9 aprilie 1982 Ți-e dor de Tudorița! Foarte dor! Ție ți-e tot dor de Tudorița și vocea ei emoționantă! 8 mai 1982 Tudorița, azi, cântându-ţi, suplă și senină, semăna cu nebunia! Ai privit-o cu emoție și dragoste. Este o prezență atât de vie în gândurile și simțămintele…
Inedit 
AUREL DUMITRASCU INEDIT – ZÂMBIND MORȚII – JURNAL CU TESS (1)
10 aprilie 1981 – La Mădei sunt câteva eleve care au ceva ieșit din comun, o suavitate copleșitoare. Ce vor ajunge, cât de fericite vor fi? Ele se numesc așa: Budăi Mihaela, Cârjă Ana, Gavril Tudorița, Ciubotă Axineta, Cârjă Liliana, Cojocaru Liliana, Budăi Ileana, Maxim Corina, Dorneanu Cristina, Tofan…
Inedit 
INEDIT Aurel Dumitrascu – Văruind frigul
Noapte rece. Puțin nebună. Tuciurie. Merg spre casă. Coborât dintre sânii unei brune voluptuoase. Voluptuoasă ca o piersică bună. Drumul se înșiruie sub tălpile mele. Îl simt. Merg pe drum. Singur. Nălucă cu inimă. Un adâncit. Auzeam pași. În față. La mai mulți pași de garduri. Pași. Cuvinte. Mă apropii….
Inedit 
Aurel Dumitrașcu inedit – „Ce imens motiv e moartea“
– Ce imens motiv e moartea viața doar un simplu „bună ziua!“ toți poeții mor pe rînd întîi ca să poată-n alții să renască. Albi mesteceni duc poeții-n crîng ca să treacă Styxul nevăzuți nu-s zei triști ci muritori de rînd și de floarea albă de cireș născuți. Toți poeții…
Inedit 
Aurel Dumitrascu inedit – „N-am avut timp să fiu genial“
N-am avut timp să mă fac auzit de urechile lumii. în munți tata mă punea să aduc toată ziua iarbă la cai, iarna îmi cerea la fel să fac și numai eu știu prin câte galaxii am umblat după iarba verde, n-am avut timp să fiu genial o durere mi-a…
Eseu 
Octavian SOVIANY – Despre mortalitate
De curînd, Aurel Dumitrașcu, unul dintre cei mai importanți reprezentanți poeți ai promoției ’80, ar fi împlinit 68 de ani. Născut pe 21 noiembrie 1955 și decedat la 35 de ani de leucemie, în 1990, s-a impus de la bun început ca un autor destul de atipic dacă îl privim…
Inedit 
INEDIT – Prietenul orb
Cad stropi din streșini. Ca niște heruvimi alungați din cerul umbrelor. Valea mea e noroasă. Prietene orb, tu auzi cum se rostogolesc stropii. Cum ating firele uscate de iarbă. Cum șoptesc promisiunile speranței în verde. Lemnul gardurilor e putred. Prin el s-au întemnițat viermii aceia galbeni cu puf. Și furnicile…
Mărturii 
AUREL DUMITRASCU – AVATARURILE POETULUI
Conjugând biografia interioară cu o orgolioasă retorică a sincerității poezia lui Aurel Dumitrașcu se prezintă drept procesul unei trudnice și nu arar amare căutări de sine. Dacă primul său volum – „Furtunile memoriei“ (Albatros, 1984) se deschidea cu motto-ul elocvent: „Nu știu alții cum sunt…“, în cea de a doua…
Inedit 
INEDIT AUREL DUMITRAȘCU – JURNAL NECENZURAT (3): „Spuneau că i-a închis Securitatea in W.C.“
* – Liviu Antonesei ți-a împrumutat câteva cărți care te interesau mult și ai revenit în munți însetat să parcurgi acele cărți (Cioran, Șestov etc.) * – Iașul rămâne totuși un oraș de care nu te poți atașa, care nu-ți place decât prin „locurile sale de artă“ și prin prietenii…
Inedit 
INEDIT Aurel Dumitrașcu – „Un vis boschian“
Un vis boschian, greu de uitat în zori: singur, noaptea în cimitir, în picioare lângă mormântul lui Petrică Tătaru, prietenul copilăriei tale. Cu piciorul pe marginea mormântului, apăsând ușor noroiul. Și la un moment dat auzi ceva căzând acolo înăuntru, o bufnitură; și gemete. Și în partea dinspre cruce, secțional,…
