca“[1]! Îmi plac scrisorile tale. Pentru că-mi dau ocazia să nu fiu de acord cu ceea ce spui în unele locuri, ori aceasta e o minunată condiție împotriva plictiselii, mă refer la posibila plictiseală epistolară. Cred că la noi nu…
Inedit
INEDIT Aurel Dumitrașcu către Sorin Grecu: „Mă simt nespus de sărac, ca o Grecie fără temple!“
Borca, 23 mai 1980 Te salut, dragul meu! Câte o cioară cade prin noi, nu știu dacă tu ai văzut vreodată cum, uneori, câte un deal pleacă, își iese din fire, se mută peste copaci, acoperă albii, face din pâraie niște portocale stoarse, poate un fel de șoșoni pentru pribegii…
Inedit
INEDIT Aurel Dumitrașcu către Geo Dumitrescu: „Nu pot pricepe cum de uită tot mai mulți ce e omul, în favoarea banilor!“
Borca, 5 Ian. 1980 Bună ziua, Geo Dumitrescu! Nu v-am scris din vară, de prin august! Deși fiecare scrisoare pe care v-am scris-o era o mâhnire învinsă. S-ar putea ca atunci când ne pierdem patetismul să devenim de o muțenie stoică, sau de o imbecilitate deprimantă. Cred, totuși,…
Inedit
INEDIT Aurel Dumitrașcu – Scrisori către Dana Pîntea: „Partidul a făcut totul ca să mă îmbolnăvească.“
BIENALA DE ARTĂ PLASTICĂ „LASCĂR VOREL“[1] Joi, [7 septembrie] 1989 Draga mea dulce, Poate că n-o să-ți scriu în fiecare zi, nici nu-mi propusesem una ca asta, însă, uite, am și-n seara aceasta dor de vorbă cu tine. Poate și pentru că e cald în casă. Afară,…
Inedit
INEDIT Aurel Dumitrașcu către Magda Cârneci: „Cât oportunism de ultimă speță!“
22 martie 1989 Draga mea, Nu au putut să-ți scriu mai repede, pentru că multe zile după ce m-am întors de la București am continuat să fiu afectat că nu te-am întâlnit. Nu știu de ce nu am reușit să ne vedem?! Poate că tu nu ai vrut neapărat…
Inedit
INEDIT Aurel Dumitrașcu către Magda Cârneci: „Fără darul elecției nu se mai poate supraviețui într-un sistem imbecilizat în toate direcțiile.“
Borca, 29 decembrie 1988 Draga mea, N-aș putea să trec în celălalt an fără să-ți vorbesc, fără să-ți scriu această scrisoare. Și nu doar că m-aș simți vinovat, dar ar fi în deplină neconcordanță cu ceea ce păstrez întotdeauna pentru tine. E vorba de o emoție aparte, pe…