Skip to content
AUREL DUMITRAȘCU
AUREL DUMITRAȘCU

VIAȚA ȘI OPERA

  • Home
  • BIOGRAFIE
  • POEME ȘI PROZĂ
    • POEME
      • Inedite
      • Din antologii
    • PROZĂ
      • VOLBURICĂ
      • DE CE PRIMĂVERILE NU AU LIMBĂ
  • PUBLICISTICA
    • În „Ceahlăul“
    • În „Dialog“
    • Eseistică
      • Poveștile erotice ale lui Ion Creangă
      • Daniel Turcea sau magia esenţelor
      • Vasile Vlad sau cele 1001 de nopți ale exagerării
      • Generația fără îngeri
    • INTERVIURI
      • „Mizind pe impostori nu facem decît să spunem ceva despre… noi înșine.“
      • „Cei care vorbesc cel mai mult de conștiința că sunt scriitori sunt veleitarii.“
      • „Devenirea unora se oprește odată cu examenul de licență și schimbă biblioteca pe un restaurant.“
      • „Am plecat cu un gust amar, hotărât să nu mă mai întorc niciodată la așa ceva.“
      • „Un om al zilelor noastre nu este în «criză» de probleme indiferent în ce loc există!“
      • „Între cei aleși au apărut și destule «voci» de complezență, voci de umplutură care au încurcat și încărcat planuri editoriale“
      • Ultimul interviu
    • Traduceri
      • PAUL McCARTNEY: ,,Un cîntec poate schimba conștiințele“
      • Scrisoarea deținutului politic Vaclav Havel către Samuel Beckett
      • FRANCESCO ALBERONI – EROTISMUL
      • „James Clavell, valorați 5 milioane de dolari?“
    • Din manuscrise
      • „Însoțitorul“
      • Neooportunismul la pîrleaz
      • Eminescu
  • JURNAL ȘI CORESPONDENȚĂ
    • Jurnal
      • Carnete maro – Jurnal 1980
      • Carnete maro – Jurnal 1981
    • Corespondență
      • Către Nicolae Steinhardt
      • Către Eugen Barbu
      • Către Geo Dumitrescu
      • Către Mircea Sântimbreanu
      • Către Petre Stoica
      • Către Radu Florescu
      • Către Gheorghe Grigurcu
      • Către Nicolae Sava
      • Către Magda Cîrneci
      • Către Maria Anegroaie
      • Către Emilia Amariei
      • Aurel Dumitrașcu către Dana Pîntea: „Adrian poate că ar fi continuat să scrie ode dacă eu nu l-aș fi ridiculizat cu consecvență în acest sens, ani în șir!“
      • Către Elisabeta Vartic
      • Aurel Dumitrașcu către Adrian Alui Gheorghe: „Amneziile astea ale tale seamănă cu scuipatul!“
      • Către Sorin Roșca
      • Către Gheorghe Simon
      • Către Constantin Preda
      • Către Ion Simuț
      • Către Vasile Gogea
      • Către Emilian Galaicu-Păun
  • AMINTIRI
    • D.R. Popescu
    • Radu Florescu
    • Constantin Acosmei
    • Mircea A. Diaconu
    • Ioana Revnic
    • Liviu Ioan Stoiciu
    • Gheorghe Grigurgu
    • Vasile Gogea
    • Radu Dobîndă
    • Dumitru Necșanu
    • Ioana Dinulescu
    • Radu Părpăuţă
    • Dana Pîntea
  • OPINII CRITICE
    • Nicolae Manolescu
    • Cezar Ivănescu
    • Constanța Buzea
    • Laurențiu Ulici
    • Romul Munteanu
    • Gheorghe Grigurcu
    • Radu G. Țeposu
    • Marin Mincu
    • Alex. Ștefănescu
    • Adrian Alui Gheorghe
    • Augustin Frățilă
    • Ion Zubașcu
    • Costin Tuchilă
    • Val Condurache
    • Niculae Stoian
    • Daniel Corbu
    • Pr. Constantin Necula
    • Clara Margineanu
    • Daniel Cristea Enache
    • Octavian Soviany
    • Mircea A. Diaconu
    • Vasile Spiridon
    • Florea Miu
    • Răzvan Voncu
    • Mircea Bârsilă
    • Antonio Patraș
    • Cristian Livescu
    • Constantin Butunoi
    • Lector
  • MULTIMEDIA
    • Fotografii
    • Audio
    • Video
    • Arta plastica
    • Dedicatii
      • Oferite
      • Primite
  • VARIA
    • Audițiile muzicale
    • Lecturile
    • Corespondenții
  • TRANSLATED
    • English
    • Magyar
    • Italian
  • DESPRE PROIECT
  • CONTACT
AUREL DUMITRAȘCU

