Skip to content
AUREL DUMITRAȘCU
AUREL DUMITRAȘCU

VIAȚA ȘI OPERA

  • Home
  • BIOGRAFIE
  • POEME ȘI PROZĂ
    • POEME
      • Inedite
      • Din antologii
    • PROZĂ
      • VOLBURICĂ
      • DE CE PRIMĂVERILE NU AU LIMBĂ
  • PUBLICISTICA
    • În „Ceahlăul“
    • În „Dialog“
    • Eseistică
      • Poveștile erotice ale lui Ion Creangă
      • Daniel Turcea sau magia esenţelor
      • Vasile Vlad sau cele 1001 de nopți ale exagerării
      • Generația fără îngeri
    • INTERVIURI
      • „Mizind pe impostori nu facem decît să spunem ceva despre… noi înșine.“
      • „Cei care vorbesc cel mai mult de conștiința că sunt scriitori sunt veleitarii.“
      • „Devenirea unora se oprește odată cu examenul de licență și schimbă biblioteca pe un restaurant.“
      • „Am plecat cu un gust amar, hotărât să nu mă mai întorc niciodată la așa ceva.“
      • „Un om al zilelor noastre nu este în «criză» de probleme indiferent în ce loc există!“
      • „Între cei aleși au apărut și destule «voci» de complezență, voci de umplutură care au încurcat și încărcat planuri editoriale“
      • Ultimul interviu
    • Traduceri
      • PAUL McCARTNEY: ,,Un cîntec poate schimba conștiințele“
      • Scrisoarea deținutului politic Vaclav Havel către Samuel Beckett
      • FRANCESCO ALBERONI – EROTISMUL
      • „James Clavell, valorați 5 milioane de dolari?“
      • Omar Sharif sau singurătatea seducătorului
    • Din manuscrise
      • „Însoțitorul“
      • Neooportunismul la pîrleaz
      • Eminescu
  • JURNAL ȘI CORESPONDENȚĂ
    • Jurnal
      • Carnete maro – Jurnal 1980
      • Carnete maro – Jurnal 1981
    • Corespondență
      • Către Nicolae Steinhardt
      • Către Eugen Barbu
      • Către Geo Dumitrescu
      • Către Mircea Sântimbreanu
      • Către Petre Stoica
      • Către Radu Florescu
      • Către Gheorghe Grigurcu
      • Către Nicolae Sava
      • Către Magda Cîrneci
      • Către Maria Anegroaie
      • Către Emilia Amariei
      • Aurel Dumitrașcu către Dana Pîntea: „Adrian poate că ar fi continuat să scrie ode dacă eu nu l-aș fi ridiculizat cu consecvență în acest sens, ani în șir!“
      • Către Elisabeta Vartic
      • Aurel Dumitrașcu către Adrian Alui Gheorghe: „Amneziile astea ale tale seamănă cu scuipatul!“
      • Către Sorin Roșca
      • Către Gheorghe Simon
      • Către Constantin Preda
      • Către Ion Simuț
      • Către Vasile Gogea
      • Către Emilian Galaicu-Păun
  • MANUSCRISE
  • AMINTIRI
    • D.R. Popescu
    • Radu Florescu
    • Constantin Acosmei
    • Mircea A. Diaconu
    • Ioana Revnic
    • Liviu Ioan Stoiciu
    • Gheorghe Grigurgu
    • Vasile Gogea
    • Radu Dobîndă
    • Dumitru Necșanu
    • Ioana Dinulescu
    • Radu Părpăuţă
    • Dana Pîntea
  • OPINII CRITICE
    • Iulian Costache
    • Nicolae Manolescu
    • Cezar Ivănescu
    • Constanța Buzea
    • Laurențiu Ulici
    • Romul Munteanu
    • Gheorghe Grigurcu
    • Radu G. Țeposu
    • Marin Mincu
    • Alex. Ștefănescu
    • Adrian Alui Gheorghe
    • Augustin Frățilă
    • Ion Zubașcu
    • Costin Tuchilă
    • Val Condurache
    • Niculae Stoian
    • Daniel Corbu
    • Pr. Constantin Necula
    • Clara Margineanu
    • Daniel Cristea Enache
    • Octavian Soviany
    • Mircea A. Diaconu
    • Vasile Spiridon
    • Florea Miu
    • Răzvan Voncu
    • Mircea Bârsilă
    • Antonio Patraș
    • Cristian Livescu
    • Constantin Butunoi
    • Nichita Danilov
    • Liviu Antonesei
    • Lector
    • Victor Felea
    • Gellu Dorian
  • MULTIMEDIA
    • Fotografii
    • Audio
    • Video
    • Arta plastica
    • Dedicatii
      • Oferite
      • Primite
  • VARIA
    • Audițiile muzicale
    • Lecturile
    • Corespondenții
  • TRANSLATED
    • English
    • Magyar
    • Italian
  • DESPRE PROIECT
  • CONTACT
AUREL DUMITRAȘCU
AUREL DUMITRAȘCU

