BIOGRAFIE - AUREL DUMITRAȘCU

1878 – Se naște Vasile Aniței, bunicul matern al scriitorului, dragoman al Domeniului Coroanei Borca.
12/24 ianuarie – Trupele române ocupă, după un atac energic și fulgerător, localitatea Smârdan punct important al sistemului de apărare al Vidinului.
15/27 ianuarie – Artileria română de pe ambele maluri ale Dunării începe bombardarea masivă a cetății Vidin.
23 ianuarie / 4 februarie – Rusia și Imperiul Otoman semnează la Adrianopol armistițiul în Războiul ruso-turc.
19 februarie / 3 martie – Se semnează la San Stefano Tratatul de pace ruso-turc prin care se pune capăt războiului ruso-româno-turc (1877 – 1878)
1882 – Se naște Grigore Dumitrașcu, bunicul patern al scriitorului.
1887 – Se naște Elena Dumitrașcu, bunica paternă a scriitorului.
1888 – Se naște Casandra Anției, bunica maternă a scriitorului.
1906, 26 mai – Vasile (a) Aniței, bunicul matern al lui Aurel Dumitrașcu, figurează ca membru cotizant în lista membrilor Societății „Steaua“, ce avea ca scop „întinderea învățăturii în popor, prin tipărirea de scrieri și publicații morale, patriotice și de folos practic”.
1908 – Se naște Toader Ana, unchiul matern.
1912, 16 decembrie – Se naște în Borca, Petre Dumitrașcu, tatăl scriitorului. Băiat de prăvălie în adolescență, va fi apoi înregimentat în Regimentul 1 Artiliere luptînd pe frontul de la Odesa. Luat prizonier la Iași reușește să evadeze, stînd un timp ascuns prin păduri. După război Petre Dumitrașcu va fi angajat ca tehnician la sectorul de exploatare forestieră din Poiana Teiului și la cel din Borca.
1913 – Se stinge din viață, în campania din 1913, Grigore Dumitrașcu, bunicul patern al scriitorului.
1 septembrie – Majestatea Sa, Regele Carol I îl decorează post-mortem cu medalia „Avîntul Țării“ pe soldatul Grigore Dumitrașcu, din Regimentul 69 Infanterie rezervă, pentru participare la campania din 1913.
1920, 29 februarie – Se naște la Borca, Maria Aniței, mama scriitorului.
1938, 10 februarie – La Borca, are loc căsătoria lui Petre Dumitrașcu cu Maria Ana (Aniței), mama scriitorului.
1950, 3 iulie – Se naște la Craiova viitoarea poetă Ioana Dinulescu.
1951, 19 octombrie – Se naște la Năneşti, comuna Onceşti, Maramureş, viitorul scriitor Echim Vancea.
1952, 11 decembrie – Se naște la Bertea, Prahova, viitorul poet Dan David (Dan Constantinoiu).
1953, 16 aprilie – Se naște Ionel Dumitrașcu, primul copil al Mariei și al lui Petre Dumitrașcu.
1955, 21 noiembrie – Se naște la Piatra Neamţ, viitorul scriitor Aurel Dumitrașcu, al doilea copil al Mariei şi al lui Petre Dumitraşcu;
1956, 20 februarie – Se naște Viorica Anton, prima mare iubire a poetului.
1958, 6 iulie – Se naște la Topolița–Grumăzești viitorul scriitor Adrian Alui Gheorghe.
1961, 14 iunie – Se naște la Borca viitorul poet Radu Florescu.
1963 – 1971 – Aurel Dumitrașcu urmează cursurile Școlii generale din Sabasa, școala care în prezent îi poarta numele.
1967, 27 septembrie – Se naște Irina Crețu, ultima mare iubire a poetului.
1968, 25 ianuarie – În cotidianul „Dobrogea nouă“ (nr. 6049), la rubrica „Curier literar“, pg. 2, lui Aurel Dumitrașcu i se răspunde: „Am primit materialele dv., dar din păcate, nu le-am putut utiliza. Așteptăm noi vești.“
1969, 27 februarie – Se naște Tudorița Gavril, destinatara „Scrisorilor către T.“
1971 – 1974 – Aurel Dumitrașcu urmează cursurile Liceului din Borca.
1971, 27 aprilie – Se stinge din viață în Borca, la doar 59 de ani, în urma unui cancer la stomac, Petre Dumitrașcu, tatăl poetului.
29 aprilie – Revista „Cutezătorii“ (nr. 17) publică anunțul lui Aurel Dumitrașcu din satul Sabasa, comuna Borca, județul Neamț prin care dorește să ia legătura cu alți colecționari numismați.
1974, 1 aprilie – În revista „Ateneu“ (nr. 4), la rubrica de „Corespondență“ lui Aurel Dumitrașcu i se răspunde: „Continuați să scrieți.“
6 iulie – În „Scînteia tineretului“ (nr. 7814), la rubrica „Curierul nostru de sîmbătă – de la om la om“, Octav Pancu-Iași publică și răspunde scrisorii lui Aurel Dumitrașcu.
19 iulie – În revista „Cronica“ (nr. 29), la rubrica „Poșta literară“, Nicolae Turtureanu răspunde lui Aurel Dumitrașcu: „Unele semne lirice există. Depinde ce semnificații le veți da în viitor.“
7 septembrie – În ziarul „Sportul“ (nr. 7845), la rubrica „Răspunde Ion Poștașu“, se publică o declarație a lui Aurel Dumitrașcu: „Ador jocul cu balonul rotund. Cred că numai fetele sunt atît de frumoase va fotbalul!“
21 septembrie – În ziarul „Sportul“ (nr. 7845), la rubrica „Răspunde Ion Poștașu“, i se răspunde lui Aurel Dumitrașcu: „În cazul lui Dobrin n-a intervenit nici un element nou.“
7 decembrie – Depune jurămîntul militar la U.M. 01959.
1975 – Se naște Liliana (Lili) Cârjă, una din elevele preferate ale lui Aurel Dumitrașcu.
– Lui Aurel Dumitrașcu i se acordă premiul II la Concursul de poezie patriotică „Freamătul Deltei“ organizat de Cenaclul Literar „Jean Bart“ din Sulina.
– În ziarul „Delta“ (nr. 1365), la rubrica „Poșta literară“ i se răspunde lui Aurel Dumitrașcu, aflat la Sulina: „Modernism în poezie nu înseamnă teribilism. Gratuități de genul «Am mușcat din istorie/în ziua aceea mi-am făcut/din dinți statui» («O cărămidă») sau «Istorie, datorită ție, ție/ florile astăzi nu-s răpuse/ copitele cailor sînt fragede» etc. («Istorie»), impietează asupra calității poeziilor care nu sînt, totuși, lipsite de fior liric. Reținem «Nu stăm»“.
18 ianuarie – În „Scînteia tineretului“ (nr. 7980), la rubrica „Curierul nostru de sîmbătă – de la om la om“, Octav Pancu-Iași publică și răspunde scrisorii lui Aurel Dumitrașcu (aflat la Sulina) despre Viorica Anton.
26 iulie – În revista „Luceafărul“ (nr. 30), la rubrica „Atelier literar“, Geo Dumitrescu îi răspunde lui Aurel Dumitrașcu: „Nu e ermetism ceea ce faceţi şi nu e o cale favorabilă spre poezie. Excepting «La noi» şi, oarecum, «Interior» şi «Ochi», unde se spune sau se sugerează ceva (deşi încă e simplist şi şovăitor) celelalte sunt nişte jocuri de vorbe care mimează poezia, fără a reuşi să treacă de nişte uscate aparente («Cărămida», unde pare să mijească o idee, nu face nici ea excepţie). Rămîne, la urma urmelor, o problemă de exerciţiu şi studiu aprofundat, în preajma poeziei adevărate, de formare a unui gust artistic mai sigur («am muşcat din istorie din ziua aceea mi-am făcut din dinţi statui» sau «mîncare din tabloul trist demonii și culorile», etc., «am înfulecat dicţionarele lumii, capetele omului», etc. — ca să nu mai vorbim de «pensulele cu care trebuie să vă sculptaţi mormîntul»!?, etc. — ridică grele îndoieli, nu numai asupra comestibilităţii lucrurilor, dar mai ales asupra acelui gust de care am pomenit…) .“
22 august – În revista „Luceafărul“ (nr. 34), la rubrica „Atelier literar“, Geo Dumitrescu îi răspunde lui Aurel Dumitrașcu: „Încercări modeste, fără calităţi deosebite.“
20 septembrie – În revista „Luceafărul“ (nr. 38), la rubrica „Atelier literar“, Geo Dumitrescu îi răspunde lui Aurel Dumitrașcu: „Ambiţia dv. e un lucru bun, numai că nu e aplicată în sensul just, creator. Cum am putea vorbi despre progrese, cînd în paginile dv. găsim asemenea delirante şuvoaie de vorbe şi imagini, certate nu numai cu poezia, dar şi cu bunul gust elementar? „La masa pămîntie, cu grandoare / mîncam ficatul plopului căzut (?!) / mîncam şi ochii unui orb bătut (?!) / şi delicioasa ciorbă dulce / de lipitori crescute-n sînge, / mîncam. Mîncam şi coji de creier/ în spasmul nebuniei, / mîncam în culmea agoniei / şi beam doar sînge, / sînge de viaţă de boem“ (?!)… etc. În alt text, „broaştele senile mîncau ciumă“, iar dv. personal scoteaţi „inima fragedă şi o mîncam la prînz”, sperînd, în final, „să-mi mai mănînc o dată inima decapitată“ (?!)… etc., etc. Ce se mai poate adăuga acestor citate de spaimă, care vorbesc de la sine ? O singură recomandare: exercitaţi-vă ambiţia, în primul rînd, în confruntarea, atentă şi serioasă, cu poezia bună, mai veche şi mai nouă, de-aici şi din larga lume.“
16 octombrie – În ziarul „Delta“ (nr. 1381), la rubrica „Poșta literară“ i se răspunde lui Aurel Dumitrașcu: „«Cărămizile» (ciclul de poeme expediate) marchează progrese față de creațiile anterioare. «Nu stăm» și «Eroii noștri» sunt cele mai izbutite, dar publicabilă e doar prima, pe care o și reținem.“
8 noiembrie – În revista „Luceafărul“ (nr. 45), la rubrica „Atelier literar“, Geo Dumitrescu îi răspunde lui Aurel Dumitrașcu: „Lucrurile merg spre limpezire şi spre un spor de substanţă. Mai ales, în «Mai trecem», «Poate», «Mugurii ochilor», «Zi posibilă».
1976, 17 ianuarie – Debutează în revista „Luceafărul“ (an XIX, nr. 3 – 716) cu poemul „Noi“.
