Skip to content
AUREL DUMITRAȘCU
AUREL DUMITRAȘCU

VIAȚA ȘI OPERA

  • Home
  • BIOGRAFIE
  • POEME ȘI PROZĂ
    • POEME
      • Inedite
      • Din antologii
    • PROZĂ
      • VOLBURICĂ
      • DE CE PRIMĂVERILE NU AU LIMBĂ
  • PUBLICISTICA
    • În „Ceahlăul“
    • În „Dialog“
    • Eseistică
      • Poveștile erotice ale lui Ion Creangă
      • Daniel Turcea sau magia esenţelor
      • Vasile Vlad sau cele 1001 de nopți ale exagerării
      • Generația fără îngeri
    • INTERVIURI
      • „Mizind pe impostori nu facem decît să spunem ceva despre… noi înșine.“
      • „Cei care vorbesc cel mai mult de conștiința că sunt scriitori sunt veleitarii.“
      • „Devenirea unora se oprește odată cu examenul de licență și schimbă biblioteca pe un restaurant.“
      • „Am plecat cu un gust amar, hotărât să nu mă mai întorc niciodată la așa ceva.“
      • „Un om al zilelor noastre nu este în «criză» de probleme indiferent în ce loc există!“
      • „Între cei aleși au apărut și destule «voci» de complezență, voci de umplutură care au încurcat și încărcat planuri editoriale“
      • Ultimul interviu
    • Traduceri
      • PAUL McCARTNEY: ,,Un cîntec poate schimba conștiințele“
      • Scrisoarea deținutului politic Vaclav Havel către Samuel Beckett
      • FRANCESCO ALBERONI – EROTISMUL
      • „James Clavell, valorați 5 milioane de dolari?“
      • Omar Sharif sau singurătatea seducătorului
    • Din manuscrise
      • „Însoțitorul“
      • Neooportunismul la pîrleaz
      • Eminescu
  • JURNAL ȘI CORESPONDENȚĂ
    • Jurnal
      • Carnete maro – Jurnal 1980
      • Carnete maro – Jurnal 1981
    • Corespondență
      • Către Nicolae Steinhardt
      • Către Eugen Barbu
      • Către Geo Dumitrescu
      • Către Mircea Sântimbreanu
      • Către Petre Stoica
      • Către Radu Florescu
      • Către Gheorghe Grigurcu
      • Către Nicolae Sava
      • Către Magda Cîrneci
      • Către Maria Anegroaie
      • Către Emilia Amariei
      • Aurel Dumitrașcu către Dana Pîntea: „Adrian poate că ar fi continuat să scrie ode dacă eu nu l-aș fi ridiculizat cu consecvență în acest sens, ani în șir!“
      • Către Elisabeta Vartic
      • Aurel Dumitrașcu către Adrian Alui Gheorghe: „Amneziile astea ale tale seamănă cu scuipatul!“
      • Către Sorin Roșca
      • Către Gheorghe Simon
      • Către Constantin Preda
      • Către Ion Simuț
      • Către Vasile Gogea
      • Către Emilian Galaicu-Păun
  • MANUSCRISE
  • AMINTIRI
    • D.R. Popescu
    • Radu Florescu
    • Constantin Acosmei
    • Mircea A. Diaconu
    • Ioana Revnic
    • Liviu Ioan Stoiciu
    • Gheorghe Grigurgu
    • Vasile Gogea
    • Radu Dobîndă
    • Dumitru Necșanu
    • Ioana Dinulescu
    • Radu Părpăuţă
    • Dana Pîntea
  • OPINII CRITICE
    • Iulian Costache
    • Nicolae Manolescu
    • Cezar Ivănescu
    • Constanța Buzea
    • Laurențiu Ulici
    • Romul Munteanu
    • Gheorghe Grigurcu
    • Radu G. Țeposu
    • Marin Mincu
    • Alex. Ștefănescu
    • Adrian Alui Gheorghe
    • Augustin Frățilă
    • Ion Zubașcu
    • Costin Tuchilă
    • Val Condurache
    • Niculae Stoian
    • Daniel Corbu
    • Pr. Constantin Necula
    • Clara Margineanu
    • Daniel Cristea Enache
    • Octavian Soviany
    • Mircea A. Diaconu
    • Vasile Spiridon
    • Florea Miu
    • Răzvan Voncu
    • Mircea Bârsilă
    • Antonio Patraș
    • Cristian Livescu
    • Constantin Butunoi
    • Nichita Danilov
    • Liviu Antonesei
    • Lector
    • Victor Felea
    • Gellu Dorian
  • MULTIMEDIA
    • Fotografii
    • Audio
    • Video
    • Arta plastica
    • Dedicatii
      • Oferite
      • Primite
  • VARIA
    • Audițiile muzicale
    • Lecturile
    • Corespondenții
  • TRANSLATED
    • English
    • Magyar
    • Italian
  • DESPRE PROIECT
  • CONTACT
AUREL DUMITRAȘCU
AUREL DUMITRAȘCU

