Skip to content
AUREL DUMITRAȘCU
AUREL DUMITRAȘCU

VIAȚA ȘI OPERA

  • Home
  • BIOGRAFIE
  • POEME ȘI PROZĂ
    • POEME
      • Inedite
      • Din antologii
    • PROZĂ
      • VOLBURICĂ
      • DE CE PRIMĂVERILE NU AU LIMBĂ
  • PUBLICISTICA
    • În „Ceahlăul“
    • În „Dialog“
    • Eseistică
      • Poveștile erotice ale lui Ion Creangă
      • Daniel Turcea sau magia esenţelor
      • Vasile Vlad sau cele 1001 de nopți ale exagerării
      • Generația fără îngeri
    • INTERVIURI
      • „Mizind pe impostori nu facem decît să spunem ceva despre… noi înșine.“
      • „Cei care vorbesc cel mai mult de conștiința că sunt scriitori sunt veleitarii.“
      • „Devenirea unora se oprește odată cu examenul de licență și schimbă biblioteca pe un restaurant.“
      • „Am plecat cu un gust amar, hotărât să nu mă mai întorc niciodată la așa ceva.“
      • „Un om al zilelor noastre nu este în «criză» de probleme indiferent în ce loc există!“
      • „Între cei aleși au apărut și destule «voci» de complezență, voci de umplutură care au încurcat și încărcat planuri editoriale“
      • Ultimul interviu
    • Traduceri
      • PAUL McCARTNEY: ,,Un cîntec poate schimba conștiințele“
      • Scrisoarea deținutului politic Vaclav Havel către Samuel Beckett
      • FRANCESCO ALBERONI – EROTISMUL
      • „James Clavell, valorați 5 milioane de dolari?“
      • Omar Sharif sau singurătatea seducătorului
    • Din manuscrise
      • „Însoțitorul“
      • Neooportunismul la pîrleaz
      • Eminescu
  • JURNAL ȘI CORESPONDENȚĂ
    • Jurnal
      • Carnete maro – Jurnal 1980
      • Carnete maro – Jurnal 1981
    • Corespondență
      • Către Nicolae Steinhardt
      • Către Eugen Barbu
      • Către Geo Dumitrescu
      • Către Mircea Sântimbreanu
      • Către Petre Stoica
      • Către Radu Florescu
      • Către Gheorghe Grigurcu
      • Către Nicolae Sava
      • Către Magda Cîrneci
      • Către Maria Anegroaie
      • Către Emilia Amariei
      • Aurel Dumitrașcu către Dana Pîntea: „Adrian poate că ar fi continuat să scrie ode dacă eu nu l-aș fi ridiculizat cu consecvență în acest sens, ani în șir!“
      • Către Elisabeta Vartic
      • Aurel Dumitrașcu către Adrian Alui Gheorghe: „Amneziile astea ale tale seamănă cu scuipatul!“
      • Către Sorin Roșca
      • Către Gheorghe Simon
      • Către Constantin Preda
      • Către Ion Simuț
      • Către Vasile Gogea
      • Către Emilian Galaicu-Păun
  • MANUSCRISE
  • AMINTIRI
    • D.R. Popescu
    • Radu Florescu
    • Constantin Acosmei
    • Mircea A. Diaconu
    • Ioana Revnic
    • Liviu Ioan Stoiciu
    • Gheorghe Grigurgu
    • Vasile Gogea
    • Radu Dobîndă
    • Dumitru Necșanu
    • Ioana Dinulescu
    • Radu Părpăuţă
    • Dana Pîntea
  • OPINII CRITICE
    • Iulian Costache
    • Nicolae Manolescu
    • Cezar Ivănescu
    • Constanța Buzea
    • Laurențiu Ulici
    • Romul Munteanu
    • Gheorghe Grigurcu
    • Radu G. Țeposu
    • Marin Mincu
    • Alex. Ștefănescu
    • Adrian Alui Gheorghe
    • Augustin Frățilă
    • Ion Zubașcu
    • Costin Tuchilă
    • Val Condurache
    • Niculae Stoian
    • Daniel Corbu
    • Pr. Constantin Necula
    • Clara Margineanu
    • Daniel Cristea Enache
    • Octavian Soviany
    • Mircea A. Diaconu
    • Vasile Spiridon
    • Florea Miu
    • Răzvan Voncu
    • Mircea Bârsilă
    • Antonio Patraș
    • Cristian Livescu
    • Constantin Butunoi
    • Nichita Danilov
    • Liviu Antonesei
    • Lector
    • Victor Felea
    • Gellu Dorian
  • MULTIMEDIA
    • Fotografii
    • Audio
    • Video
    • Arta plastica
    • Dedicatii
      • Oferite
      • Primite
  • VARIA
    • Audițiile muzicale
    • Lecturile
    • Corespondenții
  • TRANSLATED
    • English
    • Magyar
    • Italian
  • DESPRE PROIECT
  • CONTACT
AUREL DUMITRAȘCU
AUREL DUMITRAȘCU