VIAȚA ȘI OPERA

Vasile Gogea

In Memoriam Aurel Dumitraşcu. O scrisoare inedită din 1987

 

Scrisoarea pe care o reproduc acum nu adaugă, cred, nimic esenţial la impresionantul volum de scrisori schimbate de Adrian Alui Gheorghe cu marele lui prieten din Borca, FRIG. Sau despre cum poezia ne-a furat moartea. Epistolar (1978-1990), Editura Conta, 2008. Cred, însă, că poate fi citită în cheia „meteorologiei” timpului pe care îl reflectă şi întăreşte, dacă mai era nevoie, această credinţă mărturisită de „trezorierul” acestor „vestigii” ale unei „tinereţi năvalnice”:

„Poezia a fost, tot timpul, încă de la primele noastre rînduri, firul de pai de care ne-am agăţat cu disperare. Cu credinţă. Iar acolo unde e credinţă e şi speranţă. Zice-se. Aparent nevolnica poezie s-a dovedit mai zdravănă decît Zidul Berlinului.”

Dar mai am un motiv pentru care am decis, acum, s-o fac publică: ea este scrisă în „frigul verii” ( „anunţat” de Alexandru Vlad încă din 1985, al) anului 1987. Scrisă pe o hîrtie verde, specifică mapelor de corespondenţă, Aurel mi-a trimis-o, delicat învelită încă într-o hîrtie maro (pare să fie o foaie ruptă cu grijă dintr-un caiet!) şi, astfel introdusă într-un plic pe care erau scrise atît numele destinatarului (Domniei Sale, Domnului Vasile Gogea, revista ASTRA, Braşov), cît şi al expeditorului (de la Aurel Dumitraşcu, 5673 – Borca, jud. NEAMŢ) şi, care la rîndul său, era strecurat între coperta şi prima pagină ale ultimului său volum apărut, Biblioteca din Nord. Se va înţelege din conţinutul scrisorii de ce a procedat astfel.

Era primul semn pe care îl primeam de la el după o întîlnire pe culoarele Editurii Cartea Românească, pe la începutul anului, unde fuseserăm amîndoi „invitaţi” pentru discuţii în legătură cu volumele noastre care aşteptau, din motive diferite dar… aceleaşi!, prin sertarele redactorilor şi „referenţilor”…

Am deambulat, după, vorbind despre poezie, cărţi, filme, tot felul de „primăveri” care nu mai veneau, o jumătate de zi, fiecare pînă la ora la care avea de prins un tren pentru a se întoarce acasă (eu la Braşov, el la Borca via Iaşi), printr-un Bucureşti sumbru, plin de zloata acumulată pe trotuare după dezgheţul acelei ierni cumplite, ceţos şi populat de mogîldeţe cenuşii, încruntate şi grăbite fără nici o noimă…

Doar noi păream că ştim unde sau către ce ne îndreptăm…

*

*

*

„Sper să mai fiu viu şi data viitoare.” – scrie Aurel spre finalul scrisorii. Mă gîndeam atunci, la următoarea carte… Dar n-a mai fost o „dată viitoare”. Rămîne, însă, o clipă pe care o „rup” (A.A.G.) din condiţia ei trecătoare şi pe care o „pot suporta”!

 

Sursa: Vasile Gogea blog

Aurel Dumitrascu

©2023 AUREL DUMITRAȘCU | WordPress Theme by SuperbThemes