VIAȚA ȘI OPERA

Antonio Patraș

Cine merge în Paradis

 

Și aici, ca şi în volumele publicate anterior, versurile lui Aurel Dumitraşcu sunt concise şi lapidare, vădind aspiraţia poetului către un ideal clasic de artă – de unde şi preferinţa pentru notaţia directă, lucidă, la rece, fără protocol discursiv şi fără inutile zorzoane stilistice. Impresia e de autenticitate, nu de artificiu, pentru că numeroasele surse livreşti, în loc să fie exhibate orgolios, transformând poemul într-o complicată reţea intertextuală (ca la mulţi dintre ceilalţi optzecişti, de pildă), sunt utilizate într-o manieră radical diferită, drept element de sugestie menit să instituie o atmosferă prielnică scris-cititului, reveriilor solitare, într-un Cuvânt, poeziei.

Altfel spus, departe de a încuraja ostentaţia şi de a se constitui într-un izvor privilegiat de inspiraţie, „cultura” poetului e mai degrabă un factor frenator, ce asigură versului o bună respiraţie pentru că opreşte hemoragia şi reglează metabolismul unei creativităţi adânc ancorate în viaţă. Ce-i drept, existenţa poetului se petrece de regulă tot printre cărţi, în spaţiul securizant al bibliotecii – şi e firesc să fie aşa, de vreme ce cultura intensifică percepţia vieţii, în linia unui expresionism auster, ascetic chiar, de patos livresc şi de cuvinte însângerate.

Deşi recurge la o recuzită eterogenă şi pe alocuri niţel preţioasă, poezia lui Aurel Dumitraşcu rămâne, în fond, o poezie elementară, de notaţie, în linia Bacovia – Mazilescu, cu o nuanţă în plus de juvenilitate şi de exuberanţă intelectuală.

Ineditele din prezentul volum, situate la acelaşi nivel valoric cu poezia cunoscută deja (felicitări editorului!), nu aduc, după cum era de aşteptat, lucruri noi. Partitura e aceeaşi, numai „interpretarea” diferă un pic, accentuând nota gravă, lehamitea de viaţă şi de literatură, pe fondul mai vechiului „divan” păgubos al poetului cu lumea.

Iată doar câteva versuri, sper, lămuritoare, care mie mi-au plăcut foarte mult:

„ – Puteam face lucruri mai bune

decît să vorbesc despre moarte şi urme

decît să scriu o carte nebună şi tristă? Nu puteam

o veţi citi veţi crede c-aţi

priceput-o că e tare simplu să scrii cărţi

să le publici să mai fii şi tînăr

cîte nu veţi spune voi

frumoşilor deştepţilor infailibililor nemuritorilor

şi eu continuu să vorbesc de unul singur”

(Puteam face lucruri mai bune decît să vorbesc despre moarte)

Publicat în „România Literară“,
3 ianuarie 2011

Aurel Dumitrascu

©2025 AUREL DUMITRAȘCU | WordPress Theme by SuperbThemes