Skip to content
AUREL DUMITRAȘCU
AUREL DUMITRAȘCU

VIAȚA ȘI OPERA

  • Home
  • BIOGRAFIE
  • POEME ȘI PROZĂ
    • POEME
      • Inedite
      • Din antologii
    • PROZĂ
      • VOLBURICĂ
      • DE CE PRIMĂVERILE NU AU LIMBĂ
  • PUBLICISTICA
    • În „Ceahlăul“
    • În „Dialog“
    • Eseistică
      • Poveștile erotice ale lui Ion Creangă
      • Daniel Turcea sau magia esenţelor
      • Vasile Vlad sau cele 1001 de nopți ale exagerării
      • Generația fără îngeri
    • INTERVIURI
      • „Mizind pe impostori nu facem decît să spunem ceva despre… noi înșine.“
      • „Cei care vorbesc cel mai mult de conștiința că sunt scriitori sunt veleitarii.“
      • „Devenirea unora se oprește odată cu examenul de licență și schimbă biblioteca pe un restaurant.“
      • „Am plecat cu un gust amar, hotărât să nu mă mai întorc niciodată la așa ceva.“
      • „Un om al zilelor noastre nu este în «criză» de probleme indiferent în ce loc există!“
      • „Între cei aleși au apărut și destule «voci» de complezență, voci de umplutură care au încurcat și încărcat planuri editoriale“
      • Ultimul interviu
    • Traduceri
      • PAUL McCARTNEY: ,,Un cîntec poate schimba conștiințele“
      • Scrisoarea deținutului politic Vaclav Havel către Samuel Beckett
      • FRANCESCO ALBERONI – EROTISMUL
      • „James Clavell, valorați 5 milioane de dolari?“
      • Omar Sharif sau singurătatea seducătorului
    • Din manuscrise
      • „Însoțitorul“
      • Neooportunismul la pîrleaz
      • Eminescu
  • JURNAL ȘI CORESPONDENȚĂ
    • Jurnal
      • Carnete maro – Jurnal 1980
      • Carnete maro – Jurnal 1981
    • Corespondență
      • Către Nicolae Steinhardt
      • Către Eugen Barbu
      • Către Geo Dumitrescu
      • Către Mircea Sântimbreanu
      • Către Petre Stoica
      • Către Radu Florescu
      • Către Gheorghe Grigurcu
      • Către Nicolae Sava
      • Către Magda Cîrneci
      • Către Maria Anegroaie
      • Către Emilia Amariei
      • Aurel Dumitrașcu către Dana Pîntea: „Adrian poate că ar fi continuat să scrie ode dacă eu nu l-aș fi ridiculizat cu consecvență în acest sens, ani în șir!“
      • Către Elisabeta Vartic
      • Aurel Dumitrașcu către Adrian Alui Gheorghe: „Amneziile astea ale tale seamănă cu scuipatul!“
      • Către Sorin Roșca
      • Către Gheorghe Simon
      • Către Constantin Preda
      • Către Ion Simuț
      • Către Vasile Gogea
      • Către Emilian Galaicu-Păun
  • MANUSCRISE
  • AMINTIRI
    • D.R. Popescu
    • Radu Florescu
    • Constantin Acosmei
    • Mircea A. Diaconu
    • Ioana Revnic
    • Liviu Ioan Stoiciu
    • Gheorghe Grigurgu
    • Vasile Gogea
    • Radu Dobîndă
    • Dumitru Necșanu
    • Ioana Dinulescu
    • Radu Părpăuţă
    • Dana Pîntea
  • OPINII CRITICE
    • Iulian Costache
    • Nicolae Manolescu
    • Cezar Ivănescu
    • Constanța Buzea
    • Laurențiu Ulici
    • Romul Munteanu
    • Gheorghe Grigurcu
    • Radu G. Țeposu
    • Marin Mincu
    • Alex. Ștefănescu
    • Adrian Alui Gheorghe
    • Augustin Frățilă
    • Ion Zubașcu
    • Costin Tuchilă
    • Val Condurache
    • Niculae Stoian
    • Daniel Corbu
    • Pr. Constantin Necula
    • Clara Margineanu
    • Daniel Cristea Enache
    • Octavian Soviany
    • Mircea A. Diaconu
    • Vasile Spiridon
    • Florea Miu
    • Răzvan Voncu
    • Mircea Bârsilă
    • Antonio Patraș
    • Cristian Livescu
    • Constantin Butunoi
    • Nichita Danilov
    • Liviu Antonesei
    • Lector
    • Victor Felea
    • Gellu Dorian
  • MULTIMEDIA
    • Fotografii
    • Audio
    • Video
    • Arta plastica
    • Dedicatii
      • Oferite
      • Primite
  • VARIA
    • Audițiile muzicale
    • Lecturile
    • Corespondenții
  • TRANSLATED
    • English
    • Magyar
    • Italian
  • DESPRE PROIECT
  • CONTACT
AUREL DUMITRAȘCU
AUREL DUMITRAȘCU