24 ianuarie – În revista „Luceafărul“ (nr. 4), la rubrica „Atelier literar“, Geo Dumitrescu îi răspunde lui Aurel Dumitrașcu: „Dezamăgitor ultimul plic, plin de pagini fără gînduri şi fără inspiraţie, înnegrite în grabă, «în dorul lelii». Revenirea asupra lucrului scris, după ce a fost lăsat să se «răcească» o vreme, e o parte esenţială din chinul şi bucuria creaţiei.“
17 aprilie – În revista „Luceafărul“ (nr. 16), la rubrica „Atelier literar“, Geo Dumitrescu îi răspunde lui Aurel Dumitrașcu: „ Scrisorile sînt frumoase, sensibile, pătrunzătoare, dar în versuri, din nefericire, încă n-au apărut întruchipări valabile, concludente. Textele continuă divagaţiile nesfîrşite, haotice, pline de neglijenţe şi improprietăţi flagrante, lipsite de orice «control de calitate» (ex. «Beau laptele / decorului hibernal / care-mi sugrumă pleoapele (?!) de capetele unui nor rătăcit» (?!), sau: «adu-mi clipocitul fulgilor» (?!), «ferigile fără mamă», «triluri decupate din epiderma păsărilor», etc., etc.). Rareori, potopul de vorbe fără şir izbuteşte să «coaguleze» un sens sau o imagine, ca la începutul textului «Pe lume», bunăoară, dar şi în alte scurte, izolate fulguraţii din celelalte pagini. Ceea ce ne lasă speranţa că, într-o bună zi, veţi reuşi să puneţi în aplicare şi atît de justele şi frumoasele consideraţii şi teorii din scrisori.“
iunie – În revista „Amfiteatru“ (nr. 6), la rubrica „Convorbiri colegiale“, Constanța Buzea îi răspunde lui Aurel Dumitrașcu: „Desigur, textul care însoțește poemele are în el ceva impresionant. Sinceritatea, dezinteresul, calmul, pacea și frumosul, toate sunt invocate parcă în maniera celor care nu le au cu adevărat. Lecturile pe care ni le mărturisești, preocupările de o certă noblețe, aproape că nu impun încredere. Șansa cea mare însă, în acordarea încrederii, o dau poeziile Ochii, Interior, Tot la tine, Eu. Ușor teribilist în ton. Spun teribilist, deși ai prefera să te considerăm sincer dezinvolt. Desigur, e un fel nefericit la a zice Dacă nu citesc zilnic, simt că-mi crapă capul, sau Refuz să lucrez vreo poezie, refuz să ciuntesc și să adaug. De aceea, vom recurge la citarea unei poezii, pentru a restabili echilibrul de care ai nevoie și pe care poți să contezi ca pe tine însuți, cel care vei deveni în viitorul apropiat, echilibrul dintre posibilități și prejudecăți. Sînt ca o așchie ruptă din lună / Nu luminos ca luna dar / slab ca razele ei in nopțile / cînd ochii cîinilor sticlesc / după gardurile adormirii / pare totul amorțit în văgăuni / numai două gheare de vultur / ies dintr-un cuib agățat / într-un pisc / și eu le văd / și cîinii vecinilor latră-n / privirile mele. (Eu)“
17 iulie – În revista „Luceafărul“ (nr. 29), la rubrica „Atelier literar“, Geo Dumitrescu îi răspunde lui Aurel Dumitrașcu: „ceva mai bine, în «Spre lebede»“
septembrie – În revista „Amfiteatru“ (nr. 9), la rubrica „Convorbiri colegiale“, Constanța Buzea îi răspunde lui Aurel Dumitrașcu: „De cele mai multe ori epistolele care însoțesc grupajele de versuri ne sînt de un real folos. Cu ajutorul lor putem aprecia viața gîndurilor colaboratorilor noștri, mult mai bine prinsă aici decît în primele lor încercări poetice. Este vorba de fapt, la nivelul vîrstei lor, de satisfacerea nevoii de confesiune, mult mai fierbinte decît visul de a fi poet. În altă ordine de idei, nu cred că e bine să-ți adormi conștiința cu fraze ca aceasta: «Prietenii mei au intrat toți la facultate. Mă bucur nespus. Trebuie să intru și eu dar nu înainte de a avea o cultură cît mai completă. Nu accept ca un băiat care e student să nu știe totul despre (… și aici înșirui numele unor personalități din cele mai diverse domenii), despre muzica folk și poezia bună, geografia lumii și bunul simt și cinstea…“. Îți imaginezi că te fascinează condiția auto-didactului pur, în vreme ce mărginiții tăi prieteni se bucură de cursuri și seminarii?!“
11 septembrie – În revista „Luceafărul“ (nr. 37), la rubrica „Atelier literar“, Geo Dumitrescu îi răspunde lui Aurel Dumitrașcu: „Pare sa fie un plus de limpezime şi consistenţă, mai cu seamă în «Amar», «De mult», «Cu ploaia».“
7 octombrie – În revista „Orizont“ (nr. 40), la rubrica „Corespondență“, Anghel Dumbrăveanu îi răspunde lui Aurel Dumitrașcu: „Scrisoarea Dvs. este una din cele mai frumoase din cîte am primit în pragul acestei rubrici, ceea ce vrea să însemne că probați un sigur talent de povestitor. Versurile atestă aceeași sensibilitate ieșită din comun. Sînt multe stihuri remarcabile, anunțînd un posibil drum literar. Dacă ar fi să numim poezia ce se apropie mai mult de exigențele dorite, am alege pe cea intitulată «Căutîndu-mă». V-ar trebui o mai mare rigoare a verbului. În «Niciodată», de pildă, ne plac primele 3 și ultimele 6 versuri. Evitați lipsa de concentrare și reveniți.“
16 octombrie – În revista „Luceafărul“ (an XIX, nr. 42 – 755) se publică poemul „Cu ploaia“.
11 noiembrie – În revista „Luceafărul“ (an XIX, nr. 45), la rubrica „Corespondență“, i se răspunde lui Aurel Dumitrașcu: „Scrisoarea Dvs. (de 8 pagini) este fermecătoare și pune în lumină o sensibilitate aproape feminină, cum și un talent de povestitor pe care l-am remarcat și data trecută. Multe din poemele trimise ne-au plăcut, dar ne-au lăsat și regretul că nu duceți pînă la capăt, cu exigența necesară, „construcțiile“ începute. Ne referim în primul rînd la faptul că expresia nu e trecută prin rigorile ce se impun sau, cu alte cuvinte, prin controlul de calitate. O cenzură artistică, o examinare lucidă a versurilor v-ar arăta cuvinte ori sintagme parazitare ori insuficient „prelucrate“. În același sens, observăm că finalurile poezilor sunt îndeobște ratate, deci sub nivelul general al lucrărilor. Un pericol îl constituie sentimentalitatea sau chiar sentimentalismul unor versuri. Așadar : „Poetul“, „Iar plouă“, „Vezi ploaie“, „Să vii“, „Fratele meu“ sunt poeziile care ne-au interesat și care ar trebui reținute pentru o reelaborare, după care le așteptăm, pentru a încerca publicarea lor.“
decembrie – În revista „Amfiteatru“ (nr. 12), la rubrica „Convorbiri colegiale“, Constanța Buzea îi răspunde lui Aurel Dumitrașcu: „Texte precum Unul, Am nerușinarea, O Peșteră, nu au nici o justificare serioasă: Ce să mă fac / iubito, / ca dacă bat în / ușile urechilor oamenilor / nu iese nici un cuvînt / care să spună…“
1977, 13 ianuarie – În revista „Orizont“ (nr. 2), la rubrica „Prietenii revistei Orizont“, se publică un grupaj de versuri semnate de Aurel Dumitrașcu („Patria“, „Remember“, „Pîrîul“).
17 ianuarie – Aurel Dumitrașcu se află în București. După-amiază va participa și va citi o serie de poeme la cea de a XXXIX-a ședință a Cenaclului revistei „Luceafărul“: „Am început să-mi citesc poeziile. Eram foarte emoționat. Dar cred că mi le trăiam intens. Până la lacrimi aproape. Nu voiam să par altfel decât sunt. Simțeam însă, după exclamații (deși era o tăcere mormântală, aveam chiar senzația că sunt într-o biserică mare, singur) că ce citesc eu place și că-i miră totul. Tocmai terminam „Fratele meu“ când un ropot de aplauze m-a făcut să-mi ridic ochii. Oamenii aceia îndrăgostiți de poezie mă aplaudau zâmbitori, exclamând: „E fantastic!“, „Grozav!“. Poate că nu trebuiau să spună acele cuvinte. Sunt OM. Aplauzele m-au bucurat pentru că-mi păreau o recunoaștere. La cenaclul revistei „Luceafărul“ nu se obișnuiește să se aplaude. Citisem deja 5 – 6 poezii dar, îndreptându-mi ochii spre Nicolae Dragoș, acesta mi-a făcut semn să continui, zâmbindu-mi frumos. M-am supus. După fiecare poezie citită îndreptam ochii spre dânsul și-mi făcea semn să continui. Intrasem oare în sufletul cuiva?!“ (pagină din Jurnal).
29 ianuarie – În revista „Luceafărul“ se publică o cronică despre cea de a XXXIX-a ediție a Cenaclului revistei: „(…) Revelația primei părți a ședinței a constituit-o Aurel Dumitrașcu, un „suav lungan“ (citat din Nichita Stănescu) de 21 de ani, care a șocat printr-o „naivitate debordantă“ (Doina Uricariu), fiind în același timp o apariție „promițătoare“ și un „poet adevărat“, pentru Artur Silvestri, „un poet care are un suflet mare“ conform credinței estetice a lui Neagu Vulcănescu. Dorin Tudoran a remarcat faptul că, făcând o „poezie naivă“ (expresie propusă în ședință de Doina Uricariu), „Aurel Dumitrașcu, surpriza plăcută a serii, se află în situația cea mai dificilă, întrucât el a impresionat așa cum cade prima zăpadă“. Tatiana Lucsandra l-a definit ca pe un „hipersensibil“, iar Mihai Coman a precizat că „naivitatea este, rezultatul ultim al culturii, iar poetul în cauză e la un început de evoluție“. Oricum, Aurel Dumitrașcu rămâne în memoria participanților la cenaclu o amintire deosebit de pregnantă. Poezia „Fratele meu“ și cele despre ploaie, relevă un talent autentic.“
19 februarie – În revista „Luceafărul“ (nr. 08), la rubrica „Atelier literar“, Geo Dumitrescu îi răspunde lui Aurel Dumitrașcu: „Nu sînt nici acum, din păcate, semne de progres. Aceleaşi scrisori exaltate, grandilocvente, dar cam pustii de gînduri şi preocupări serioase (am prefera să ne spuneţi, bunăoară, ce cărţi aţi mai citit, ce descoperiri sau pasiuni aţi mai făcut printre poeţii lumii, etc.), aceleaşi versuri de slabă tensiune şi adîncime, sentimental-decorative, plutind la suprafaţa dulceagă, minoră, convenţională, a lucrurilor (ceva mai «răsărite«, «Cu o şoaptă», «Lebăda», «Singur»). N-ar fi timpul, oare, să treceţi la o abordare mai serioasă, mai activă, a acestei grave probleme care este poezia şi să vă gîndiţi mai profund (adolescenţa nu e o profesiune sau o vocaţie, ci doar un anotimp, şi anume foarte trecător…) la ceea ce sînteţi dator să faceţi cu şi pentru talentul dv. (atîta cît e, sau, mai bine zis, atîta cit mai e)?“
26 martie – În revista „Luceafărul“ (nr. 13), la rublica „Atelier literar“, Geo Dumitrescu publică poemul „Ca o șoaptă în colțul gurii“ semnat de Aurel Dumitrașcu.
