11 iulie 1990, P. Neamț Dragul meu, Am primit plicul și revistele! Mulțumesc! Îmi place! La mai bine! Credeam că ajungi într-adevăr pe aici, cum scrii! De aceea am întârziat cu răspunsul. Am să te și sun. Am fost plecat și pe la Borca. În unele zile am…
Inedit 
Continue Reading
NECENZURAT: Aurel Dumitrașcu către Gellu Dorian (39): „Semnasem protestul și se hotărâse excluderea mea de peste tot“
13 februarie 1990 Dragul meu, Azi am primit de multă vreme revista voastră, n-am mai dat semne, luați și de apa evenimentelor. Continuăm să trăim în plin Caragiale și să ne întrebăm dacă știm ce să facem cu libertatea. Este evident că… nu prea știm! Sunt și obosit,…
Inedit 
Continue Reading
NECENZURAT: Aurel Dumitrașcu către Gellu Dorian (38): „Dacă voi muri, cel puțin nu voi muri învins!“
22 mai 1989 Dragul meu, Îți scriu de la Borca, unde am venit ca să nu mor de foame în oraș și ca să-mi mai revin. Pentru că m-am simțit foarte rău, din nou, și arăt ca o vedenie. Dacă voi muri (ceea ce, firește, nu-mi doresc!), cel…
Inedit 
Continue Reading
NECENZURAT: Aurel Dumitrașcu către Gellu Dorian (37): „Continuu să mă gândesc la o plecare definitivă!“
Borca, 3 aprilie 1989 Dragul meu, Îți scriu târziu, de la Borca, unde am revenit ca s-o văd pe mama. De pe la 1 februarie sunt la Muzeul de artă din Piatra Neamț. O discuție cu prima-secretară and Săceanu[1], gândul lor de a mă deveni un caz…
Inedit 
Continue Reading
NECENZURAT: Aurel Dumitrașcu către Gellu Dorian (36): „Poporul nostru nu mai are Dumnezeu!“
8 Martie 1987 Dragul meu, Poporul nostru nu mai are Dumnezeu! Stau întins între rafturile mele cu cărți, ascult, de exemplu, „Power To The People“[1] (da, „dați puterea poporului“!) și mă gândesc că or să vină ploile, că ele or să mai spele mizeria. Să-ți spun că nu…
