Skip to content
AUREL DUMITRAȘCU
AUREL DUMITRAȘCU

VIAȚA ȘI OPERA

  • Home
  • BIOGRAFIE
  • POEME ȘI PROZĂ
    • POEME
      • Inedite
      • Din antologii
    • PROZĂ
      • VOLBURICĂ
      • DE CE PRIMĂVERILE NU AU LIMBĂ
  • PUBLICISTICA
    • În „Ceahlăul“
    • În „Dialog“
    • Eseistică
      • Poveștile erotice ale lui Ion Creangă
      • Daniel Turcea sau magia esenţelor
      • Vasile Vlad sau cele 1001 de nopți ale exagerării
      • Generația fără îngeri
    • INTERVIURI
      • „Mizind pe impostori nu facem decît să spunem ceva despre… noi înșine.“
      • „Cei care vorbesc cel mai mult de conștiința că sunt scriitori sunt veleitarii.“
      • „Devenirea unora se oprește odată cu examenul de licență și schimbă biblioteca pe un restaurant.“
      • „Am plecat cu un gust amar, hotărât să nu mă mai întorc niciodată la așa ceva.“
      • „Un om al zilelor noastre nu este în «criză» de probleme indiferent în ce loc există!“
      • „Între cei aleși au apărut și destule «voci» de complezență, voci de umplutură care au încurcat și încărcat planuri editoriale“
      • Ultimul interviu
    • Traduceri
      • PAUL McCARTNEY: ,,Un cîntec poate schimba conștiințele“
      • Scrisoarea deținutului politic Vaclav Havel către Samuel Beckett
      • FRANCESCO ALBERONI – EROTISMUL
      • „James Clavell, valorați 5 milioane de dolari?“
      • Omar Sharif sau singurătatea seducătorului
    • Din manuscrise
      • „Însoțitorul“
      • Neooportunismul la pîrleaz
      • Eminescu
  • JURNAL ȘI CORESPONDENȚĂ
    • Jurnal
      • Carnete maro – Jurnal 1980
      • Carnete maro – Jurnal 1981
    • Corespondență
      • Către Nicolae Steinhardt
      • Către Eugen Barbu
      • Către Geo Dumitrescu
      • Către Mircea Sântimbreanu
      • Către Petre Stoica
      • Către Radu Florescu
      • Către Gheorghe Grigurcu
      • Către Nicolae Sava
      • Către Magda Cîrneci
      • Către Maria Anegroaie
      • Către Emilia Amariei
      • Aurel Dumitrașcu către Dana Pîntea: „Adrian poate că ar fi continuat să scrie ode dacă eu nu l-aș fi ridiculizat cu consecvență în acest sens, ani în șir!“
      • Către Elisabeta Vartic
      • Aurel Dumitrașcu către Adrian Alui Gheorghe: „Amneziile astea ale tale seamănă cu scuipatul!“
      • Către Sorin Roșca
      • Către Gheorghe Simon
      • Către Constantin Preda
      • Către Ion Simuț
      • Către Vasile Gogea
      • Către Emilian Galaicu-Păun
  • MANUSCRISE
  • AMINTIRI
    • D.R. Popescu
    • Radu Florescu
    • Constantin Acosmei
    • Mircea A. Diaconu
    • Ioana Revnic
    • Liviu Ioan Stoiciu
    • Gheorghe Grigurgu
    • Vasile Gogea
    • Radu Dobîndă
    • Dumitru Necșanu
    • Ioana Dinulescu
    • Radu Părpăuţă
    • Dana Pîntea
  • OPINII CRITICE
    • Iulian Costache
    • Nicolae Manolescu
    • Cezar Ivănescu
    • Constanța Buzea
    • Laurențiu Ulici
    • Romul Munteanu
    • Gheorghe Grigurcu
    • Radu G. Țeposu
    • Marin Mincu
    • Alex. Ștefănescu
    • Adrian Alui Gheorghe
    • Augustin Frățilă
    • Ion Zubașcu
    • Costin Tuchilă
    • Val Condurache
    • Niculae Stoian
    • Daniel Corbu
    • Pr. Constantin Necula
    • Clara Margineanu
    • Daniel Cristea Enache
    • Octavian Soviany
    • Mircea A. Diaconu
    • Vasile Spiridon
    • Florea Miu
    • Răzvan Voncu
    • Mircea Bârsilă
    • Antonio Patraș
    • Cristian Livescu
    • Constantin Butunoi
    • Nichita Danilov
    • Liviu Antonesei
    • Lector
    • Victor Felea
    • Gellu Dorian
  • MULTIMEDIA
    • Fotografii
    • Audio
    • Video
    • Arta plastica
    • Dedicatii
      • Oferite
      • Primite
  • VARIA
    • Audițiile muzicale
    • Lecturile
    • Corespondenții
  • TRANSLATED
    • English
    • Magyar
    • Italian
  • DESPRE PROIECT
  • CONTACT
AUREL DUMITRAȘCU
AUREL DUMITRAȘCU