aprilie – În revista „Amfiteatru“ (nr. 12), la rubrica „Convorbiri colegiale“, Constanța Buzea îi răspunde lui Aurel Dumitrașcu: „Reușita de care vorbești nu ține numai de șansă. Ești poate prea copleșit de ideea că poezia rezolvă întrucîtva problemele noastre de suflet. Este adevărat că prin vîrsta dificilă se trece mai ușor arborînd la catargul ei steagul pur al poeziei. Întrebările se nasc, într-adevăr, zilnic, iar răspunsurile nu vin întotdeauna zilnic. Nu da frîu liber deziluziei și caută-i pe cei buni pretutindeni. Ar fi desigur foarte bine dacă ai participa la ședințele cenaclului «Amfiteatru». Poemele din 3 martie sînt ușor descriptive, salvîndu-le, într-un fel prin cîteva versuri proaspete, în final. Frumos începe «Cînd vine ziua». Cu aerul cel mai normal din lume te dedai teribilismelor în Sublimul circuit și în Caracterizare generală! Generozitatea, buna-credință și candoarea, care îți stau în fire le-ai transcris convingător în ultimul poem din 15 martie.“
16 aprilie – În revista „Luceafărul“ (nr. 16), la rubrica „Atelier literar“, Geo Dumitrescu îi răspunde lui Aurel Dumitrașcu: „Nu vă plac – ziceţi – poeţii «care scriu după lecturi». N-am auzit încă să se fi formulat undeva o preferinţă pentru asemenea poeţi (dacă pot fi numiţi poeţi!…). Deci, o problemă care nu se pune. Se pune, în schimb, cu o îndreptăţire prioritară, o altă problemă: aceea a poeţilor (dacă pot fi numiţi poeţi!…) care scriu înainte de orice lectură sau după prea puţină lectură! Cine are urechi de auzit…
14 mai – În revista „Luceafărul“ (nr. 20), la rubrica „Atelier literar“, Geo Dumitrescu îi răspunde lui Aurel Dumitrașcu: „Nu sînt noutăţi, din păcate. Aceeaşi risipă de vorbe, aceeaşi superficialitate şi nonşalanţă, aceeaşi frenezie metaforică mergînd spre diluţie, dezlînare, delir verbal («răcoarea din durerile zilei (?!) / e aripa-mi lăsată / drept cel peste cutele / adînci din frunţile voastre». Sau: «sînt o nesfirşită vină / pîngărită de frunze (?!) / vina / ca murmur / al uitărilor noastre / la atingerea ierbii rănite» (?!). Într-adevăr, «lipsa de concentrare» care vi s-a semnalat e un neajuns deosebit de grav, care merită mult mai multă atenţie decît îi acordaţi.“
9 iunie – În revista „Orizont“, la rubrica „Corespondență“, Anghel Dumbrăveanu îi răspunde lui Aurel Dumitrașcu: „Idei poetice nobile în „Întrebînd“, „Blestem“. Păcat că nu duceți lucrul literar pînă la capăt. Unele poezii sunt de o locvacitate ce trebuie reprimată, punînd în dreaptă lumină darurile ce nu vă lipsesc.“
9 iulie – În revista „Luceafărul“ (nr. 28), la rubrica „Atelier literar“, Geo Dumitrescu îi răspunde lui Aurel Dumitrașcu: „Angajamentele sunt frumoase, sperăm să le puteţi îndeplini şi vă dorim succes la examen. Printre versurile trimise nu prea sunt lucruri noi. Ceva mai aproape de poezie, «Un salut», «Definire».“
14 iulie – În revista „Flacăra“ (nr. 28), la rubrica „Dialog“, Niculae Stoian îi răspunde lui Aurel Dumitrașcu: „Aurel Dumitraşcu, Borca: Avea dreptate colegul meu, poetul Adrian Păunescu, atunci cînd, fără a vă fi citit încă versurile, se bucura că existaţi. Sîntem şi mai bucuroşi dimpreună să constatăm că începeţi să existaţi şi ca talent autentic. Poezia debutează uneori abrupt prin versuri proaspete: „Sînt român pînă-n lacrimi şi mă rostesc în faţa lumii OM“ sau „Trebuie spuse nişte adevăruri / pe care le mai bîlbîiam odinioară, / trebuie spus că apa pe care-o bem / este de fapt umezirea pămîntului, cald de privirile noastre limpezi şi blînde“ etc. Din păcate însă, stadiul încă incipient ca experienţă poetică în care vă aflaţi nu vă permite să duceţi pînă la capăt o idee poetică, astfel că elanul liric se consumă între bătaia şi saltul peste ştachetă. Chiar poeziile din care am citat cîteva versuri reuşite eşuează în final. Proaspete oaze de poezie, dar şi întinse zone aride. Sîntem bucuroşi să vă recitim cu noi producţii lirice.“
1 august – În revista „Familia“ (nr. 8), la rubrica „Poșta redacției“, Ștefan Augustin Doinaș îi răspunde lui Aurel Dumitrașcu: „Elan, candoare, imagini de mare prospețime; semne de talent. Am reținut poezia «Fără granițe». Mulțumesc pentru scrisoare.“
15 august – În revista „Ramuri“ (nr. 8), la rubrica „Poșta redacției“, se răspunde scrisorii lui Aurel Dumitrașcu: „Nu, poemele dv. nu ne-au găsit trişti şi nici nu «ne-au luminat frunţile» aşa cum doreaţi ci, mai degrabă, au reuşit abia după ce le-am lecturat să ne întristeze. Deci, rezultatul a fost invers. Iată cîteva mostre care ne-au produs acest sentiment «caii nu s-au dus la mînăstiri» , «cînd ochii cîinilor sticlesc după gardurile adormirii», etc.“
1 septembrie – În revista „Familia“ (nr. 9/145) se publică poemul „Fără granițe“ de Aurel Dumitrașcu.
1 octombrie – În revista „Amfiteatru“ (nr. 10), la rubrica „Convorbiri colegiale“, Constanța Buzea îi răspunde lui Aurel Dumitrașcu: „El crede că lebăda neagră e un motiv al apei, şi mai crede frumos că s-a născut din spargerea unei oglinzi… Se mai vede că îi citeşte cu ardoare pe Whitman şi pe Geo Dumitrescu. Timpul vine în favoarea celui care lucrează răbdător.“
22 octombrie – În revista „Familia“ (nr. 43), la rubrica „Atelier literar – Poșta redacției“ i se răspunde lui Aurel Dumitrașcu: „Vestea eșecului mîhnit, fireşte (dar sperăm că nu vă veţi da bătut!…). Scrisorile sunt într-adevăr, mai puţin „spumegînde“, mai liniştite şi ceva mai profunde şi cuprind multe aprecieri şi consideraţii întemeiate, chiar atunci cînd iau un ton revendicativ şi revoltat. (Însă acuzaţia de furt adresată lui V. V. e foarte gravă şi ar trebui dovedită !). Versurile (din păcate, fireşte !) n-au părăsit încă stilul de lucru nonşalant, lipsit de concentrare, neglijent, risipit. („Valea mea“ — delirantă, aberantă, de gust rău; „Expediţie“ — haotică, neglijentă; „Generozitate“ — precară, poezia — „poantă“, gen Sorescu, dacă n-are substanţă, organicitate, „montură“ riguroasă, nu „ţine“; „Starea de măr“ – bîiguită comod, pînă la ieftin. Despre chestia cu „starea de…“, descoperă cineva (sau traduce) o găselniţă valabilă, şi se reped mulţi s-o „preia“ fidel şi docil, — dar imitaţia servilă e marca mediocrităţii (adică… „starea de mediocritate“!…); „Scrisoare de dor“ — improvizaţie facilă, nebuloasă, fără „chiag“, etc.). Nu lipsesc, din fericire, semnele poeziei, fie în piese care ajung la un echilibru, la o rotunjime relativă (ca „Întrebînd“, „Scrisoare“ şi mai cu seamă, „Blestem“), fie în pagini încă tulburi, nedecantate îndeajuns, nefinisate (ca „Pasiune“ — cu un final şters, evaziv, „Şireturile cuvintelor“ — dezechilibrată, cu final dubios, sau chiar pomenita „Expediţie“, etc.). Mai aveţi mult de lucru asupra manuscrisului şi asupra dv. înşivă. (Mult adevăr e în observaţiile în legătură cu maşina de scris: „Un cuvînt scris neglijent poate întrerupe fiorul liric pe care-l încercaţi eventual. Am citit, de exemplu, poemele unora în manuscris, aveau un scris mai puţin lizibil şi nu simţeam poezia profund. Bătute la maşină, se-ntîmpla să mă-ncînte şi să le simt valoarea“.) De o mie de oriadevărat! Aviz tuturor amatorilor.
În același număr se publică poemul „Întrebînd“.
8 decembrie – În revista „Orizont“ (nr. 49), la rubrica „Corespondență“, Anghel Dumbrăveanu îi va răspunde lui Aurel Dumitrașcu: „Avem aceeași încredere în Dvs. Vă citim scrisorile cu mare plăcere și suntem bucuroși cînd găsim un poem reușit pentru tipar. Cum este cazul cu «Muțenie».“
26 decembrie – Se află la Piatra Neamț cu ocazia „Instruirii pentru pregătirea tinerilor pentru apărarea patriei“. Face cunoștință cu Ioan I. Tănase (numele real al lui Daniel Corbu), pe atunci student anul II la Fără Frecvență al Facultății de Filologie .
27 decembrie – Face cunoștință, datorită lui Daniel Corbu, cu Adrian Alui Gheorghe (pe atunci elev în anul III la seral la liceul „C. Hogaș“), cu care va rămîne într-o strînsă prietenie pînă la sfîrșitul vieții. Adrian Alui Gheorghe își va aminti, mai tîrziu: „Cu Aurel Dumitrașcu m-am întîlnit la sfîrșitul anului 1977, aveam puțin peste nouăsprezece ani, el împlinise douăzeci și doi de ani și venise la Piatra Neamț de la Borca, un sat din inima munților, la o reciclare pentru profesorii suplinitori. L-a adus la mine Daniel Corbu, care «suplinea» și el pe atunci. Dialogul s-a închegat rapid, a continuat furtunos în scrisori. Ne găsisem. Fiecare a intuit în celălalt prietenul, fratele. Amîndoi fără tați din copilărie, am căutat «în celălalt» … paternalul.“
1978, 16 februarie – În revista „Orizont“ (nr. 7), la rubrica „Prietenii revistei Orizont“ se publică poemul „Stare de spirit“ semnat de Aurel Dumitrașcu.
1 martie – În revista „Amfiteatru“ (nr. 3), la rubrica „Convorbiri colegiale“, Constanța Buzea îi răspunde lui Aurel Dumitrașcu: „Ar fi bine dacă am putea fi cu toţii învingători, fiecare în felul lui, fireşte. Ar fi suficiente pentru îmbărbătare cuvintele: Sufletul simte că a trăi înseamnă a încerca. În ultimii 20 de ani, Întîmplări din secolul 20, Despre copilărie, Ferestre deschise de cai, Ceea ce nu se poate preciza, acestea şi încă altele sínt purtătoare de miez, de har. Grija noastră ar fi, în primul rînd, să vă sfătuim să le îmbunătăţiţi cît veţi putea mai fără grabă.“
4 martie – În revista „Luceafărul“ (nr. 09), la rubrica „Atelier literar – Poșta redacției“, Geo Dumitrescu îi răspunde lui Aurel Dumitrașcu: „Ceva mai bine, în «Ştima grîului», «Autumnală»“.
11 martie – În revista „Luceafărul“ (nr. 10) se publică poemul „Casa“ de Aurel Dumitrașcu.
1 aprilie – În revista „Familia“ (nr. 4/152), la rubrica „Poșta redacției“, Ștefan Augustin Doinaș îi răspunde lui Aurel Dumitrașcu: „Mulțumesc. Remarc un singur poem: «Poem știut»“
În revista „Luceafărul“ (nr. 13) se publică poemul „Întîmplare din secolul XX“ de Aurel Dumitrașcu.
6 mai – În revista „Luceafărul“ (nr. 18) se publică poemul „În piață“ de Aurel Dumitrașcu.
17 iunie – În revista „Luceafărul“ (nr. 24), la rubrica „Atelier literar – Poșta redacției“, Geo Dumitrescu îi răspunde lui Aurel Dumitrașcu: „Scrisoarea e, acum, mai ponderată, mai aplicată și serioasă, plină de adevăruri și de sensibilitate. O imagine îmbucurătoare despre autorul ei, adeverită și de poeziile însoțitoare. (Coca e fiica Elenei Farago). Mulțumiri pentru vorbele bune și ilustrate. (Pe viitor, fiecare poem pe o singură față a filei).“
În același număr se publică poemul „În piață“ de Aurel Dumitrașcu.
18 iulie – În cotidianul „Zori noi“ (nr. 8968) se anunță laureații celei de a X-a ediții a Concursului național de poezie „Nicolae Labiș“. Aurel Dumitrașcu primește mențiunea a II-a.
20 iulie – Revista „România literară“ (nr. 29) publică, la rubrica „Viața literară“, detalii despre cea de a X-a ediţie a Concursului- Naţional de Poezie „Nicolae Labiş“. Aurel Dumitrașcu este recompensat cu mențiunea a II-a.
