Vreun an şi ceva – ultima perioadă a liceului – am stat în proaspătul apartament al surorii mele, în spatele magazinului Petrodava, de curând construit. Aşadar, cam multă libertate şi cam mult neprevăzut. Dar, cel puţin în ultimii doi ani, trecem, cred, zilnic pe la celebrul – pentru mine – anticariat de lângă Palatul Telefoanelor. Acolo l-am văzut prima dată pe Aurel Dumitraşcu. Vorbea aprins, înfierbântat, despre ceva anume.

 

21 ianuarie 2013