Piatra Neamţ, 6 aprilie 1990
Dragul meu,
Nu ţi-am scris mai repede pentru că am vrut să-ţi trimit şi „Antiteze”1, însă obstrucţiile tipografilor (pe fondul avalanşei de afaceri ce se pot face prin tipărirea a tot felul de nimicuri!) au împiedicat apariţia revistei. O să apară, totuşi. Am făcut şi corectura şi sper să intrăm într-un ritm onorant de acum. Cred că şi prietenii mei sunt vinovaţi, uşor provinciali în conceperea unei reviste de ţinută.
Lucrurile se vor schimba în bine, sunt sigur.
Îţi voi trimite imediat după Paşti o invitaţie din partea ziarului „Ceahlăul”, ca să poţi veni mai repede încoace. Mâine, voi pleca la Bucureşti, la o întâlnire cu ministrul culturii, Andrei Pleşu. Sunt consilier teritorial al Ministerului Culturii şi începem să şi muncim în acest sens. Voi sta numai trei zile, după care mă întorc în munţi, la mama, de Paşti. De pe 17 aprilie voi fi din nou la Bucureşti mai multe zile, la Conferinţa naţională a scriitorilor. Rămâne valabilă ideea ta de a mă invita pentru conferinţe la facultate?! Să-mi spui! Promit să-ţi scriu mai des, de acum înainte, pentru a şi colabora (cu texte etc.).
Alexandru Corduneanu m-a căutat la telefon, a lăsat un număr de la Suceava – la care am sunat, dar n-am reuşit să-l găsesc. Nici el nu a revenit. Îmi pare rău! Poate că voi reveni în curând ca să aduc mai multe cărţi pentru o şcoală din Chişinău.
Îţi scriu oarecum telegrafic, pentru a relua legătura (ca să zic aşa), urmând să vorbim mai „serios” în epistolele următoare. Sunt şi eu bifurcat de diverse lucruri şi nu am prea mult timp pentru a mă aduna. După ce-am revenit din Basarabia, o vreme a trebuit să citesc şi să aflu ce se mai întâmplase. Cred că trăim în lumi diferite, totuşi. În timp ce la noi se merge spre o democraţie de tip occidental, în care Lenin nu mai are niciun loc, la voi sunt încă multe de trecut.
A propos, i-am dat unei parizience, Marion Leblanc, numărul tău de telefon. Venea la Chişinău. Îşi dă doctoratul în probleme estice. Te va fi căutat?
Textele mele au apărut pe undeva?
Voi reveni, după Paşti! Sărbători fericite! Salutări tuturor!
Cu dragoste,
Aurel Dumitraşcu
INSPECTORATUL JUDEŢEAN DE CULTURĂ NEAMŢ
Str. Ştefan cel Mare, Nr. 18
PIATRA NEAMŢ 5600
ROMÂNIA
18 mai 1990
INVITAŢIE
Către Poetul EMIL GALAICU-PĂUN
Stimate domnule coleg, vă invităm prin prezenta pentru un sejur la Piatra Neamţ, la invitaţia Inspectoratului Judeţean de Cultură Neamţ, în vederea unui schimb reciproc de opinii în ceea ce priveşte unele posibilităţi de colaborare, de editare a unor volume de poezie şi a unor întâlniri cu scriitori de la revista ANTITEZE şi respectiv GLASUL din Chişinău. Vă aşteptăm în funcţie de perioada în care v-aţi putea deplasa la Piatra Neamţ. Inspectoratul de Cultură vă va asigura toate cele necesare pe parcursul perioadei de şedere în România.
Vă aşteptăm cât mai curând.
Cu deosebită consideraţie,
Consilier, Aurel Dumitraşcu
Piatra Neamţ, 27 mai 1990
Dragul meu,
Am trimis invitaţiile pentru tine. Una pe adresa GLASUL-ui şi una pe adresa ta.
Vor fi ajuns, sper, între timp. Şi sper că vei veni încoace în curând. Te aştept, fireşte, cu bucurie. Ceilalţi prieteni nu mi-au dat nici un semn până acum, deşi eu le-am scris. Nu-mi place să nu mi se răspundă la scrisori. Sau, mai bine zis, nu-mi place să scriu scrisori la care nu mi se răspunde.
Le-o poţi spune!
