Prin ce impresiona Aurel la o primă întîlnire?… Nu-mi amintesc chiar de această primă întîlnire a mea cu el, dar cred că privirea lui plină de curiozitate, iscoditoare și tăioasă ca străfulgerarea unui laser de mare putere ieșea în evidență în mod clar! Dacă ne întrebăm ce-și dorea… Nu știu, dar pot bănui că aspira la… și țintea o… anumită afirmare, o notorietate pe măsura a ceea ce știa bine că este el.
Aurel era, dacă pot spune așa, bîntuit de un soi de disperare a comunicării de orice fel. Cred că mai avea o componentă din același registru cumva: îi plăcea la nebunie să provoace întîlniri… astrale! Să se vadă cu oameni de valoare, cu nume și renume, din toate domeniile, dar mai ales cu… „greii” literari. Direct de la aceștia s-ar putea aduna material pentru șapte… cărămizi mult mai mari decît cele două volume ale „Carnetelor maro”! Mă gîndesc la o pleiadă de personalități ieșene (de la „Opinia studențească” și nu numai: Liviu Antonesei, Adi Cristi, poate și Cassian Maria Spiridon; foarte mulți alții), bucovinene (Matei Vișniec, Gellu Dorian), clujene (echinoxiștii: Dinu Flămînd, Ruxandra Cesereanu, Ion Vartic, Adrian Popescu, Ioan Moldovan și numeroși alții) și ardelene în general (Ioan Pintea, Radu Ulmeanu, Ion Mureșan etc.)… Nu mai vorbesc de bucureșteni (SLAST*-iștii, Cenacliștii de Luni, lupii singuratici mai bătrîni, dar și câțiva mai tineri la acea vreme etc.; aici nici nu mai dau exemple). Acestea sînt doar cîteva din, poate, sutele de nume care ar avea cu siguranță ceva interesant de spus…
Nu am fost îndeajuns de apropiați pentru a pretinde că l-am cunoscut foarte bine, dar așa cum l-am perceput eu, după observații mai fulgurante sau mai intense, pot afirma că avea un fel de „personalitate accentuată de tip demonstrativ” (cum ar fi spus dl Karl Leonhard), fiind dificil pentru interlocutor să discearnă ce-i aparținea persoanei Aurel Dumitrașcu și ce personajului creat permanent de el – ca și cum se autoinventa continuu! Desigur, ne vedeam destul de des, la diverse manifestări cultural-artistice (premiere teatrale, lansări de carte, vernisaje), alteori doar pe stradă sau la o cafea, la familia Smeu-Kirileanu… Dar ne rezumam (cumva tacit) la un schimb succint de idei și informații care ne ardeau și cam atît…
Și ar mai fi încă un bun prieten al lui: poetul Daniel Corbu, actualmente trăitor la Iași, „patron” de editură și de revistă de literatură („Panteon”). Și Radu Florescu, care era cumva… membru al acelui cvartet imaginar de care povesteam…
*Suplimentul Literar-Artistic al Scînteii Tineretului
19 august 2021
