– Considerați că există deosebiri esențiale între șansele unui tînăr debutant din Capitală și marile centre cu reviste și edituri și ale debutantului din localitățile fără astfel de posibilități de afirmare?
– Deosebiri există, însă nu neapărat esențiale, deoarece valoarea textelor nu poate fi hotarîtă sub nici o formă de domiciliul autorului. Tămbălăul publicitar (vai, atît de susținut în cazul unor autori apăruți peste noapte !) nu va putea înlocui niciodată valoarea în sine a unui scriitor. Esențial mi se pare ca editorii să fie mereu convinși că un tînăr scriitor talentat nu are nevoie de amabilitate ci de loialitate, (alt răspuns : — un tînăr scriitor din „provincie“, premiat la concursul de debut al unei edituri, întreabă contrariat de ce manuscrisul lui este tipărit abia după doi sau trei ani de la premiere. Editorul răspunde : — Tovarășu’… dumneata trebuie să înțelegi că e altceva cînd X (n. n, tot tînăr) vine cu „nea cutare…“).
– Cum apreciați puzderia de concursuri literare, tot mai înverșunat organizate, în tot mai multe localități, chiar rurale? În ultima vreme, alături de figura eternului cenaclist își face loc cea a poetului tînăr specializat în poezie de concursuri. „Poet” doldora de premii — uneori de la 7 la 10 anual — care însă nu-i schimbă cu nimic condiția estetică, de multe ori mediocră. Ce ar trebui să se facă pentru ca aceste concursuri să devină, cu adevărat, rampe de lansare a tinerelor talente?
– Abundența de concursuri literare mi se pare din capul locului o eroare culturală. Pentru că literatura nu poate fi judecată în termeni sportivi. Veleitari de toate nuanțele devin ostentativi și pretențioși invocînd diplome și alte cartoane. Și ce pot spune despre valoarea unui tînăr astfel de sindrofii, cînd juriile sînt alcătuite din cam aceiași „generali întru judecarea subiectivității”? Ce-ar trebui să se facă ? Am spus-o și alteori: să nu acceptăm niciodată ideea că o cultură se face și se susține cu amabilități. Mizind pe impostori nu facem decît să spunem ceva despre… noi înșine.
– Ce părere aveți despre felul în care critica literară comentează cărțile debutanților?
– Avem critici competenți. De ce uneori sînt umplute cu prolalii cărți mediocre și sînt desființate cărți admirabile, criticii înșiși ar putea să ne răspundă într-o bună zi.
Așteptăm !
Interviu publicat în
revista „Ateneu“, 1983