1 august – În revista „Amfiteatru“ (nr. 8), la rubrica „Convorbiri colegiale“, Constanța Buzea îi răspunde lui Aurel Dumitrașcu: „I.R. a făcut o confuzie. Senzaţia dominantă, aceea a unui continuu şi delicat antrenament liric în vederea poeziei compacte pe care o vei scrie curind. Puritatea este suverană. Rarele accente ironice asigură tonusul bun al unor poeme. Foarte expresivă, Ploaie.“
5 august – În revista „Luceafărul“ (nr. 31), la rubrica „Atelier literar“, Geo Dumitrescu îi răspunde lui Aurel Dumitrașcu: „În general, pagini mai limpezi, mai «organizate», cîteva lucruri bune : «Macrantropie», «Print», «Fotografia». Mulţumiri pentru mesajele amicale ; da, este si părerea noastră, Cristinel Pricop e un poet adevărat. (A-ul dv. creează dificultăţi si confuzii; scrieti-l și dv. ca toată lumea).“
13 august – În cotidianul „Zori noi“ (nr. 8991) se publică poemul „Întîmplare din secolul XX“ semnat de Aurel Dumitrașcu, poem premiat cu „Mențiunea a II-a“ la a X-a ediție a Concursului național de poezie „Nicolae Labiș“.
23 septembrie – În revista „Luceafărul“ (nr. 38), la rubrica „Atelier literar“, Geo Dumitrescu îi răspunde lui Aurel Dumitrașcu: „Lucruri bune şi frumoase, în scrisoare (cu excepţia acelei întristătoare veşti a întîrzierii — inadmisibilă într-o asemenea împrejurare). Versurile, însă, grea dezamăgire!, sînt mai slabe, mai împrăștiate, mai neserioase ca oricînd. Frumoasele (și repetatele) planuri, angajamente, proiecte, etc. rămîn, deci, din nefericire, simple «petece de hîrtie»…“
28 octombrie – În revista „Luceafărul“ (nr. 43), la rubrica „Atelier literar“, Geo Dumitrescu îi răspunde lui Aurel Dumitrașcu: „Nimic nou! Paşi pe loc, suficienţă şi provincializare. Ani risipiţi, împreună cu o vîrstă (a curiozităţii şi asimilării, a marilor ţeluri, ambiţii şi elanuri), care nu e fără sfîrşit…“
2 decembrie – În revista „Luceafărul“ (nr. 48), la rubrica „Atelier literar“, Geo Dumitrescu îi răspunde lui Aurel Dumitrașcu: „Nu sunt noutăţi, din păcate. Un lucru mai bun, echilibrat, scutit de metaforismul facil, dulceag (care vă bîntuie manuscrisele in ultima vreme) e «Patria».“
29 decembrie – În ziarul „Ceahlăul“, la rubrica „Săptămîna sportivă“ se publică știrea „corespondentului Aurel Dumitrașcu“: „De la Borca, corespondentul nostru Aurel Dumitraşcu ne informează că, profitînd de abundența zăpezii, aici a avut loc deschiderea sezonului alb, prin concursuri de schi și săniuș“.
1979, 1 ianuarie – În revista „Amfiteatru“ (nr. 1), la rubrica „Convorbiri colegiale“, Constanța Buzea îi răspunde lui Aurel Dumitrașcu: „Epifanie, Dacă plouă, Pentru apărarea ploii, Aria orbului, Scribul şi temnicerul, Cîinele, Decembre, Amintirea regăsirii şi Prin lume alcătuiesc un ciclu unitar, care se citeşte cu interes după epistola care le însoţeşte. Întotdeauna s-a întîmplat aşa, în cazul dumitale. Teribil de frămîntat, nu reuşeşti să faci abstracţie de durerile altora, înregistrindu-le. se pare. cu o acuitate distrugătoare. Poeziile transfigurează limpede şi lapidar totul. Ar fi bine să încerci o structurare a elementelor, să elimini balastul care vine din defectul, poate, de a fi sincer pînă la capăt, Îmi sugerezi un copac de sticlă, rămuros, crescînd pînă la subţirimi şi fragilităţi periculoase, pînă la sfărîmare.“
31 ianuarie – În revista „Viața studențească“ (nr. 4), la rubrica „Preuniversitaria – Poșta admiterii“ i se răspunde lui Aurel Dumitrașcu: „Pregătiți-vă după manualul pentru liceele pedagogice. Lucrarea cealaltă, pe care o menționați în scrisoare, este mult prea pretențioasă, ba chiar unele chestiuni nici nu sînt lămurite pe deplin.“
21 aprilie – În cotidianul „Ceahlăul“ (nr. 2182) se publică articolul „Creația literară – Palmares“. La secțiunea „Poezie“ Aurel Dumitrașcu este menționat printre cei ce au reținut atenția juriului județean în competiţia Festivalului naţional „Cîntarea României”.
1 iunie – În revista „Amfiteatru“ (nr. 6), la rubrica „Convorbiri colegiale“, Constanța Buzea îi răspunde lui Aurel Dumitrașcu: „Oare să fie adevărat că cele mai frumoase poezii se scriu cînd nu cîntă nici o pasăre? Să presupunem deci că Mişkin, Vizuinile oraşului. Pămîntul, Vînzătoare de lux, Viaţa poetului au fost scrise într-o grădină fără păsări?“
4 octombrie – Revista „România literară“ (nr. 40) publică, la rubrica „Viața literară“, detalii despre cea de a XI-a ediţie a Concursului Naţional de Poezie „Nicolae Labiş“. Aurel Dumitrașcu este recompensat cu Premiul revistei „România literară“ .
2 noiembrie – Aflat la Borca va trimite revistei „Dialog“ răspunsurile pentru ancheta despre generația ’80.
14 decembrie – Este prezent la Iași pentru a participa cu un recital de versuri la ședința Cenaclului „Junimea“, desfășurată la Casa Pogor.
1980, 14 ianuarie – Expediază prin poștă 8 poeme lui D.R. Popescu.
12 aprilie – În ziarul „Ceahlăul“ (nr. 2233), la rubrica „Vitraliu“, se menționează publicarea unei pagini de poezie semnată de Aurel Dumitrașcu în pliantul „Petrodava culturală“ editat de Comitetul judeţean de cultură şi educaţie socialistă.
8 mai – În revista „Flacăra“ (nr. 19), într-un grupaj dedicat poeților nemțeni, se publică poemul „Fratele meu“ de Aurel Dumitrașcu.
23 mai – Într-o scrisoare către prietenul său, scriitorul Sorin Grecu, anunță că are intenția ca la începutul lunii iunie să revină în Cluj-Napoca pentru a se înscrie la Facultate: „La începutul lui iunie, pe 1 sau 2, vin din nou la Cluj, ca să mă înscriu.“ În aceeași epistolă își mărturisește intenția de a se muta definitiv în Cluj-Napoca: „Voi încerca să rămân în Cluj oricum. Vreau să fiu mai aproape de voi, măcar cât sunt liber să pot sta cu oameni pe care pariez.“
13 iulie – Se află la București. Întîlniri cu Cristina Felea, Mariana Marin, Radu Călin Cristea, Mircea Cărtărescu și Ion Horea.
28 august – Revista „România literară“ (nr. 35) publică, la rubrica „Viața literară“, detalii despre concursul interjudeţean de poezie „Hercules ’80“. Profesorul Aurel Dumitrașcu este recompensat cu o mențiune.
5 octombrie – I se decernează la Suceava premiul Festivalului Național „Nicolae Labiș“ (Premiul special al Uniunii Scriitorilor), în valoare de 2.000 de lei. Despre acesta avea apoi să declare că este „singurul premiu pe care mi-l doream în sensul că simțeam că-l merit“.
16 octombrie – Revista „România literară“ (nr. 42) publică, la rubrica „Viața literară“, detalii despre cea de a XII-a ediţie a Concursului Naţional de Poezie „Nicolae Labiş“. Se menționează că profesorul Aurel Dumitrașcu a fost recompensat cu Premiul special al Uniunii Scriitorilor.
18 octombrie – În cotidianul „Ceahlăul“ (nr. 2260) se publică poemul „Se cuvine“ semnat de Aurel Dumitrașcu.
10 noiembrie – La Piatra Neamț. Întîlnire cu Adrian Alui Gheorghe.
12 noiembrie – Se stinge din viață, la Borca, unchiul poetului, Dumitru Ana. La moartea acestuia Aurel Dumitrașcu va nota în jurnalul său: „A murit singurul om de aici pe care-l iubeai mult.“
1981, 9 februarie – Trimite editurii „Cartea Românească“ manuscrisul „Nodul Gordian“.
26 februarie – Redacţia „Ceahlăul“ în colaborare cu C.J.C.E.S. Neamț și C.J.I.C.P.M.A.M. şi Muzeul de artă din Piatra Neamţ organizează, în cadrul Clubului de poezie, un recital-dezbatere pe tema „Tendinţe noi în poezia românească actuală“. Au participat „tinerii poeţi“: Adrian Aluigheorghe, Mădălina Canură, Dumitru Chioaru, Daniel Corbu, Aurel Dumitraşcu şi Ion Vieru. Comentarii critice: Vălenii Ciucă, Cristian Livescu şi Emil Nicolae. Momentul folk a fost asigurat de: Nelu Rogojină.
1 – 3 martie – Primește la Borca vizita scriitorului Dumitru Chioaru.
19 martie – Participă la Clubul de Poezie de la Piatra Neamț.
26 martie – Moare, la Borca, unchiul matern, Toader Ana.
martie – aprilie – În „Opinia studențească“ nr. 3-4 / 1981 apare poemul „Secunda de geniu“ de Aurel Dumitrașcu.
15 – 30 iunie – Participă la un curs de regie de teatru la Piatra Neamț. Participă la premiera piesei „Dragonul“ de Evghenii Șvarț (regia Victor Ioan Frunză). Vizionează și piesele „Cuibul“ de Tudor Popescu (regia Valeriu Paraschiv) și „Proștii sub clar de lună“ de Teodor Mazilu (regia Nicolae Scarlat). Întîlniri, timp de două seri, cu Laurențiu Ulici.
iulie – În „Opinia studențească“ nr. 7 / 1981 apare cronica „Aurel Dumitrașcu“ semnată de Liviu Antonesei.
1982, 30 iulie – Aurel Dumitrașcu se află în București. Întîlnire cu George Bălăiță.
16 iulie – La Iași. Susține examenele de Franceză, Gramatică și Literatura Română pentru admiterea la Facultatea de filologie din cadrul Universităţii „Al. I. Cuza. Vizită la Casa Pogor. Studiază cărți vechi din arhiva Muzeului de literatură.
20 iulie – Revine la Borca.
31 iulie – La București. O nouă întîlnire cu George Bălăiță care îi oferă cadou cele trei volume din „Istoria credințelor și ideilor religioase“ pentru a sărbători astfel admiterea la Facultatea de filologie din cadrul Universităţii „Al. I. Cuza“ din Iaşi a poetului.
2 august – Moare la Botoșanu, la numai 25 de ani, Magda Niță, verișoara poetului.
12 noiembrie – În cotidianul „Ceahlăul“ (nr. 2368) este publicat articolul „Un nou suflu liric“, semnat de Cristian Livescu. Aurel Dumitrașcu, cu volumul „Divina paradoxalia“, este menționat printre cei patru reprezentanți ai „noului val poetic“ ce încearcă „o ambiţioasă înnoire de atitudine şi de scriitură“.
