21 februarie 1988 Dulce Irina, Cât o să tot pleci și cât o să tot rămân așa!? Întotdeauna e la fel: după câteva zile de la plecarea ta, nu mai am cartușe nici ca să mă sinucid. Mereu și mereu absența ta îmi va măcina mințile, după cum,…
Inedit 
Continue Reading
INEDIT Aurel Dumitrașcu – Scrisori către Prințesă (26): „Știu că pe orice alt bărbat ești în stare să-l înșeli!“
1 februarie 1988 Dulce Irina, Probabil că aceasta e ultima scrisoare pe care ți-o scriu și pe care o primești înainte de a veni în munți. Mi-e așa dor de tine încât aproape că nu pot suporta gândul vreunei alte alternative. Venirea ta în munți devine un ritual…
Inedit 
Continue Reading
INEDIT Aurel Dumitrașcu – Scrisori către Prințesă (25): „Suficient de plin de bun-simț pentru a nu răni tristețea unui om“
27-29 ianuarie 1988 Dulce Irina, A nins fabulos. Am vrut să fii azi aici. Să vezi. Sunt incapabil să-ți spun cum e. Și nu știu nici dacă o să țină până vii tu. În toate orele din urmă m-am gândit la textele mele. Ce ore dureroase, când vrei…
Inedit 
Continue Reading
INEDIT Aurel Dumitrașcu – Scrisori către Prințesă (23): „Aproape că nu mai știam ce chip are moartea“
12 ianuarie 1988 Dulcea mea minune, E rău fără tine! Chiar dacă-ți face plăcere ce-ți spun, asta-i: e rău fără tine! În câteva luni, iată, mințile mele s-au mutat în pavilionul tău și n-ar mai vrea să plece. Am mare nevoie de zile în care să fiu profund…
Inedit 
Continue Reading
INEDIT Aurel Dumitrașcu – Scrisori către Prințesă (24): „Mi-e teamă de tot ceea ce n-am vrut niciodată!“
19 ianuarie 1988 Dulce Irina, Mi-amintesc că în anumiți ani, deși corespondența mea era întotdeauna vastă, îmi propuneam să fiu laconic în epistole, îi „somam“ în acest sens pe prietenii mei corespondenți – pentru a mă putea dedica, să zicem, studiului pentru anumite examene, pentru a nu mai…