VIAȚA ȘI OPERA

Către Mircea Sântimbreanu

21 nov. 1983

 

Stimate domnule Sântimbreanu,

 

Întrucât dumneavoastră mi-aţi scris de la înălţimea funcţiei de DIRECTOR, şi nu de la o altă înălţime, eu nu puteam să vă scriu de la înălţimea patului unui spital, aşa că am fugit de acolo, cu toate riscurile impuse de un asemenea gest. „Ulcer duodenal cu nişă localizată bazal”, totul pe fond nervos. Vă mulţumesc pentru participarea sinceră şi plină de „seninătate” la decăderea mea psihică! Avea dreptate dragul meu domn Paler când îmi vorbea că e foarte simplu să jigneşti un om de la înălţimea funcţiei pe care o ai, ştiind că acel om nu-ţi poate răspunde la fel. Scrisoarea dumneavoastră nu mi se pare nici maliţioasă, nici ironică, nici nedreaptă, scrisoarea respectivă exprimă doar poziţia dumneavoastră socială. Mi se reconfirmă ceea ce ştiam de mulţi ani: că singurele diferenţe dintre oameni sunt doar diferenţe de posturi. Mie-mi pare rău de altceva: că sunteţi singurul scriitor din câţi cunosc şi cu care nu mă pot „înţelege”, singurul scriitor care mi se arată ostil. Există, totuşi, în epistola dumneavoastră şi o afirmaţie care, retrospectiv privind, nu vă face nicio cinste: aceea că „proclamarea” mea drept câştigător al concursului de debut pe 1981 vi se pare „un paradox”. E ca şi cum eu aş ajunge să spun că mi se pare un paradox ca dumneavoastră să fiţi directorul ALBATROS-ului… Acum două veri parcă îmi mângâiaţi umerii cu alte idei, prolalice până la a fi jenante?! De fapt, negând manuscrisul meu, nu faceţi decât să negaţi şi opţiunile estetice ale celor care erau în acel juriu. Domnul Ulici recent, la P. Neamţ, ne-a vorbit (reflex la „plânsul” nostru?!) despre un fel de domnie a contabililor care ar buchisi poezia română de azi. Poate că nu greşea deloc! Îmi dau seama că tonul meu este iritant, că poate mă catalogaţi drept schizofrenic sau ceva în genul ăsta (am auzit că mă şi înjuraţi?!!), dar dorinţa celor cinstiţi de a fi luaţi aşa cum sunt şi nu altfel, de a fi respectaţi şi nu răstălmăciţi poate fi luată foarte uşor drept altceva. Superioritatea mea stă în bunătate şi cinste, poate şi-n tupeul cu care nu pot permite cuiva să-mi pună la îndoială munca şi buna-credinţă în mod abuziv. Uneori e suficient atât pentru o viaţă de OM. Că geniile oricum se „proclamă” în serie (Adi Cristi, de exemplu; tipărit, desigur, numai din motive „aşa-zise juridice”! – „fabula” cu „grădina ta” nu mai poate funcţiona de data aceasta!), nemaifiind „inteligenţe care-şi cunosc hotarele”.
Vă doresc sănătate! Dumneavoastră oricum n-o să răsădiţi panseluţe pe mormântul meu! Şi, fără ipocrizie, stima mea sinceră (chiar dacă nu vă foloseşte la nimic!) pentru toate cărţile minunate pe care le-aţi editat!
Îngândurat,

Aurel Dumitraşcu

P.S.: Am împlinit azi 28 de ani!
O fi şi aceasta o gafă!

A.D.

 

(Variantă publicată în „Carnete maro“,
editura „Cartea Românească“, 2019, vol. I, pg. 238)

Aurel Dumitrascu

©2025 AUREL DUMITRAȘCU | WordPress Theme by SuperbThemes