Un vis boschian, greu de uitat în zori: singur, noaptea în cimitir, în picioare lângă mormântul lui Petrică Tătaru, prietenul copilăriei tale. Cu piciorul pe marginea mormântului, apăsând ușor noroiul. Și la un moment dat auzi ceva căzând acolo înăuntru, o bufnitură; și gemete. Și în partea dinspre cruce, secțional,…
Tag: jurnal
JURNAL INEDIT Aurel Dumitrașcu: „Cred că patria aceasta n-are nevoie de adormiți!“
Marți, 21 martie 1978 Școala. Vânt. Timp închis. Ore. Marie nu venise la școală. O întreb pe sora ei ce-i cu ea. Îmi spune că pe Marie o doare rău stomacul. Acest lucru mă amărăște. Îmi pare foarte rău. Dac-aș avea bani aș duce-o la doctorul Pușcaș din Șimleul…
JURNAL INEDIT Aurel Dumitrașcu: „Trebuie să zbori, să zbori poetule! Trebuie!“
Miercuri, 29 noiembrie 1978 Timp cețos. Școala. Țața Leontina. Mi-e silă deseori de ignoranța în plan vizionar a unora din cancelarie. De exemplu, azi, o expresie „Fiți serioasă!“ era interpretată numai în sensul de „Ești neserioasă!“; după ce, revoltat că un elev a scris (în toată teza) de circa…
JURNAL INEDIT Aurel Dumitrașcu: „Tocmai terminam de citit «Fratele meu» când un ropot de aplauze m-a făcut să-mi ridic ochii.“
Miercuri, 17 ianuarie 1977 Dimineața nu puteam ști ce-mi va rezerva ziua aceasta. Știu însă că așteptam mult să mă duc după-masă, la 16.30, la Casa Scriitorilor, la Cenaclu. Dimineața trecu obișnuită. Totul părea mai liniștit afară. Este și zăpada de vineri sau sâmbătă. Scriu scrisori. Printre ele lui…
AUREL DUMITRAȘCU 68: „De mâine se va spune că am 23 de ani. Eu voi continua să visez și să rămân cinstit.“
Marți, 21 noiembrie 1978 Bună dimineața! Am 23 de ani. „Nu dau niciunul dintre ei minciunii“. M-am trezit de dimineață și m-am dus afară la liliacul alb: „Hei, liliacule, am 23 de ani…“ L-am privit. Apoi m-am dus și am făcut pipi. E și ziua lui Anghel Dumbrăveanu. Împlinește 45…
INEDIT Aurel Dumitrașcu: „Păcat că oamenii uită atât de mult din ce învață!“
Sâmbătă, 3 decembrie 1977 Trei ore. Stau până la 11 30. Îi ajut lui Costică să-mi completeze fișa accea a mea, de aseară. Vin spre casă. Vrea să ningă. Simt nerăbdarea norilor. Dar numai „ţârâie“. Mă grăbesc în centru, voiam mult s-o văd pe Carmen. Am suferit puțin pentru că…
Inedit Aurel Dumitrașcu: „Întuneric există și-n lumină. Câtă amăgire!“
Joi, 15 decembrie 1977 A nins. Noaptea a nins. Și ninge și-n pleoapele dimineții. E așa frumos! Mă duc la școală. Sunt de serviciu. Joyce. Trei ore. Citesc. Copiii mi-s înnebunitor de dragi. Și Marie e atât de dulce! Sora ei o păpușă de vis. E-n clasa-ntâi. Și ochii copiilor…
Inedit Aurel Dumitrașcu: „Îți amintești cu dor profunzimea ochilor Lilianei Cârjă!“
11 ianuarie 1982 E noapte, e foarte târziu și îți amintești cu dor profunzimea ochilor Lilianei Cârjă! În timp ce trupul lui Marilyn rămâne singura planetă pe care n-o suporți moartă, pe care știi totuși că n-o vei întâlni niciodată! Orice lacrimă e începutul unui pustiu de cenușă! Neplângând e…
INEDIT Aurel Dumitrașcu: „Tatăl meu a murit pentru a putea să facă din mine ceva“
19 aprilie 1981 În jurnalul său, Kierkegaard nota la 11 august 1838: „Murind, tatăl meu nu s-a îndepărtat de mine; a murit pentru a putea să facă din mine ceva. A devenit, pentru a doua oară, tatăl meu.“ De ce m-au surprins aceste cuvinte?! Pentru că sunt cuvinte pe care…
INEDIT Aurel Dumitrașcu: „O hazna, asta este la ora actuală publicistica literară de la noi!“
26 ianuarie 1982 Revistele literare continuă să abunde în rahat! Toți sunt mari scriitori, două numere în urmă se scuipau, acum se ling. Urmează pauzele, timp în care se fac noi prozeliți, după care găgăuții instaurează concernul geniilor. Atâta țigănism, atâta lipsă de bun-simț! Și ce e mai grav e…