Către Radu Florescu

Borca, 7 febr. 1982

 

Bună, dragule!

Nu fi supărat că abia acum pot să-ți scriu! Nu mă simt mai bine decât în zilele neroade din ianuarie. O insațietate psihică ce m-a neomenit cu totul. Acum câteva zile mă-ndoiam și că mai pot trăi. Acum mi-e totuși mai bine decât atunci.
La București a fost minunat, ca de obicei. Mi-am petrecut mai toate zilele cu Madi Marin, tocmai îi apăruse și cartea (cu totul remarcabilă!). D.R. era la Cluj. Nu s-a întors până am plecat eu. Nichita era-n spital. Nici cu dumnealui n-am reușit să mă văd. Spre normala-mi mâhnire. Sunt multe de spus despre ducerea la București, despre cei cu care m-am întâlnit. Am fost și pe la domnul Bălăiță. Sper că el nu este între ipocriți și că, în sfârşit, cartea mea va lua drumul aspru și așteptat al cititorului.
Am fost și pe la Ion Gheorghe! Era nervos, Păunescu fusese scos din pagină. I-am dat și poemele tale, însoțind gestul de câteva cuvinte de încredere în favoarea ta. Poza n-a vrut s-o ia, a zis că-s suficiente poemele. Nu știu ce va face, poate că te va băga-n pagină! Dacă nu l-aș fi prins în dimineața aceea cu nervi, l-aș fi întrebat mai clar dacă te va publica sau nu. Sper să-i mai pot vorbi de tine!
Trecând la nerăbdarea ta, la nevoia-ți de certitudini, va trebui să-ți spun că nu te amăgești scriind și că vei câştiga împotriva anonimatului numai dacă nu-ți propui să câştigi ceva prin scris. Pentru că un poet nu câştigă nimic! Și cred că ți-am mai spus asta. Dacă ți-e frică de suferință, de „nebunie“, de cărți, de singurătate – nu vei reuși! Dar dacă simți că ești în stare să faci lumea mai frumoasă prin ceea ce ai de spus, atunci trebuie să CREZI și să nu cedezi. Mi-amintesc vorbele lui Hjalmar Söderberg: „Dar cel ce va deveni poet nu e altceva decât batjocura lui Dumnezeu și a lumii până când va ajunge recunoscut și celebru“. Și ți le spun, iată, și ție! Nordicul acesta avea dreptate când spunea aceste cuvinte.
Aș putea să-ți mai spun că eu, de exemplu, am trimis doi ani în șir poezii pe la toate revistele (și-ncă la dese intervale!) până mi-am văzut prima poezie publicată. Și a fost mai bine așa! Pentru că am învățat cât e de greu să scrii și că arta cere perseverență și încredere în tine însuți.
„Coada“ de la „poșta redacției“, de care-mi vorbești cu teamă parcă, e ceva necesar. Orice ți-ar spune pe moment cei care-ți vor răspunde, va trece niște timp și vei ajunge să le dai dreptate, chiar dacă la început nu le-ai dat dreptate! Nu uita că mulți dintre cei care țin „poșta redacției“ pe la reviste sunt oameni demni de toată încrederea, uneori poeți de frunte ai literaturii noastre (Geo Dumitrescu, Constanța Buzea, Ioanid Romanescu, de exemplu).
Poți trimite cam aceleași poezii pe la mai multe reviste, astfel îți vei da seama din răspunsurile lor, cât se contrazic și câtă dreptate au. Învățăturile, vei vedea, îți vor prinde bine! În unele cazuri, poți aminti printre rânduri că-mi ești prieten (lui Geo și Constanței, de exemplu). Asta nu te-ar dezavantaja. Eu am încredere în textele tale, dar, ți-am mai spus, la urma urmei totul depinde numai de tine, de cât de bine îți vei scrie fiecare poem!
Semnează cu numele tău, fără pseudonim! Trimite-i și lui AL. CISTELECAN la revista „FAMILIA“, STR. ROMANĂ, NR. 3, ORADEA, COD. 3700. Sunt abonat! Acest critic pe care se poate conta, publică pe mulți și răspunde onest!
Trimite și Constanței BUZEA, la revista „AMFITEATRU“, STR. SCHITU MĂGUREANU, NR. 9, SECTOR 7, BUC., COD. 70761.
Și alege textele cu poezie, nu șocante!
Trimite-i și lui N. Prelipceanu la revista „TRIBUNA“, STR. UNIVERSITĂȚII, NR. 1, CĂSUȚA POȘTALĂ NR. 28, CLUJ-NAPOCA 1, COD. 3400.
Și la „Convorbiri literare“ (pe numele lui Ioanid Romanescu) și lui Geo Dumitrescu din nou.
Am încredere! Te poți și grăbi în acest sens! Cu trimisul!
Eu am mai apărut în CRONICA numărul din 22 ianuarie. Dar nu l-am văzut nici acum.
Aflu că „Săptămâna“ a reluat câteva din acele versuri la „Versurile săptămânii“. Am acolo „prieteni“, desigur! Dar nu mă deranjează deloc una ca asta.
Tocmai am primit de la Liviu Stoiciu a doua lui carte, excelentă, ca și prima! Și mă bucur mult pentru el!
Toate cele bune!

Al tău,

Aurel