VIAȚA ȘI OPERA

Scrisoarea deținutului politic Vaclav Havel către Samuel Beckett

În aprilie 1983, opozantul praghez închis își exprimă recunoștința față de Beckett, care i-a dedicat piesa sa, „Catastrofă“. Publicăm această scrisoare inedită în momentul în care vechiul disident este pe cale să devină președintele Republicii Cehoslovace.

 

„Dragă Samuel Beckett,

În cursul sumbrei perioade a anilor ’50, pe când aveam 16 sau 18 ani, într-o țară în care n-aveam practic niciun contact cultural sau de altă natură cu lumea exterioară, am avut fericita ocazie să citesc „En attendant Godot“. Mai târziu, firește, am citit toate celelalte piese ale dumneavoastră, printre care „Oh! les beaux jours“, cea care m-a interpellé fără îndoială în cea mai mare măsură.
Voi folosi poate o expresie ridicolă dar am căutat în van una mai bună: încă de la început v-am considerat ca un dumnezeu în paradisul spiritului. Influența dumneavoastră asupra mea a fost imensă, atât ca ființă umană cât și ca, într-un sens asemănător, ca scriitor. Amintirea nu se va putea șterge niciodată de această quettè aventuroasă și fructuoasă de valori spirituale în vidul care mă-mprejmuia.
Și azi, zeci de ani mai târziu, când sunt, fără îndoială, mai în vârstă decât erați dumneavoastră în momentul lui „Godot“, nu pot să nu resimt consecințele acestei întâlniri cu opera dumneavoastră.
Vă spun toate acestea cu scopul de a vă face să înțelegeți bine ce șoc am încercat în închisoare când, în cursul uneia din vizitele de o oră pe care soția mea era autorizată să mi le facă de 4 ori pe an, ea mi-a comunicat, în prezența unui gardian obtuz, că se organizase la Avignon o seară de solidaritate cu mine și că dumneavoastră profitaseți de această ocazie pentru a scrie și reprezenta pentru prima dată „Catastrophe“.
Multă vreme după aceea mi-au ținut companie în închisoare o bucurie și o emoție foarte vii care m-au ajutat să trăiesc în mijlocul acestei mizerii și a acestei întregi josnicii.
Bucuria avea mai multe aspecte, pentru că dumneavoastră nu reprezentați pentru mine doar ceea ce am încercat să spun  mai înalt, ci știam și că nu erați dintre cei care vorbesc toată ziua – și participarea dumneavoastră la această serată de la Avignon valora cu atât mai mult.
Mulțumesc din toată inima. Nu numai dumneavoastră m-ați ajutat merveilleusement de-a lungul anilor mei de detenție ci și, ce faisant, dumneavoastră ați arătat cât de profund înțelegeți nenorocirea pe care și-o asumau cei care nu rămân indiferenți la cursul lucrurilor, astăzi ca și în trecut.
Cu toată considerația și urările mele cele mai bune.
Al dumneavoastră pentru totdeauna,

Vaclav Havel
Praga, 17 aprilie 1983

Aurel Dumitrascu

©2025 AUREL DUMITRAȘCU | WordPress Theme by SuperbThemes