Sunt mai ocupat acum, de când am alt serviciu. Când eram la muzeu, aveam mai mult timp. Sigur, n-am să mă apuc acum să-ţi scriu ce anume fac. Poate că şi evenimentele mă dispersează. Personal sunt profund dezamăgit de „noua aroganţă”, ca să-i zic aşa. Mă refer la FSN şi la prea mulţii nomenclaturişti care-şi păstrează poziţiile. Iliescu a despărţit ţara în două. De o parte este majoritatea, care-l susţine, formată în special din lumea simplă, naivă şi uşor manevrabilă. De cealaltă parte: intelectualitatea de mare ţinută, studenţii şi toţi cei cu un foarte bun-simţ moral.
Demonstraţia din Piaţa Universităţii nu e un accident. Pe cei de acolo nu-i interesează puterea, ci noii colţi ai comunismului. La noi, comunismul nu mai are absolut nicio şansă. Ceea ce este rău rămâne faptul că perioada ceauşistă a cam îndobitocit lumea şi cei mai mulţi sunt incapabili să aibă acces la democraţie s-o înţeleagă. Vremurile nu-s deloc limpezi. Mie-mi plac perioadele acestea de instabilitate, realmente îmi convin. Păcat, însă, că nu-s foarte sănătos, ca să mă ocup mai serios de toate. Nu ştiu ce am, dar nu reuşesc să scap de o anumită slăbiciune fizică prelungită şi care îmi provoacă destule neplăceri. Nici medicii nu găsesc ce am, dar în ordine nu sunt. Probabil că nu am nici o şansă să trăiesc prea mult. Asta e!
Între timp, am reuşit să scoatem primul număr al revistei ANTITEZE. Din cauza abundenţei de publicaţii apărute (peste 1000!), tipografiile sunt supraaglomerate iar tipografii sunt cu toţii afacerişti şi beţivi. Poate că ne va lua Uniunea Scriitorilor sub aripa ei – ceea ce ar rezolva lucrurile. Nu avem o redacţie propriu-zisă, plătită. Scoatem revista din entuziasm. Suntem opt membri ai Uniunii aici la Piatra Neamţ2. Nu-ţi trimit revista acum, o vei găsi aici când vii.
Voi bate la maşină invitaţii şi pentru Ghena şi Corduneanu. Tableta ta o s-o publicăm în ANTITEZE. La Iaşi am tot fost, dar cu alte treburi.
Despre „generaţia ’80” s-a scris mult, dar nu există un studiu compact în acest sens. Există critici care-i comentează în special pe câţiva, pentru a pune în evidenţă „linia” generaţiei, însă fenomenul e mult mai divers. Apoi, mereu, există o anumită rezervă faţă de moldoveni. Li se reproşează „sentimentalismul”, deşi nu-s toţi înregimentabili la aşa ceva. Ei, dar e mult de vorbit!
Mă bucur că acum găsesc la noi tot felul de reviste din Franţa, Anglia, USA şi R.F.G. Cred că prin august voi merge în Franţa. Doamne, să trăiesc până atunci. Acum plouă, dragule! A plouat toată ziua şi am stat în casă cu Dana3 mea. Am citit şi am scris scrisori. Şi televizorul. Dar stăm prea îngrămădiţi în garsoniera aceasta. Voi solicita un apartament de acum. N-am făcut-o până acum, fiindcă nu admit să cred că s-a făcut revoluţie pentru ca să-mi dea mie casă. Ştii, n-am niciun interes „personal”. Gândul mi-e numai la literatură. Nu-mi doresc, dacă Dumnezeu e de acord, decât să mă însănătoşesc. Şi cât am fost prin Basarabia, în fiecare zi mi-a fost teamă să nu fac din nou acea hemoragie digestivă. Am eu ceva ascuns, altfel nu se explică starea în care mă aflu cel mai des. E stupid să crăpi prea tânăr. Mai sunt lucruri bune pe care aş vrea să le fac.
Bine, mai scrie-mi tu! Să înţelegi că nu pot vorbi lucruri mai serioase acum fiindcă nu mă simt prea bine. Aştept veşti! Te aştept!
Să o duci bine! Îţi doresc tot binele pe care îl poţi suporta!
Te îmbrăţişez!
Aurel Dumitraşcu
1 iulie 1990,
Piatra Neamţ
Dragul meu,
Ce rău îmi pare că n-am fost acasă, aici, când ai venit tu! Spusesei că vii pe 22 şi, drept urmare, pe 24 am fost la Borca, în munţi, cu Dana. Când am revenit şi am găsit în cutie biletul tău şi articolul – mi-a părut sincer rău! Dar n-ai mai putut rămâne? Ce s-a-ntâmplat, de fapt?! Dacă ai fi revenit în cursul săptămânii, m-ai fi găsit cu siguranţă. Nu-mi rămâne decât să te întreb: când vii la Piatra Neamţ?