9 decembrie – Apare în revista „România literară“ (nr. 50), articolul „Prefigurarea – amintirea“ semnat de Virgil Mazilescu: „Mai întii, însă, REALITATEA: între 23 și 28 noiembrie am sărbătorit cu mult fast lăuntric, dar și cu reculeasă modestie, zece ani de la deschiderea Muzeului de literatură al Moldovei (casa „Vasile Pogor“); Invitați: Ana Blandiana, Al. Paleologu, Mihail Șora, Petre Stoica, Ioan Alexandru, Liviu Ioan Stoiciu, Dan Arsenie, Virgil Mazilescu. Gazde (a căror ospitalitate ne urmărește încă): Dumitru Vacariu, Const. Liviu Rusu, Lucian Vasiliu, Constantin Parascan – cei patru împătimiți slujitori ai Muzeului; pe deasupra, o întreagă generație de spirite strălucite și, mai cu seamă, sincere, de la Nichita Danilov sau Luca Pițu, pînă la Liviu Antonesei, Dan Petrescu sau Dorin Spineanu; pe malurile Bahluiului, viitorul începe, vijelios, cu realitatea imediată.“ Aurel Dumitrașcu, deși prezent la manifestări, nu este amintit.
1983 – 1987 – Urmează cursurile facultăţii de filologie din cadrul Universităţii „Al. I. Cuza“ din Iaşi, secţia română-franceză.
1983, 10 ianuarie – Aurel Dumitrașcu se află la București. Vizită la Consiliul de Stat. Întîlnire cu Mircea Sântimbreanu care îi promite editarea volumului de debut „pînă la sfîrșitul anului“.
11 ianuarie – La București. Întîlniri cu George Stanca, Dan Arsenie și cu alți scriitori. Întîlnire cu Stevan, celebrul său prieten iugoslav. Este invitat de Florian Pittiș la Casa de Cultură „Mihai Eminescu“ pentru a viziona un film despre trupa Beatles.
11 aprilie – Aurel Dumitrașcu se află la Iași pentru a susține primele examene la Facultate. La primul dintre acestea, „Literatura veche“ (cu prof. Elvira Sorohan), va da doar proba scrisă, din cauza stării de sănătate.
12 – 13 aprilie – La Iași pentru a-și susține examenele de „Fonetică și fonologie“ (cu prof. Dragoș Mocanu) și „Teoria literaturii“, ultimul dintre acestea fiind susținut cu profesorul Nicolae Crețu, cu care se cunoștea „încă dinainte de a fi studenți“.
14 aprilie – La Iași. Susține examenul de „Folclor“.
29 iulie – Vizită la revista „Luceafărul“ unde participă la cenaclul „Numele poetului“ condus de Cezar Ivănescu.
30 iulie – La București. Vizită la editura „Albatros“ unde redactorii îl asigură că volumul său de debut va fi publicat „sigur în octombrie sau noiembrie“. În schimb i se cere să renunțe la titlul cărții, la dedicația de pe pagina de gardă și la fotografia de pe ultima copertă. Vizită la George Stanca pentru audiții muzicale.
31 iulie – Vizită la Nichita Stănescu.
4 octombrie – Vizită la editura „Albatros“. Întîlnire cu poeta Gabriela Negreanu, redactorul cărții sale de debut.
1984, 23 ianuarie – Primește bun de tipar romanul „Șarpele cu clopoței furați“ semnat de Dan David, unul din bunii prieteni ai lui Aurel Dumitrașcu. În roman există și personajul „Aiurică Pățitu“, ziarist și poet, autor al unui poem dedicat unei anume T.
16 iulie – La Iași pentru a susține examenul de „Paleoslavă și slavonă românească“. Întîlniri cu Lucian Vasiliu, Al. Dobrescu, Sergiu Adam, Nichita Danilov, Liviu Antonesei și Liviu Rusu. Află că, la București, Octavian Paler „s-a ridicat într-o recentă ședință a Uniunii Scriitorilor și, de față cu cele cîteva zeci de scriitori foarte importanți, a cerut să se discute acolo de ce nu apare «cartea unui foarte tânăr și talentat poet, Aurel Dumitrașcu». Gestul lui mi se pare cu totul deosebit, aproape neașteptat (dar, vai!, atât de important!) și n-am să-l uit niciodată.“ („Scrisori către T.“, pg. 29)
14 septembrie – Revista „România literară“ publică, sub titlul „Întîmplări din provincie“, o serie de recenzii semnate de Laurențiu Ulici. Aurel Dumitrașcu este menționat în recenzia volumului „Intrarea în scenă“, de Daniel Corbu: „La Tg. Neamţ, cîndva un loc privilegiat al literaturii române — de-ar fi să ne gîndim numai la întîmplările humuleșteanului —, orăşel unde, de cincizeci de ani, nu s-a mai întîmplat nimic din punct de vedere literar, activează astăzi o grupare poetică demnă de tot interesul: tinerii Adrian Alui Gheorghe, Daniel Corbu, Aurel Dumitraşcu, Nicolae Sava, Gheorghe Simon s-au afirmat de cîțiva ani în paginile revistelor literare.“
4 octombrie – Volumul său de debut, Furtunile memoriei, primește bun de tipar la Editura Albatros. Iniţial volumul se numise Tratatul de eretică după ce intenţionase, după cum scrie în jurnal, să-l întituleze Divina Paradoxalia. Modificările impuse de editor au schimbat toată structura iniţială a cărţii (Din jurnal: „Un bărbat care peste şase zile va avea 29 de ani este mulţumit. Are în faţa lui prima carte publicată dintre cele pe care le-a scris pînă acum. Nu e fericit. E mulţumit doar. Acum se plînge mai puţin. E atît de important să nu fii mereu cu o lacrimă în gînd! Cartea aceasta nu e o revoluţie în poezia republicii lui. O, nu! Chiar de-ar fi, n-ar putea fi! Pentru că nu a fost tipărită aşa cum a scris-o acest bărbat. Sînt atîtea versuri eliminate din texte! Şi-s atîtea greşeli de tipar! Bărbatul nu se plînge. E mulţumit. Afară e un ger nebun. El stă singur şi stă cu această primă carte a sa. Cartea poartă un titlu pe care el nu-l dorea pe copertă: Furtunile memoriei. Bărbatul care a scris această carte eşti tu“; 8 noiembrie 1984; Carnete maro, vol. I, 2001);
23 noiembrie – Volumul „Lorelei“ semnat de Dan David primește bunul de tipar și este publicat la editura „Cartea Românească“. Autorul îl pomenește pe bunul său prieten. Aurel Dumitrașcu în poemul „Bocet hard-rock în CAPITALA EUROPEI“: „Fiară cu instincte de înger și buimacă și sfioasă și obosită mîrîie și sărută versetele colegilor l i stoiciu, f iaru, t t coșovei, a dumitrașcu, n danilov, pentru că.
1985, 5 ianuarie – În cotidianul „Ceahlăul“ (nr. 2480) apare articolul „Trei cărți de poezie“ semnat de Adrian Alui Gheorghe. Aureș Dumitrașcu este menționat în încheiere: „La Aurel Dumitraşcu există o liotă de împrevizibilitate în conceperea unei mitologii în care ancestralul este corectat de elementele unei magii contemporane. Tonul poeziilor sale are ceva din rostirea gravă, ritualică: „… ţie mă rog cer rămuros / veștejire a glasului venit de departe / Nu lăsa smîrcurile să ascundă acest păr / şi aceste mîini netămăduite cu plînset…“
11 ianuarie – La București. Întîlnire cu Cezar Ivănescu la sediul revistei „Luceafărul“. Cezar Ivănescu îl invită să citească din volumul „Furtunile memoriei“ în cenaclul „Numele poetului“ în fața „celor aproape o sută de poeți și poetese“.
12 ianuarie – La București. Vizionează la cinematograful „Lumina“ filmul „Voenno-polevoy roman“ („Amintirea unei mari iubiri“) de Pyotr Todorovskiy: „un excepțional film rusesc“.
13 ianuarie – La București. Întîlnire cu Milica Ghiurcă care-i oferă abonamentul ei la „Cinematecă“.
14 ianuarie – La București. Drum la „Cinematecă“ pentru a cumpăra bilete „la 5-6 dintre filmele acestei săptămîni“. Vizită la editura „Cartea Românească“ pentru o întîlnire cu George Bălăiță, directorul editurii, și Mircea Martin.
22 martie – Revista „Contemporanul“ (nr. 12) publică articolul „Sensibilitate alexandrină“, semnat de Val Condurache: „O sensibilitate de tip alexandrin, producătoare de hiperrealism, caracterizează versurile tînărului Aurel Dumitraşcu (Furtunile memoriei, Ed. Albatros, 1984) De suprafaţă ori de adîncime, această sensibilitate dictează un non-conformism, conjunctural, în unele cazuri, structural, în altele. Aurel Dumitraşcu este un nonconformist de conjunctură. N-aş vrea să spun, prin aceasta, că ar fi mai puţin talentat, ori mai puţin legat de noua atitudine faţă de limbaj. Dar, în vreme ce Mircea Cărtărescu, Florin Iaru, Traian T. Coşovei. Ion Stratan şi alţii contestă retoric limbajul. Aurel Dumitraşcu este pe punctul să-l excomunice: „Poezia e dincolo de cărţi“. Nu este, doar, o figură de stil: autorul Furtunilor memoriei este mereu pe punctul să mute centrul de greutate al poeziei – de la expresie, la trăire poetică. Pînă şi ochii sunt „sălbăticiţi de poezie“.
28 martie – Moare pictorul Marc Chagall.
30 martie – Ziarul „Ceahlăul“ (nr. 2492) publică poemul „Vînătoare de lei cu Nichita“ semnat de Aurel Dumitrașcu.
31 martie – Suplimentul literar – artistic al Scînteii Tineretului publică ancheta în care Nicolae Ciobanu și Gabriel Chifu îl propun pe Aurel Dumitrașcu pentru premiul U.T.C. pe 1984.
aprilie – revista „Dialog“ (nr. 105 – 106) publică pe pagina a VIII-a un grupaj de poeme semnate de Aurel Dumitrașcu, Daniel Corbu și Adrian Alui Gheorghe.
8 aprilie – La Iași pentru a susține o nouă serie de examene. Este găzduit de Liviu Rusu. Întîlnire cu Emil Brumaru, Liviu Antonesei, Nichita Danilov, George Pruteanu și Adrian Alui Gheorghe.
10 aprilie – Primește bunul de tipar la editura „Junimea“ volumul „Urme sub cupola lumii“ semnat de Valentin Ciucă. În capitolul „Cîntec în prag de mai“ este menționat și Aurel Dumitrașcu, „premiantul revistei Tribuna“.
mai – revista „Transilvania“ (nr. 5, pg. 44 – 45) publică articolul „Puncte Cardinale“ în care autorul, Dumitru Chioaru, comentează cărțile de debut ale autorilor nemțeni: „Puncte cardinale este și numele pe care câțiva tineri poeți din Târgu Neamț (Daniel Corbu, Aurel Dumitrașcu, Nicolae Sava, Adrian Alui Gheorghe, Radu Florescu etc.) l-au dat cenaclului lor, fără a bănui poate că unul dintre punctele cardinale ale poeziei tinere se află tocmai în acest străvechi târg moldovean, reamintind – la distanță de un veac – de generozitatea locurilor intrate în memoria posterității grație geniului lui Ion Creangă. Anul 1984 a încununat activitatea cenaclului cu trei cărți de debut remarcabile și, ca o dovadă în plus a prestigiului de care se bucură în țară, toamna trecută s-a desfășurat în orașul din apropierea Ozanei «cea lin curgătoare» prima ediție a Festivalului de poezie tânără. (…)
AUREL DUMITRAȘCU. Trăiește izolat, la Borca, obsedat de modelul imaginar al «bibliotecii din Nord», de unde trimite scriitorilor dragi inimii lungi scrisori, dintr-o dorință de comunicare, completată de convingerea că opiniile lui contestatare la adresa vanității sau imposturii literare fac dovada că, deși determinat să fie «privitor ca la teatru», nu se poate închipui altfel ca scriitor decât dublat de o conștiință. Ceva din „furtunile” sincere ale scrisorilor răzbate, subliniat estetic, și-n retorica volumului său de debut, intitulat Furtunile memoriei (Ed. Albatros).
