Skip to content
AUREL DUMITRAȘCU
AUREL DUMITRAȘCU

VIAȚA ȘI OPERA

  • Home
  • BIOGRAFIE
  • POEME ȘI PROZĂ
    • POEME
      • Inedite
      • Din antologii
    • PROZĂ
      • VOLBURICĂ
      • DE CE PRIMĂVERILE NU AU LIMBĂ
  • PUBLICISTICA
    • În „Ceahlăul“
    • În „Dialog“
    • Eseistică
      • Poveștile erotice ale lui Ion Creangă
      • Daniel Turcea sau magia esenţelor
      • Vasile Vlad sau cele 1001 de nopți ale exagerării
      • Generația fără îngeri
    • INTERVIURI
      • „Mizind pe impostori nu facem decît să spunem ceva despre… noi înșine.“
      • „Cei care vorbesc cel mai mult de conștiința că sunt scriitori sunt veleitarii.“
      • „Devenirea unora se oprește odată cu examenul de licență și schimbă biblioteca pe un restaurant.“
      • „Am plecat cu un gust amar, hotărât să nu mă mai întorc niciodată la așa ceva.“
      • „Un om al zilelor noastre nu este în «criză» de probleme indiferent în ce loc există!“
      • „Între cei aleși au apărut și destule «voci» de complezență, voci de umplutură care au încurcat și încărcat planuri editoriale“
      • Ultimul interviu
    • Traduceri
      • PAUL McCARTNEY: ,,Un cîntec poate schimba conștiințele“
      • Scrisoarea deținutului politic Vaclav Havel către Samuel Beckett
      • FRANCESCO ALBERONI – EROTISMUL
      • „James Clavell, valorați 5 milioane de dolari?“
      • Omar Sharif sau singurătatea seducătorului
    • Din manuscrise
      • „Însoțitorul“
      • Neooportunismul la pîrleaz
      • Eminescu
  • JURNAL ȘI CORESPONDENȚĂ
    • Jurnal
      • Carnete maro – Jurnal 1980
      • Carnete maro – Jurnal 1981
    • Corespondență
      • Către Nicolae Steinhardt
      • Către Eugen Barbu
      • Către Geo Dumitrescu
      • Către Mircea Sântimbreanu
      • Către Petre Stoica
      • Către Radu Florescu
      • Către Gheorghe Grigurcu
      • Către Nicolae Sava
      • Către Magda Cîrneci
      • Către Maria Anegroaie
      • Către Emilia Amariei
      • Aurel Dumitrașcu către Dana Pîntea: „Adrian poate că ar fi continuat să scrie ode dacă eu nu l-aș fi ridiculizat cu consecvență în acest sens, ani în șir!“
      • Către Elisabeta Vartic
      • Aurel Dumitrașcu către Adrian Alui Gheorghe: „Amneziile astea ale tale seamănă cu scuipatul!“
      • Către Sorin Roșca
      • Către Gheorghe Simon
      • Către Constantin Preda
      • Către Ion Simuț
      • Către Vasile Gogea
      • Către Emilian Galaicu-Păun
  • MANUSCRISE
  • AMINTIRI
    • D.R. Popescu
    • Radu Florescu
    • Constantin Acosmei
    • Mircea A. Diaconu
    • Ioana Revnic
    • Liviu Ioan Stoiciu
    • Gheorghe Grigurgu
    • Vasile Gogea
    • Radu Dobîndă
    • Dumitru Necșanu
    • Ioana Dinulescu
    • Radu Părpăuţă
    • Dana Pîntea
  • OPINII CRITICE
    • Iulian Costache
    • Nicolae Manolescu
    • Cezar Ivănescu
    • Constanța Buzea
    • Laurențiu Ulici
    • Romul Munteanu
    • Gheorghe Grigurcu
    • Radu G. Țeposu
    • Marin Mincu
    • Alex. Ștefănescu
    • Adrian Alui Gheorghe
    • Augustin Frățilă
    • Ion Zubașcu
    • Costin Tuchilă
    • Val Condurache
    • Niculae Stoian
    • Daniel Corbu
    • Pr. Constantin Necula
    • Clara Margineanu
    • Daniel Cristea Enache
    • Octavian Soviany
    • Mircea A. Diaconu
    • Vasile Spiridon
    • Florea Miu
    • Răzvan Voncu
    • Mircea Bârsilă
    • Antonio Patraș
    • Cristian Livescu
    • Constantin Butunoi
    • Nichita Danilov
    • Liviu Antonesei
    • Lector
    • Victor Felea
    • Gellu Dorian
  • MULTIMEDIA
    • Fotografii
    • Audio
    • Video
    • Arta plastica
    • Dedicatii
      • Oferite
      • Primite
  • VARIA
    • Audițiile muzicale
    • Lecturile
    • Corespondenții
  • TRANSLATED
    • English
    • Magyar
    • Italian
  • DESPRE PROIECT
  • CONTACT
AUREL DUMITRAȘCU
AUREL DUMITRAȘCU