VIAȚA ȘI OPERA

Italian

Lontano nel poema

 

– Specialmente il mattino conduco nel poema per mano una donna

trema annusa il vento rosso quando soffia è una povera donna

mi dico e la conduco per mano lontano nel poema.

Che ne dici di un te!? mi domanda e io penso tranquillo 

a jose lezama lima. Che ne dici di un film!? domanda ed io

mi ricordo il padre mentre leggeva la vita di bonaparte il mattino

in cui se ne era andato.

Però nessuno può essere estraneo. E chi crede ancora 

che il papavero litiga con me non sa proprio niente.

E che mattinata in cui volano lampadari che mattinata

mi dico. E come avanza tranquilla questa donna ora 

nel poema.

 

I poemi in cui non ci sono

 

E compaio all’alba al portone di un ospedale.

„Hai anche tu una donna, potresti essere a casa con lei!”, mi dice

il portiere rossiccio che odia le piogge ed è vecchio

quanto il cimitero di borca. 

Io non rivolgo i suoi occhi verso questo portone chiuso

gli dico

io non sorrido mai alle pedine sulla scacchiera

lasciami entrare io amo soltanto la regina. 

„Hai anche tu una donna, potresti essere a casa con lei!”, prosegue

il portiere rossiccio che odia le piogge ed è vecchio

quanto il cimitero di borca. 

Piccola e rigida si intravede una bambola di là. Piccola

e rigida premurosa sola. Lasciami entrare dico

io amo soltanto la regina.

„Hai anche tu una donna, potresti essere a casa con lei!” dice.

 

Un uomo fortunato a domani

 

Uno alla volta escono dalla casa e sono giovani

amorevolmente la morte li guarda e li lascia in pace

per un po’ di tempo.

Alienata la polvere si abbandona sui tuoi seni e la bugia 

si fa presto il segno della croce. Non ti spaventi

guardi ancora il profeta (dietro a lui fugge sempre

una pelle di cane).

Segno su un libro: il latino ambiens quando 

tutto gridava in te. Che felici e domestici

e pratici siete – e non ho nemmeno pietà! Come se

la cornacchia o l’albatro fossero preferiti. 

Una sonata di mozart subito dopo cena.

Segno su un libro: un uomo fortunato fino a domani.

 

Uccelli rapaci

             

 -Tutti i libri di cui mi parli

pian piano si transformano in uccelli rapaci. Lo stesso

in un porto antico tutte le donne che io conoscevo

diventavano dopo un tempo regine. „Era un uomo solo e 

all’angolo della strada lo aspettava una carrozza”,

nessuna di loro

lo dirà. Le potrei descrivere a turno

in un paesaggio con grembiuli verdi o sporchi 

felici tra i particolari libreschi.

Uno spirito triste sopra una carne triste ormai.

Perciò parlo: per non spaventarmi degli uccelli rapaci 

un lago di parole tra te e me credendo alquanto

di avere un’esistenza reale.

Viene la sera e tu sei insaziabile tutto ciò che ho detto

diventa senza importanza entro in casa.

L’arancia che divideremo gira all’impazzata.

 

Il negozio dalle ragazze morte

 

Qualcosa comunque ho detto anche prima di nascere

viaggiando triste tra le parole di mia madre e quelle di mio padre

nelle lunghe notti quando i lupi non ululavano più sille montagne. Perché

non vai via dal trambusto che fanno i tuoi rumorosi amici 

in una grande città

via sempre dalla tua vita con le sue bestie sconosciute.

Una bottega con ragazze morte! Il freddo e gli autunni di tutti

i baci; fin quando non ho trovato nel porto di sulina un greco olivastro 

che mi ha portato dalle donne. Ho guardato soltanto / E il loro sangue

si alzava sopra quella bottega come uno stendardo

per i morti e gli orfani / Un profeta* in quei giorni o forse 

soltanto wagner ascoltato per derisione.

E ripeto: qualcosa comunque avevo detto anche prima della nascita

 

Trad. de Bruno Rombi

Aurel Dumitrascu

©2025 AUREL DUMITRAȘCU | WordPress Theme by SuperbThemes