Un poem se deschide cu acest imperativ: «Curaj și luciditate îți trebuie», sugerând atitudinile fundamentale ale poetului, pe care el însuși le probează. Există, într-adevăr, la Aurel Dumitrașcu un curaj al expresiei, susținut de polemica vocilor care se amestecă-n text, denunțând clișee și automatisme comportamentale, verbale, poetice, printr-o trecere dezinvoltă de la gravitate la ironie, de la real la livresc, de la firesc la absurd. Luciditatea însoțește curajul, aruncând peste bord patetismul sau sentimentalismul desuet, căci de câte ori imaginea pare a se organiza tradițional, este trucată, apărând în context asociații bizare, a căror spontaneitate frapează, dovada unei inteligențe poematice în stare să construiască excelente poeme, ca de pildă Inconsecvența amintirii lui Byron.”
10 mai – În timp ce se afla la cursuri primește vizita maiorului Ilie de la Securitatea Neamț care îi propune să devină informator: „A quoi bon? Știi bine că nu aveți nimic să vă spuneți. Fiecare cu ale lui.“ („Carnete maro“, vol. I, pg. 551)
16 mai – Revista „România literară“ (nr. 20) publică articolul „Literatură și realitate“ semnat de Costin Tuchilă. Este menționat și Aurel Dumitrașcu.
17 mai – Revista „Cronica“ (nr. 20) publică o anchetă despre literatura tinerilor în care Lucian Vasiliu îl citează pe Aurel Dumitrașcu între certitudinile acelor ani.
18 mai – Revista „Luceafărul“ (nr. 20) publică articolul „Poezia și investigarea realului“ semnat de Costin Tuchilă. Este menționat și Aurel Dumitrașcu.
19 mai – Suplimentul Scînteii Tineretului (nr. 20) îl citează pe Aurel Dumitrașcu printre membri cenaclului „Confluențe“ anunțînd totodată apariția unui volum colectiv cu însemnări din ședințele acestuia.
31 mai – În revista „Flacăra“ (nr. 22) Geo Dumitrescu mulțumește lui Aurel Dumitrașcu (ascuns sub pseudonimul „Augustus“) pentru „frumoasa carte („Furtunile memoriei“, n.n.) și pentru mișcătoarele vorbe“.
1 iunie – Revista „Luceafărul“ (nr. 22) publică la rubrica „Breviar“ un articol despre „contraperformanța critică“ semnată de Radu Călin Cristea în revista „Familia“ referitoare la Aurel Dumitrașcu.
6 iunie – revista „Tribuna“ (nr. 23) publică un grupaj de poeme ale poeților nemțeni, prezentat de C. Livescu. Este menționat și Aurel Dumitrașcu: „Între Aurel Dumitrașcu, de pildă, care în hoinăreala prin spatele casei din Borca natală i se pare că se plimbă prin „paris”, pe lângă urzicile înalte cât «tour eiffel» simțind strînsorile unei memorii exilate, și acel pribeag prin munți (n.n. Hogaș) înconjurat de nimfe și molatece hetaire, cu nostalgia hispanicului Aranjuez, făcând din cărturărism baroc scenă eroic-comică, după mențiunea lui G. Călinescu, apropierea nu mi se pare deloc deplasată.”
8 iunie – În „Ceahlăul“ (nr. 2502) se publică articolul „Un spațiu al poeziei“ semnat de C. Livescu. Aurel Dumitrașcu este menționat în „pleiada de foarte tineri poeți proveniți din acest ținut tăinuit în legende“.
9 iunie – Face un pelerinaj la Casa Memorială Veronica Micle, Bojdeuca lui Creangă, Casa Sadoveanu, mănăstirea Neamț și Bălțătești. La Casa Sadoveanu pune bazele Cenaclul creatorilor de literatură din Neamț.
10 iunie – Este prezent, alături de Adrian Alui Gheorghe, Gh. Simon, Daniel Corbu, Camelia Dej și Cristina Dascălu, la o întîlnire cu profesorii din zona Tg. Neamț organizată la Casa Sadoveanu.
15 iunie – În „Ceahlăul“ (nr. 2503) se publică articolul „O sărbătoare a poeziei tinere“: „De asemenea, un juriu format din criticii prezenți la manifestare, a acordat marele premiu al Colocviilor de poezie de la Tg. Neamț – ediția a II-a, lui Aurel Dumitrașcu, pentru placheta de debut „Furtunile memoriei“ (Ed. Albatros, 1984)“.
16 iunie – Lucrează la eseul „Motivul visului în proza lui Eminescu“, rămas inedit. În arhiva poetului se păstrează 7 pagini de manuscris cu acest text.
21 – 22 iunie – Se află la Piatra Neamț împreună cu Adrian Alui Gheorghe, Nicolae Sava, Daniel Corbu și Radu Florescu.
27 iunie – La Iași pentru a-și susține primul examen ca student.
28 iunie – La Piatra Neamț pentru a asista la concertul pentru violoncel de Bach.
29 iunie – Pleacă la Iași pentru a-și da examenele.
7 iulie – La Iași. Lecturi din „Chanson de geste“, Rabelais și Corneille.
8 iulie –Se stinge din viață Emilia Lupescu, mătușa poetului.
9 iulie – La Iași. Susține examenul de Literatura și Civilizație franceză. Împreună cu Luca Pițu vizitează pentru prima dată bojdeuca lui Creangă și casa lui Mihai Ursachi, vîndută după plecarea acestuia din țară. Primește în dar de la Luca Pițu volumul „Metafora vie“ de Paul Ricoeur. Masă cu Luca Pițu la Casa Universitarilor. Susține examenul de Istoria literaturii și civilizației franceze cu prof. Bușureanu. Întîlnire cu Constantin Pricop („Convorbiri literare) și cu Tudor Cristian Roșca. Se mută de la Lucian Vasiliu la prof. Constantin Liviu Rusu.
11 iulie – Susține examenul de Gramatica structurală franceză cu prof. Mărioara Gheorghiu. Seara la Casa Pogor pentru a revedea „Glissando“, în regia lui Mircea Daneliuc.
12 iulie – Revine la Borca.
18 iulie – Revine în Iași.
20 iulie – La Iași pentru a susține un nou examen.
21 iulie – Aurel Dumitrașcu pleacă la București pentru a se întîlni cu Marta Petreu.
22 iulie – Rămas în București, într-o librărie „unde se vindeau cărți în limba germană“ se întîlnește întîmplător cu Petre Stoica. La librăria „Cartea Românească“ se întîlnește cu Florin Iaru, Nicolae Iliescu, Radu Anton Roman și Mihai Șora. Vizită la „Casa Scriitorilor“ împreună cu Eugen Suciu, Ioan Groșan, Mihai Șora, Florin Iaru, Ștefan Andrei, Cristian Teodorescu, Eugen Jebeleanu, etc.
23 iulie – Întîlniri cu Eugen Suciu, Augustin Frățilă, Nicolae Iliescu, Savu Dumitrescu, Gim Laurian, Marian Drăghici și George Bălăiță la „Cartea Românească“.
24 iulie – Revine în Piatra Neamț. Află că un anume Ion Scutaru ar fi făcut o reclamație la C.C. acuzînd că tinerii scriitori din Piatra Neamț, în care este inclus și Aurel Dumitrașcu, ar fi neofasciști. Cei de la C.C. declanșează o anchetă pentru a lămuri acuzațiile.
29 iulie – În Suplimentul literar – artistic al Scînteii Tineretului (nr. 29) Constantin Sorescu semnează articolul „Noile capitale ale literaturii române“. Într-unul din capitole, „Școala de poezie de la Neamț“ este menționată și contribuția lui Aurel Dumitrașcu.
29 iulie – 1 august – Face o excursie în Maramureș (Bogdan Vodă, Ocna Șugatag, Sighet, Salva, Vatra Dornei și Crucea).
august – Revista „Ramuri“ (nr. 7) îl menționează pe Aurel Dumitrașcu la rubrica „Accente“: „Apropo de poezie. Am citit cîteva foarte bune volume de versuri aparținînd unor tineri poeți: Furtunile memoriei, de Aurel Dumitrașcu, Cînd memoria va reveni, de Liviu Ioan Stoiciu, și Arlechini la marginea cîmpului, de Nichita Danilov.“
9 august – Revista „Cronica“ publică o anchetă despre poeții tineri, C. Livescu menționîndu-l pe Aurel Dumitrașcu printre cei douăzeci de poeți de mare viitor.
octombrie – Predă trei zile pe săptămînă limba rusă și limba franceză la școala din Sabasa și limba română la școala din Borca. În revista „Cronica“ se publică un amplu articol despre trecerea unui „convoi“ de scriitori prin județul Neamț: „Bănuim sub stele, mai întâi apa ceva mai limpede a Ozanei, apoi Bistrița aurie. În curtea bunicului de la Pipirig cresc sonde. La Borca e învățător poetul Aurel Dumitrașcu. Broștenii ne întîmpină cu luminile blocurilor aprinse, semn de urbanizare…“.
12 octombrie – În cotidianul „Ceahlăul“ (nr. 2520) Cristian Livescu publică o recenzie a volumului „Furtunile memoriei“.
18 noiembrie – Se află la Piatra Neamț pentru a viziona piesa „Richard al III-lea“ cu Ștefan Iordache, Olga Tudorache, Carmen Galin, Monica Ghiuță, etc.
19 noiembrie – Revine la Borca.
1987 – În almanahul „Convorbiri literare“ Cristian Livescu publică articolul „Modernitatea tradiției, tradiția spiritului modern“ în care este menționat și Aurel Dumitrașcu: „S-a vorbit și se vorbește despre «școala de poezie de la Tg. Neamț», de unde tinerii poeți Daniel Corbu și Nicolae Sava au obținut premiile de poezie ale C.C. al U.T.C. pe anul 1984. Alți autori cunoscuți și citiți: Constantin Munteanu, Valentin Ciucă, Emil Nicolae, Aurel Dumitrașcu, Adrian Alui Gheorghe, Lucian Strochi.“
În același almanah Aurel Dumitrașcu publică traducerea capitolului IX din volumul „La vie secrète de Salvador Dali“ (pg. 156 – 159).
2 februarie – Al doilea volum de poeme, Biblioteca din Nord, primește bun de tipar la Editura Cartea Românească. (Din jurnal: „Ai scris Biblioteca din Nord greu. Ea este reflexul unei unice obsesii: «Şarpele din mine se hrăneşte cu cărţi» şi al unui singur paradox, cu care şi începe: «Eu nu vreau să trăiesc, eu vreau să citesc». «O ars doloris perpetuă, punctată de duioşii livreşti»“; 24 iunie 1986; Carnete maro, vol. II, 2003). Pentru acest volum i se atribuie premiul „Mihai Eminescu“ al Asociaţiei Scriitorilor din Iaşi;
20 februarie – Revista „Cronica“ (nr. 8) publică un grupaj de poeme ale poeților din județul Neamț. Aurel Dumitrașcu este prezent cu trei poeme „și o poză de prin 1979“.
21 martie – Se stinge din viață, otrăvită, Liliana (Lili) Cârjă, una din elevele preferate ale lui Aurel Dumitrașcu. Moartea ei îl va marca profund, după cum reiese din însemnările făcute în jurnal.
27 martie – Într-o scrisoare către Tudorița Gavril poetul Aurel Dumitrașcu ne lasă o importantă însemnare referitoare la numărul jurnalelor sale pînă în 1981: „… am citit întîmplător în al paisprezecelea carnet maro din 1981…“.
22 iunie – Obține diploma de licență în Filologie (specializarea limba și literatura română – limba și literatura franceză) la Universitatea „Al. I. Cuza“ din Iași cu lucrarea „Imagine și discurs poetic la poeți din deceniul 7 – Virgil Mazilescu, Daniel Turcea, Vasile Vlad.“
23 august – Se află la Piatra Neamț pentru a încerca să obțină postul de bibliotecar la Liceul Forestier.
