– Ce imens motiv e moartea viața doar un simplu „bună ziua!“ toți poeții mor pe rînd întîi ca să poată-n alții să renască. Albi mesteceni duc poeții-n crîng ca să treacă Styxul nevăzuți nu-s zei triști ci muritori de rînd și de floarea albă de cireș născuți. Toți poeții…
Tag: aurel dumitrascu
Inedit
Aurel Dumitrascu inedit – „N-am avut timp să fiu genial“
N-am avut timp să mă fac auzit de urechile lumii. în munți tata mă punea să aduc toată ziua iarbă la cai, iarna îmi cerea la fel să fac și numai eu știu prin câte galaxii am umblat după iarba verde, n-am avut timp să fiu genial o durere mi-a…
Eseu
Octavian SOVIANY – Despre mortalitate
De curînd, Aurel Dumitrașcu, unul dintre cei mai importanți reprezentanți poeți ai promoției ’80, ar fi împlinit 68 de ani. Născut pe 21 noiembrie 1955 și decedat la 35 de ani de leucemie, în 1990, s-a impus de la bun început ca un autor destul de atipic dacă îl privim…
Inedit
INEDIT – Prietenul orb
Cad stropi din streșini. Ca niște heruvimi alungați din cerul umbrelor. Valea mea e noroasă. Prietene orb, tu auzi cum se rostogolesc stropii. Cum ating firele uscate de iarbă. Cum șoptesc promisiunile speranței în verde. Lemnul gardurilor e putred. Prin el s-au întemnițat viermii aceia galbeni cu puf. Și furnicile…
Mărturii
AUREL DUMITRASCU – AVATARURILE POETULUI
Conjugând biografia interioară cu o orgolioasă retorică a sincerității poezia lui Aurel Dumitrașcu se prezintă drept procesul unei trudnice și nu arar amare căutări de sine. Dacă primul său volum – „Furtunile memoriei“ (Albatros, 1984) se deschidea cu motto-ul elocvent: „Nu știu alții cum sunt…“, în cea de a doua…
Inedit
INEDIT Aurel Dumitrașcu – „Un vis boschian“
Un vis boschian, greu de uitat în zori: singur, noaptea în cimitir, în picioare lângă mormântul lui Petrică Tătaru, prietenul copilăriei tale. Cu piciorul pe marginea mormântului, apăsând ușor noroiul. Și la un moment dat auzi ceva căzând acolo înăuntru, o bufnitură; și gemete. Și în partea dinspre cruce, secțional,…
Inedit
INEDIT Aurel Dumitrascu – Scrisori catre Ioana (6): „Tovarăși de la Securitate îmi pun întrebări stupide“
Borca, 27 noiembrie 1980 Seri pustii, cu oameni șterși ca zidurile bisericilor vechi! Taci! Nu știu de ce taci! Îți scriu ascultând Czeslaw Niemen[1]. Mă simt din nou ca o pădure fără cerbi. Mor oameni buni, unii copii sunt bătuți, indivizi deranjați că nu publică prin reviste încearcă să…
Inedit
INEDIT Aurel Dumitrascu catre Sorin Grecu: „Amintirea cea mai plăcută rămâne seara în care Elena Ștefoi m-a dus acasă la Nichita Stănescu“
Borca, 10 dec. 1981 Bună, dragul meu! Vin târziu. E o seară în care ascult muzică folk și acesta nu e un mod de a fi ușuratic. Pentru că această muzică are cel puțin texte excepționale, în general! Emisiunea lui Păunescu! Ieri s-a împlinit un an de când…
Inedit
INEDIT Aurel Dumitrașcu către Sorin Grecu: „Mai e nevoie de tăcere.“
Borca, 15 aug.’ 81 Bună, dragul meu! Mai întâi: mă bucur mult pentru că ești student! Și felicitările mele sincere! Să-mi scrii cum a fost. Și la română-franceză (locuri, candidați, ce s-a dat)! M-am întors din Sud! A fost prea cald. N-aveam chef nici de dragoste pe-acolo. Acum…
Inedit
INEDIT Aurel Dumitrașcu către Sorin Grecu: „Sunt bucuros numai atunci când scriu și nu mi-e rușine de ce am scris.“
Borca, 17 dec. ‘80 Te salut, bunul meu Sorin! Am tăcut mult! Pentru că nu mi-e deloc bine! Pentru că mă bat cu prea multe mori de ceară, nesuferite luni, nesuferite impotențe poetice. Și nu mai știu. Îmi mor prieteni vechi, asta mă descumpănește, nu avem replică în…