Sandui îţi va fi dat ANTITEZE, sper! N-a mai dat semne după ce a plecat. Nu ştiu nici dacă a trimis cartea aceea (un dicţionar) pentru o profesoară de la voi, de la Vădeni-Soroca.
Repet că în august eu voi fi plecat în Belgia. Sper să nu se întâmple nimic şi să pot pleca. Nu mă refer la mascaradele politice de la noi – care continuă, după cum ai constatat pe 13, 14 şi 15 iunie! Îţi spun sincer: mi-e greaţă de politicienii noştri, mi-e greaţă şi de reporterii de la TV, care mi se par de un infantilism şi oportunism feroce. Cred că intelectualitatea este profund dezamăgită de politicienii noştri. Scriitorii, din cauza mizeriei morale publice, cred că se vor retrage din aşa-zisa „viaţă politică”. Dar nu-mi dau seama încotro va merge literatura. E bine că nu ştiu.
Aş vrea să plec din ţară, măcar pentru o vreme. Pentru un doctorat. În Franţa. Dar cine m-ar finanţa acolo?! Vara se va „strecura”, încet-încet. Nu am multe de scris până-n toamnă. Intenţionez să mă mai refugiez în munţi, singur, pentru a mă concentra asupra cărţilor mele. Pierd prea mult timp, cu tot felul de „slăbiciuni”. E drept că luna iunie a avut un traseu diferit şi din cauza C.M. (Campionatul mondial – n.n.) de fotbal. Fireşte, m-am uitat la toate meciurile!
Să nu uit: LA MULŢI ANI!, pentru ziua ta de naştere! Am fi serbat-o aici, dacă ne întâlneam!
M-a uimit (chiar aşa) lista aceea a lui Grigore Vieru, când îi răspundea (chipurile) lui Dorin Spineanu4 în LA. […]
Dragostea dintre românii de aici şi de peste Prut este absolut reală şi nu cred că unele opinii (de aici) intolerante, dar cinstite, trebuie luate drept aroganţă ori neiubire. S-ar mai putea vorbi.
Textul tău cu „Marginalia…” o să apară în ANTITEZE, însă mai avem probleme cu tipografii, deocamdată. Sper ca prima mea ducere la Bucureşti să însemne şi rezolvarea subvenţionării revistei de către Uniunea Scriitorilor.
Mă vei fi găsit cu poezii în CONVORBIRI 17-18. Şi-n Hyperion-ul de la Botoşani sunt prezent cu un interviu şi cu poezii. Traduceri îmi apar mereu prin diverse publicaţii (Danilo Kiş în CONTRAPUNCT – ultimele două numere!).
Marea mea simpatie de acolo, Livia Gîlcă, mi-a spus că te întâlneşte des. Şi pe Fidel.
Salutări tuturor!
Mai ai nevoie de o invitaţie, sau o poţi refolosi pe cealaltă?! Să-mi spui şi-ţi voi retrimite o alta!
Mai scrie-mi tu! Mare păcat că nu ne-am putut întâlni.
N-ai putea veni din nou, după 20 iulie (dar nu după 1 august, pentru că voi pleca în Belgia!), ca să mergem în munţi, ca să stăm câteva zile împreună?!
Să-mi scrii repede! Să-ţi fie bine! Te îmbrăţişez!
Aurel Dumitraşcu
Îţi pun o poză cu Matei Vişniec, uitată aici de Sandu Corduneanu!
A.
Note:
1 Revistă nou apărută la Piatra Neamț în arena publicațiilor culturale de calitate.
2 Tânăr și rebel scriitor de dincolo de Prut.
3 Între ei, Cristian Livescu, Emil Nicolae, Adrian Alui Gheorghe, Daniel Corbu…
4 Dana Pântea, iubita ultimă a lui A. D. Stabilită în Italia, la Roma, în anii ’90.
5 Alexandru Corduneanu, harnic, serios, entuziast „navetist“ între România de Est și… România.
6 Publicistul Dorin Spineanu scrisese un pamflet în presa ieșeană, avându-l ca „personaj“ pe „pașoptistul“ poet Grigore Vieru…