9 octombrie – În revista „Flacăra“ (nr. 41) Ion Zubașcu publică o recenzie a volumului „Biblioteca din nord“.
27 noiembrie – În revista „Flacăra“ (nr. 48) Romul Munteanu publică articolul „Cine sunt eu, cine ești tu…“, o recenzie a volumului „Biblioteca din nord“. Numele poetului apare greșit, ca Aurelian Dumitrașcu.
18 decembrie – În revista „Flacăra“ (nr. 51) Romul Munteanu publică o notă prin care rectifică eroarea făcută anterior: „P.S. Aurel(ian) Dumitrașcu esteAurel Dumitrașcu. Să-ți fie, poete, botezul ușor.
26 decembrie – În revista „Flacăra“ (nr. 51) Romul Munteanu publică articolul „Cărțile săptămînii, cărțile lunii, cărțile anului, cărțile timpului“ în care, la capitolul „La început a fost poezia“ este amintit și Aurel Dumitrașcu: „Plin de originalitate se arată Aurel Dumitraşcu (Biblioteca din Nord), versurile sale trăind ca un text-liric ce se face continuu, prin lectura existenţei ca o imensă carte.“
1988, 4 ianuarie – Ziarul „Ceahlăul“ (nr. 2636) anunță grupajul de poeme publicat de Aurel Dumitrașcu în revista ieșeană „Cronica“ (nr. 47): „Aurel Dumitraşcu este prezent cu un grupaj de poeme, din care unul se intitulează «Scene din din viaţa poemului». (Unde am mai întîlnit noi un titlu asemănător?)“.
16 ianuarie – Ziarul „Ceahlăul“ (nr. 2638) salută cronicile favorabile ale volumului „Biblioteca din nord“ semnat de Aurel Dumitrașcu: „Continuă să se bucure de ecouri favorabile şi volumul «Biblioteca din Nord» de Aurel Dumitraşcu. Ultimele comentarii critice – în «Vatra» (Cristian Stamatoiu) şi Suplimentul literar-artistic al «Scînteii tineretului» (Valeriu Bîrgău)“ februarie – Revista „Convorbiri literare“ (nr. 2) publică trei poeme semnate de Aurel Dumitrașcu, însoțite de o fotografie. Unul dintre poeme, „Toamnă congestionată de nopți“ este dedicat Irinei Crețu.
20 februarie – Ziarul „Ceahlăul“ (nr. 2643) publică articolul „Biblioteca din nord“ în care sunt menționate o serie de volume publicate de profesorii nemțeni. În încheierea articolului este menționat și Aurel Dumitrașcu: „Cărţile scoase de dascălii de la Neamţ în ultimii douăzeci de ani ar putea alcătui o adevărată bibliotecă. Cu voia profesorului Aurel Dumitraşcu, poetul de la Borca, după titlul ultimului său volum de poezii, s-o numim, la rîndu-ne, Biblioteca din Nord şi să pătrundem cu sfială şi luare aminte în universul ei creator.“ În același număr se mai publică și articolul „Mult e dulce și frumoasă“, în care Aurel Dumitrașcu este din nou citat: „Profesorii de română precum Adrian Alui Gheorghe, Aurel Dumitraşcu, Lucian Strochi au publicat volume de poezie sau proză bine primite de cititori, apreciate de
critica literară. Aşa se face că unii din creatorii de literatură din judeţ conduc sau îndrumă cercuri de creaţie literară, în unităţile şcolare fiind astfel creat un climat de emulaţie în rîndul copiilor, activitate ce ne-a adus numeroase distincţii şi premii la concursuri de nivel naţional.“
25 februarie – Participă la o întîlnire cu Ana Blandiana și Romulus Rusan organizată la Muzeul de Istorie din Piatra Neamț.
26 februarie – Aurel Dumitrașcu este chemat de secretarul pentru problemele de propagandă Amza Săceanu la Județeana de Partid pentru a i se comunica faptul că, de la 1 martie va fi numit muzeograf în Piatra Neamț.
1 martie – Este angajat ca muzeograf la Complexul Muzeal Neamț.
– În revista „Vatra“ (nr. 3) Aurel Dumitrașcu publică poemul „Poemele în care nu sînt“.
9 martie – La Piatra Neamț. Primește repartiție pentru o locuință situată pe Bd. Decebal, bl. G5, ap. 36.
19 martie – Ziarul „Ceahlăul“ anunță la rubrica „Șantier editorial“ că „Aurel Dumitrașcu a predat de curînd Editurii Cartea Românească volumul de versuri «Mesagerul»“. Din păcate, din cauza cenzurii, volumul va fi tipărit abia postum.
9 aprilie – Ziarul „Ceahlăul“ (nr. 2650) anunță publicarea unor grupaje de poeme semnate de Aurel Dumitrașcu și Adrian Alui Gheorghe în revista „Convorbiri literare“.
16 aprilie – Ziarul „Ceahlăul“ (nr. 2651) publică articolul „Puțină gramatică“ semnat de Aurel Dumitrașcu. În același număr, la rubrica „Noutăți în librării“ este menționat volumul „Biblioteca din nord“: „Continuă să se bucure de ecouri critice volumul lui Aurel Dumitraşcu «Biblioteca din Nord» despre care şi-au spus recent opiniile Ovidiu Nimigean (în «Dialog» de la Iaşi), Ioana Bot şi Victor Felea (în «Tribuna» de la Cluj-Napoca), Mihai Iordache (în «Pagini bucovinene»), Vl. Bălănică (în «Tomis» de la Constața). Se poate spune că «biblioteca» lui A. D. a fost citită în toată țara.“
21 mai – Ziarul „Ceahlăul“ (nr. 2656) publică articolul „Hora de la Frumușica“, semnat de Aurel Dumitrașcu. În același număr, la rubrica „Ședințe de cenaclu“ este menționat și Aurel Dumitrașcu: „Cenaclul scriitorilor din judeţul Neamţ a deschis, de curînd, seria şedinţelor de lecturi cu public. Într-o primă reuniune au citit
Constantin Munteanu (fragment din vol. II al romanului «Vremea brînduşelor») şi Radu Florescu (poezie), şedinţa a doua avîndu-i ca protagonişti pe Lucian Strochi (fragment din romanul «Trandafirul albastru», predat Ed. Cartea Românească) şi Vasile Boghiu (poezie). Textele citite s-au bucurat de aprecieri din partea numeroasei asistenţe, prezente cu aceste prilejuri în sala Muzeului de artă din Piatra Neamţ. Opinii interesante au avut: Cristian Livescu, secretarul cenaclului, Viorel Buruiană, Aurel Dumitraşcu, Adrian Alui Gheorghe, Mihai Botez-Stîncaru, Daniel Corbu, Elena Tănase, Doina Iordăchescu, Iordache Olteanu ş.a. S-a susţinut ideea încurajării în continuare atît a talentelor consacrate, a autorilor cu volume publicate, cît şi a tinerilor în curs de afirmare.“
11 iunie – Ziarul „Ceahlăul“ (nr. 2659) publică articolul „Tezaurul de la Rădeni“, semnat de Aurel Dumitrașcu.
18 iunie – Ziarul „Ceahlăul“ (nr. 2660) publică articolul „Eminescu“, semnat de Aurel Dumitrașcu.
16 iulie – Ziarul „Ceahlăul“ (nr. 2664) publică noi informații despre cea de a patra ședință a Cenaclului scriitorilor din judeţul Neamţ, menționîndu-l printre cei prezenți și pe Aurel Dumitrașcu.
iulie – august – După o pierdere masivă de sînge este internat la secția Chirurgie II a spitalului din Piatra Neamț cu diagnosticul de hemoragie digestivă. Își anunță prietenii că dorește să se retragă la Borca pentru a se reface.
13 august – Ziarul „Ceahlăul“ (nr. 2668) anunță noi cronici ale volumului „Biblioteca din nord“ și noi traduceri semnate de Aurel Dumitrașcu: „Două noi cronici elogioase am putut consemna la volumul «Biblioteca din Nord» de Aurel Dumitraşcu în «Viaţa Românească» (nr. 2/1988), semnată de Al. Suter şi în «Astra»
(nr. 4), susţinută de Radu Săplăcan. Acelaşi Aurel Dumitraşcu traduce un interesant interviu cu esteticianul Vladimir Jankelevitch, în revista «Opinia studeţească», nr. 1-2 / 1988.“
15 octombrie – Ziarul „Ceahlăul“ (nr. 2677) anunță publicarea, în revista „Luceafărul“ (nr. 40), a articolului „Noua geografie spirituală. În Universul tradiţiei” în care se menționează „fenomenul literar din judeţul nostru, cu referire la cîţiva autori: Aurel Dumitraşcu, Adrian Alui Gheorghe, Daniel Corbu, Lucian Strochi, Vladimir Tescanu, Nicolae Sava, Cristian Livescu, Marius Alexianu, Valentin Ciucă“.
22 octombrie – Ziarul „Ceahlăul“ (nr. 2678) anunță cea de a cincea şedinţă cu public a Cenaclului scriitorilor din judeţul Neamţ, la care a fost prezent și Aurel Dumitrașcu.
29 octombrie – Ziarul „Ceahlăul“ (nr. 2679) anunță participarea lui Aurel Dumitrașcu la cea de a XX-a ediţie a Concursului naţional de poezie „Nicolae Labiş” de la Suceava.
19 noiembrie – Ziarul „Ceahlăul“ (nr. 2682) anunță participarea lui Aurel Dumitrașcu la o nouă ședință cu public a Cenaclului scriitorilor din judeţul
Neamţ. În același număr, la rubrica „Prezențe nemțene“, se anunță noi texte semnate de Aurel Dumitrașcu în revistele „Tribuna“, „Dialog“ și „Semenicul“: „Poetul Aurel Dumitraşcu este prezent cu ample grupaje de poeme în revista «Tribuna» (nr. 44 pe acest an) şi «Dialog». Acelaşi autor răspunde la o anchetă pe seama poeziei
tinere, în suplimentul cultural «Semenicul».“
10 decembrie – Ziarul „Ceahlăul“ (nr. 2685) anunță prezența lui Aurel Dumitrașcu și a altor membri ai Cenaclului scriitorilor din judeţul Neamț la cea de a XIX-a ediție a festivalului „Sadoveniana“.
17 decembrie – Ziarul „Ceahlăul“ (nr. 2686) anunță prezența lui Aurel Dumitrașcu la o nouă ședință a Cenaclului scriitorilor din judeţul Neamț: „În cadrul ultimei şedinţe a Cenaclului scriitorilor din judeţul nostru, într-o primă parte, poetul Aurel Dumitraşcu a citit un ciclu din volumul în pregătire «Mesagerul». Comentariile, vii, pătrunzătoare, au subliniat evoluţia autorului spre un lirism esenţializat, al profunzimilor (Daniel Corbu, Adrian Alui Gheorghe, Vladimir Tescanu, Vasile Baghiu), remarcîndu-se totodată valoarea textelor prezentate, de o colocvialitate gravă, sinceră (Cristian Livescu, Nicolae Sava, Mihai Stîncaru, Doina Iordăchescu).“
24 decembrie – În ziarul „Ceahlăul“ (nr. 2687) se publică articolul „Concursul de proză «Mihail Sadoveanu»“ în care se menționează intervențiile și comunicările susținute de Aurel Dumitrașcu la colocviul organizat cu această ocazie.
