– Ce poate însemna un cîntec?
McCartney: Un cîntec poate schimba conștiințele. „Dați o șansă păcii” (,,Give peace a chance”) a fost un instrument eficace în procesul păcii din Vietnam. Un milion de americani a intonat acest cîntec în fata Casei Albe. Mai tîrziu, eu am scris „Give Ireland back to the Irish” („Redati Irlanda irlandezilor”). Nu se poate spune că le-a fost redată, dar dacă acest lucru a pus pe gînduri un singur om, este suficient.
– Care au fost cele mai dificile momente ale vieții Dv.?
– Atunci cînd mama mea a murit. Aveam 14 ani. Este cumplit să-ți pierzi mama la această vîrstă. E un lucru care ne-a apropiat, pe mine si pe John. El o pierduse pe a sa la 16 ani. Sfîrșitul Beatles-ilor a fost de asemenea o perioadă foare dificilă. Eram complet distrus. De la o zi la alta, am devenit șomer. Nu exagerez: realmente am resimtit ruptura ca pe un șomaj. Cu toată umilința pe care o poate provoca în noi acest sentiment de a fi inutil și indezirabil.
– Ce ați făcut pentru a vă reveni și a forma ,,Wings“-ul?
– Logica și rațiunea ar fi vrut să abandonez această profesiune. Cum puteam să sper să egalez Beatles-ii? Dar trebuia să-mi dovedesc mie însumi ca puteam continua. Amărăciunea, acreala s-au transformat în furie. Această furie mi-a dat forța să reîncep. Timp de zece ani, n-am avut nicio plăcere să cînt. Nu încetam să compar grupul pe care îl formasem cu „Beatles”. Era o prostie. Retrospectiv vorbind, îmi dau seama că „Wings” a avut un succes enorm. Ieri, am auzit un copil întrebînd-o pe mama sa: „Mamă, cărui grup aparținea Paul McCartney înainte?”
– John Lennon a murit, asasinat, acum sapte ani. Vă lipsește?
– Lumea are nevoie de oameni ca el. Era un tip fantastic, inteligent, plin de spirit, îndatoritor, amabil deseori. Îmi plăceau sarcasmele sale, spiritul său de rebeliune. Cu el era imposibil să fim multumiți de succesele noastre. John mă împingea mereu înainte. Mă stimula. George era omul de afaceri, priceput, inteligent. Cît despre Ringo, el avea mult suflet.
– Continuați să vă mai vedeți?
– Am rămas buni prieteni. Timpul rezolvă toate lucrurile. Șterge amintirile urîte. Dar nu avem nostalgia trecutului. Cînd ne vedem, vorbim de viitor. George și cu mine vom scrie poate împreună.
– Nu vi s-a urcat niciodată succesul la cap?
– Niciodată. John, George și Ringo nu l-ar fi tolerat. Este avantajul de-a aparține unui grup. Cînd unul se lasă în voia soartei, un altul apărea pentru a-l susține. Sunt întrebat deseori: „Sunteți celebru, bogat, fericit în viața particulară. Ce mai puteți aștepta de la viață?“ Eu am impresia că abia încep.
Traducere și adaptare
de Aurel Dumitrașcu
Text publicat în „Tribuna“
12 ianuarie 1989