VIAȚA ȘI OPERA

„Un om al zilelor noastre nu este în «criză» de probleme indiferent în ce loc există!“

– Ce importanță acordați faptului că trăiți în provincie? Adică adresei dumneavoastră. Credeți că dacă ați fi locuit în capitală ați fi avut alt destin literar?
– În primul rînd, faptul că trăiesc în munți este o favoare. Liniștea în care pot munci și crea, detașa­rea cu care pot gîndi fe­nomenul literar contempo­ran, nefiind în nici o „ta­bără“, imensele lecturi, bunul-simț care nu te poa­te părăsi într-un asemenea loc (care pare a fi o defi­niție corectă a veșniciei), toate acestea (și altele) sînt mult mai importante decît efemerele iluzii pe care ți le poți face plecînd la București „ca să te faci poet“. Destinul literar al unui scriitor nu poate fi hotărît decît de talentul și seriozitatea sa, de valoarea scrisului său. Îi prefer întotdeauna pe cei care-și justifică trecerea prin cărți de valoare, decît pe cei ca­re uită să și le scrie, pierzîndu-și timpul la cafenea, în discuții sterile, făcînd clasamente puerile, lipsite de finalitate. E drept, apropierea de marile revis­te, de edituri, poate fi un fapt de neignorat, dar am bună-credință și sper că valorile sînt promovate in­diferent din ce colț al țării apar. De amabilitățile de non-valori ale unor redac­tori de editură (o cultură nu se face cu amabilități ce pot fi de fapt iresponsa­bilitate!) nu mă simt eu răspunzător. Despre personalitatea unor astfel de re­dactori s-ar mai putea vor­bi… Un om al zilelor noastre nu este în „criză“ de probleme indiferent în ce loc există. Important este să participi, să nu alegi sub nici o formă tur­nul. Și să crezi că o operă de valoare nu e o atitudine a cinismului.
– Vă simțiți acolo unde locuiți și trăiți, în orașul dumneavoastră, un factor important cultural, un activist, un animator al vieții culturale a orașului dumneavoastră?
– Nu.
– Cum, cu ce ochi priviți prejudecățile, altfel curente, despre situația de „inferioritate obligatorie“ a scriitorului din provincie față de confratele său din capitală, ca-n poveștile pentru copii cu șoarecele de cîmp și cu cel citadin? Credeți că problemele mari ale existenței umane, de azi, de ieri și de totdeauna, se pun mai acut într-un anumit loc geografic, numit capitală sau numit provincie?
– Obtuzitatea n-a fost învinsă peste tot.
– Ce vă doriți?
– Îmi doresc să văd cît mai mulți oameni fericiți. Și să trăiesc. Pentru a-mi putea scrie cărțile. Și ele să fie împărțite oamenilor. N-am nici o stimă pentru cărțile care nu afirmă nici un sens moral.

 

Publicat în Almanahul „Tribuna“, 1981

Aurel Dumitrascu

©2025 AUREL DUMITRAȘCU | WordPress Theme by SuperbThemes