VIAȚA ȘI OPERA

Poveștile erotice ale lui Ion Creangă

Înainte de a fi citit, cu mulți ani în urmă, poveștile erotice ale lui Ion Creangă, fusesem frapat de o observație a lui Roland Barthes, în Les Lettres françaises din 9 februarie 1972. Celebrul decriptor francei afirma: „Marchizul de Sade este scriitorul care mi-a oferit cea mai mare plăcere a lecturii. Nu cunosc în literatura noastră decît pe Proust, la un cu totul alt pol, care să-ți ofere o asemenea plăcere a lecturii și a relecturii infinite“. Sade? În spațiul românesc, numele marchizului era sinonim cu nerușinarea și depravarea, de aceea nici nu a fost tradus niciodată. Dar cînd Barthes face o asemenea afirmație în marginea unei literaturi cum e literatura franceză, nu poți rămîne absent. Lecturarea lui Sade devine necesară. Sade te va duce și la „Manualul de ertologie clasică (de figuéris veneris) al lui F. – K. Forberg, la textele lui Pliniu și Suetoniu (nu ne spune el în Priape că la romani „nimic nu era mai frecvent decît plăcerea de a-și orna pereții și plafonul camerelor cu picturi licențioase“?), la Marțial și Juvenal, la Pacificus Maximus, la Luisa Siojea și mai tîrziu la Pierre Louys, Georges Bataille, Artaud și Barbara Cartland.
La noi, peste cincizeci de ani, comunismul a suspendat timpul erotic prefăcînd inclusiv intimitatea individului în plan de producție. Orice verbalizare a sexualului a trecut (și mai trece) drept rușine și vulgaritate. Se uită că Natura este masculină și feminină. Textul erotic este transcendență prin limbaj a acestei Naturi. Într-o vreme în care orice text coroziv însemna și un posibil drum spre eșafod, „Ionică cel prost“ și „Povestea poveștilor“ au ținut loc de samizdat, de pamflet. Ele au circulat în ciuda cenzurii, ele au sfidat precaritatea falsei morale publice.
Pamfletul, specie dispărută în veacul nostru, a devenit un lux. La Sade, de exemplu, nu se rîde. La Creangă, da. Savoarea limbajului său exclude savantlîcul și simbolicul. Repet: este Natura. „Răul“ vine de la mentalitatea marxistă de a clasifica, de a „întemnița“. Dar toți cei care clasează sînt suspecți. Ei probează o mentalitate sectară, îndoctrinată. Georges Bataille ne-a dovedit în mod repetat că rușinea și pudoarea care însoțesc sentimentul devastator al plăcerii sînt semn ale lipsei de inteligență. Nu există inteligență fără simțul umorului.
Apoi, există o erotică a lecturii, așa cum există o genialitate care nu se supune nici o clipă pornograficului (pentru că pornografia exclude umorul în favoarea exhibiționismului). Sintaxa „corozivelor“ lui Creangă este aceea a tuturor poveștilor sale. Dacă lectorii ar avea posibilitatea de a compara limbajul „Poveștii poveștilor“ cu limbajul așa-ziselor romane pornografice, ar constata (speriați ?) că diferența stă în stil.
Cui îi este teamă și rușine de Ion Creangă ? Probabil că numai marxiștilor și ipocriților.
La bună lectură!

August 1990

Aurel Dumitrascu

©2025 AUREL DUMITRAȘCU | WordPress Theme by SuperbThemes