30 decembrie – I se acordă Premiul Ziarului „Ceahlăul“ pentru rezultate deosebite obținute în 1988. În ziarul „Ceahlăul“ (nr. 2688) se publică articolul „O certitudine: «Școala poetică de la Neamț»“ în care Aurel Dumitrașcu este menționat: „Am început enumerarea noastră cu AUREL DUMITRAŞCU nu întîmplător, ci
pentru a atrage atenţia asupra uneia din prezenţele de certitudine ale „noului val“ scriitoricesc impus recent în judeţul Neamţ. Prin volumele sale de poeme «Furtunile memoriei» (1985) şi «Biblioteca din Nord» (1987), Aurel Dumitraşcu s-a impus atenţiei criticii, fiind cu consecvenţă inclus printre poeţii tineri şi talentaţi apăruţi in aceşti ani. Un premiu literar important, purtînd numele poetului nostru naţional Mihai Eminescu, a venit să confirme — la Iaşi — nota cu totul originală a poemelor lui Aurel Dumitraşcu, interesul său pentru înnoirea limbajului liric. Se adaugă grupajele substanţiale de poeme publicate în reviste, intervenţiile sale pline de aplomb cu prilejul unor anchete şi dezbateri literare. Un poet a cărui scriitură — ca şi a colegior de «şcoală» lirică — merită urmărită în continuare.“
1989, 3 – 4 august – Participă cu o comunicare la simpozioanele organizate de Centrul orășenesc de creație și cultură „Cîntarea României“ la Tîrgu Neamț și Văratec cu prilejul centenarului trecerii în neființă a Veronicăi Micle. Au mai participat: Daniel Dimitriu, Horia Zilieru, Nichita Danilov, Carmelia Leonte, Constantin Parascan, Liviu Antonesei, Dorian Obreja, Emil Nicolae, Radu Florescu, Nicolae Sava, Adrian Alui Gheorghe, Daniel Corbu, Gheorghe Simon și George Calcan.
octombrie – Unul dintre cei mai importanți intelectuali din grupul celor de la „Dialog“, Dan Petrescu, începe o grevă a foamei împotriva realegerii lui Ceaușescu în fruntea PCR. Petrescu va lua legătura și cu disidenți din alte orașe (cu Doina Cornea, de pildă) pentru a i se alătura. În urma acțiunilor sale i s-a impus domiciliu obligatoriu și stă în arest la domiciliu până pe 22 decembrie.
16 decembrie – Coloneul Vasile Stanciu în cadrul Inspectoratului Județean Neamț, unul din supraveghetorii lui Aurel Dumitrașcu, îl interoghează pe Valentin Ciucă, directorul Muzeului de Artă din Piatra Neamț, în legătură cu Aurel Dumitrașcu.
1990, 13 februarie – Primește în dar, de la un evanghelist, o Biblie. „E unul din cele mai frumoase daruri primite“(„Carnete maro“ vol. II, pg. 522).
20 februarie – Se află la Chișinău, cazat la hotelul „Doina“.
24 februarie – La Chișinău. Vizitează „buchiniștii“ (anticariatele) și teatrul „Luceafărul“. Într-o cafenea face cunoștință cu o serie de poeți basarabeni printre care frații Fidel Galaicu și Emil Galaicu Păun, Alexandru Corduneanu și Ghenadie Postolache.
25 martie – Se stinge din viață la Slănic Prahova poetul și prozatorul Dan David.
25 aprilie – Este numit Consilier al Ministerului Culturii la Inspectoratul de Cultură Neamț.
10 septembrie – Internat în spitalul din Piatra Neamţ.
12 septembrie – Scrie ultima sa poezie, un auto-requiem: „Alţii o duc mai rău şi trăiesc mai mult/să vadă soarele cum răsare. (Dacă eu/mai bine o duc voi muri timpuriu…?)/Şi cîţi ani cu lama aceasta am umblat/(şi) alţii citind rău credeau că sînt/sentimental (un poet de la est!) – şi/dacă lama care hăcuieşte creierul/meu e un sentiment stupid atunci/sînt un sentimental şi nu întîmplător pe balcon seara mă gîndesc la/scriitorul mishima. Nu avea nimic de ascuns./Pe balcon stau cu o (pasăre) moartă.“;
16 septembrie – Într-o duminică, se stinge din viaţă, în brațele prietenei sale, Dana, înainte de a împlini 35 de ani, la spitalul Fundeni din Bucureşti, secerat de o boală necruţătoare (leucemie). Este înmormîntat în satul natal, Sabasa, din Borca;
1991 – La editura „Forest Books“ din Londra apare antologia „Young Poets of a New Romania“ în care poemele lui Aurel Dumitrașcu sunt publicate împreună cu poeme de M. Cărtărescu, Nichita Danilov, T.T. Cosovei, Ion Stratan, Mariana Marin și Patrel Bercean.
1992 – Apare postum volumul Mesagerul, la Editura Canova, din Iaşi; manuscrisul pierdut la Editura Cartea Românească a fost refăcut, după un „cuprins“ din manuscrisele poetului, de către fratele său, Ion Dumitraşcu, şi de A. A. Gheorghe; îngrijitorii ediţiei au fost Lucian Vasiliu şi Aurel Andrei; (Gheorghe Grigurcu, 1993: „Am acum în faţă volumul său postum, Mesagerul, care ne revelă faptul că vocaţia sa lirică se împletea, pînă la o emoţionantă confuzie, cu presentimentul stingerii. De la un capăt la altul, textele sînt înfiorate de motivul thanatic, devenit resignare, ironie, tandreţe, fantezie, modelat precum o plastilină docilă, într-o diversitate de forme ce trădează o conştiinţă dramatică în necurmată luptă cu sine…“);
1994 – Debutează la Piatra Neamţ Concursul naţional de poezie „Aurel Dumitraşcu“, debut în volum, care dă şansa unui tînăr poet să se afirme;
1995 – Apare al doilea volum cu inedite, Tratatul de eretică la Editura Timpul, din Iaşi (redactor Cassian Maria Spiridon); realizatorul selecţiei şi îngrijitorul ei a fost A. A. Gheorghe;
22 octombrie – Poeta Gabriela Negreanu se sinucide, aruncîndu-se de la etajul IX al blocului unde locuia cu familia.
1997 – Apare volumul Mesagerul – opera poetică, la Editura „Timpul“, 1997, ediţie îngrijită de A. A. Gheorghe, cu o prefaţă de Emil Iordache şi o postfaţă de Gheorghe Grigurcu;
– Apare în traducere în limba maghiară, într-o antologie editată la Budapesta (alături de Ion Mureşan şi Bogdan Ghiu);
1999 – Apare la Editura „Axa“ din Botoşani, în colecţia „La steaua. Poeţi optzecişti“ (serie îngrijită de Gellu Dorian), selecţie şi îngrijire ediţie A. A. Gheorghe, volumul de poeme inedite Fiara melancolică .
2004, la Editura „Conta“, apare antologia „Scene din viaţa poemului“, îngrijită de A. A. Gheorghe, cu o postfaţă de Vasile Spiridon;
2006 – Apare la editura „Paralela 45“ din București antologia de poeme „Divina Paradoxalia“.
2 ianuarie – Dispare în Marea Tasmaniei doctorul Bogdan Smeu-Kirileanu, unul din cei mai buni prieteni ai lui Aurel Dumitrașcu.
2008 – Apare la editura „Brumar“ din Timișoara antologia „Imn hăituit de bărbați“ alcătuită de Ion Barbu: „Dînd întîmplător peste Aurel Dumitrașcu pe rafturile unei librării bucureștene și descoperind Poetul, de pînă la a descoperi FEMEIA, manualul de iubit FEMEIA, n-a mai rămas decît cititul unor pagini. Și a fost întîmplarea a patra. Și Aurel Dumitrașcu s-ar bucura, de dincolo, să vadă că ideea a fost bună…“
2009, 7 februarie – Se stinge din viață la Borca Maria Dumitrașcu, mama scriitorului.
2010 – Apare la editura „Conta“ din Piatra Neamț, antologia de poeme „Cine merge în paradis“.
2011 – Apare la editura „Dacia XXI“ din Cluj, antologia de poeme „Cartea neterminată“.
2012 – Apare la editura „TipoMoldova“ din Iași, în colecția „Opera Omnia“, antologia de poeme „Prăvălia cu fete moarte“.
2013 – Apare la editura „Tracus Arte“ din București antologia „O mie și unu de picioare verzi“.
2014 – Apare la editura „Charmides“ din Bistrița volumul de corespondență cu Adrian Alui Gheorghe „Frig. Sau despre cum poezia ne-a furat moartea. Epistolar 1978 – 1990“
2015 – Apare la editura Muzeului Literaturii Române din București volumul de epistole inedite (1982 – 1990), „Scrisori către T.“
– Apare la editura „Junimea“ din Iași volumul de epistole inedite (1979 – 1990) „Scrisori către Gellu Dorian și Lucian Vasiliu“.
noiembrie – Apare la editura „Tracus Arte“ din București antologia „Concert cu păpușa de cîrpe“.
2017 – Apare la editura Muzeului Literaturii Române din București volumul de epistole inedite (1979 – 1988) către Lucian Vasiliu, „Haimanaua singurătate“.
2018, 20 ianuarie – Poetul Aurel Dumitrașcu este declarat, prin voturile tuturor membrilor Consiliului Local, „Cetățean de Onoare“ al municipiului Piatra Neamț.
2019 – Apare la editura „Junimea“ din Iași volumul de corespondență inedită cu Liviu Antonesei și Nicolae Sava.
– Apare la editura „Cartea Românească“ o nouă ediție, revăzută și adăugită, a jurnalului „Carnete Maro“ (două volume).
27 februarie – Încetează din viață la Craiova poeta Ioana Dinulescu.
2020 – Editura „Alfa“ din Iași publică, sub îngrijirea lui Vlad Alui Gheorghe, volumul „Imagine și discurs poetic la poeți din deceniul 7 – Virgil Mazilescu, Daniel Turcea, Vasile Vlad.“
A fost lansat, la data de 16 septembrie 2021, PROIECTUL CULTURAL „AUREL DUMITRAȘCU“, la împlinirea a 31 de ani de la plecarea dintre noi a poetului Aurel Dumitrașcu, proiect coordonat de ing. Ionel Dumitrașcu, fratele poetului și unicul moștenitor legal.
2021 – La Editura „Vladimir”, București, apare prima carte lucrată în cadrul proiectului cultural „Aurel Dumitrașcu”: PRINȚ DE CLOROFILĂ, ediție ce reunește poemele de debut ale lui Aurel Dumitrașcu, publicate în revista „Luceafărul“ începând cu 17 ianuarie 1976 (poemul „Noi“ – revista „Luceafărul“, an XIX, nr. 3).
Faptul că în „Luceafărul“ s-a produs cu adevărat debutul lui Aurel Dumitrașcu și nu în revista „Tomis“, cum au vehiculat, timp de 31 de ani, editorii – prieteni ai poetului, îl dovedește și o însemnare făcută de acesta în jurnal, la 3 iunie 1985: „I-ai trimis cartea şi lui Geo Dumitrescu, omul care ţi-a publicat prima poezie.“ („Carnete maro“, vol. I, pag. 560, Editura „Cartea Românească“, București 2019).
2022 – Sunt publicate, la Editura „Vladimir” și Editura „Perpessicius”, București, următoarele două cărți din seria BIBLIOTECA DIN NORD: CA SĂ NU PLECE MAMA…, texte dedicate de Aurel Dumitrașcu mamei sale (poeme, jurnal, corespondență) și amintiri despre Maria Dumitrașcu ale unor poeți, scriitori, alte persoane apropiate familiei (Dana Pîntea, Șerban Codrin Denk, Tudorița Rusu, Radu Florescu, Doina Cecilia Iordăchescu, Iolanda Lupescu); antologia conține și câteva traduceri de poeme în limbile italiană (Dana Pîntea), engleză (Rebeca Dascălu) și franceză (Sorina Crihană-Dascălu) și OMUL MUNTE – FRATELE MEU, texte semnate în parte de Ionel Dumitrașcu, în parte de Aurel Dumitrașcu, ediție ce cuprinde și un amplu interviu realizat de Fabian Anton cu Ionel Dumitrașcu.
2022 – La Editura „Junimea”, Iași, apare studiul monografic AUREL DUMITRAȘCU de Vlad Alui Gheorghe, având la bază lucrarea de doctorat a autorului.