Trei cărți de poezie
Nașterea unui poet confirmă nașterea în general, într-un spațiu – cum este cel al Neamțului – considerat, prin tradiție, mai mult al povestitorilor, poezia și-a asumat o anumită violență a existenței ei, chiar o teribilă răspundere a verbului, prin cele trei cărți de debut apărute în cursul anului trecut, cărți care legitimează scriitori persuasivi și împliniți într-o generație nouă a literaturii române.
La Daniel Corbu întîlnim o esențializare a gravității dusă pînă la un principiu simbolic, reiterarea unui univers în care conceptele se supun unei viziuni integratoare proprii:
„noi cine sîntem Daniel Corbu
și cărei încrîncenări vom plăti astă seară tribut
cine sîntem perorînd în fața bolții ideale
a femeii ideale a poetului ideal
pe cînd singurătatea ne strînge degetele-n uși
te întreb cine sîntem noi Daniel Corbu stăpîn
peste care popoare stelare și cărei încrîncenări
vom plăti astă seară tribut“.
Cu o formulă poetică proprie, Nicolae Sava „plonjează“ tăcut și ironic într-un cotidian în care banalul se învinge pe sine: „mi-a răspuns învîrtind o scobitoare în gură femeia grasă de la ghișeul de informații trenul rapid din direcția în direcția va întîrzia o viață…“.
La Aurel Dumitrașcu există o notă de imprevizibilitate în conceperea unei mitologii în care ancestralul este corectat de elementele unei magii contemporane. Tonul poeziilor sale are ceva din rostirea gravă, ritualică:
„… ție mă rog cer rămuros
vestejire a glasului venit de departe
Nu lăsa smîrcurlle să ascundă acest păr
și aceste mîini netămăduite cu plînset…“.
Publicat în „Ceahlăul“, nr. 2480,
5 ianuarie 1985