-
Constantin Preda către Aurel Dumitrașcu: „Scrisorile tale au miros de levănțică“
Aurel Dumitrașcu, fericitule! Într-adevăr, mi-ai scris cu o întârziere iertată doar de muguri. Domnule, să știi că a-nceput să-mi placă toată povestea asta. Scrisorile tale au miros de levănțică. Tocmai acum am picat de la București și m-am apucat a-ți scrie. Încă sunt sub influența nonșalanței lui Mircea Dinescu, cu care am avut un schimb de metafore răzlețe. Mircea Dinescu este – să zic – prietenul și poetul meu de lângă inimă – ce vrei! – fiecare din noi are unul sau mai multe puncte vulnerabile. Ce să-ți mai spun? L-am îmbrățișat pe Fănuș Neagu la „Luceafărul“ (Fănuș, peste câteva zile, va pleca în Franța și R.F.G. pentru tot…
-
Inedit Aurel Dumitrașcu – Scrisori către Ioana (2)
București, 4 ian. 1982 Bună, Ioana! Iată, din București! După atâtea zile nepetrecute cu tine. Petrecute cu nimeni! Acum două zile am venit. Grăbit! Dornic să umblu pe străzi, printre acești oameni care nu mă cunosc și pe care nu-i cunosc! Pentru că eu m-am simțit foarte rău în ultimele zile! Fata aceea (adică fosta soție a lui Cristinel Pricop) n-a mai ajuns în munți și n-a mai dat niciun semn de viață! Sper totuși că nu i s-a întâmplat ceva rău! Dar sunt foarte supărat pe ea pentru că nu mi-a spus că nu mai vine. Pentru că mi-a fost tare dor de tine, nespus de dor!…
-
Cum a fost distrusă Arhiva Aurel Dumitrașcu – Despărțirea de Adrian Alui Gheorghe
Suntem înștiințați că, în cel mai recent număr al prestigioasei reviste „România literară“, poetul Adrian Alui Gheorghe (fost director al bibliotecii „G.T. Kirileanu“, fost consilier local PNL, fost deputat, fost „om bun la toate“ al primarului penal Gheorghe Ștefan, zis „Pinalti“ și fost editor al arhivei Aurel Dumitrașcu) publică articolul „Despărțirea de Aurel Dumitrașcu“. Nu vom discuta aici cele expuse de multilateralul om care este Adrian Alui Gheorghe. Ne vom limita deocamdată să îi (re)amintim celui care a „păstorit“ timp de 30 de ani fondul documentar Aurel Dumitrașcu că anul trecut, după ce, în sfârșit, familia Dumitrașcu a reușit să recupereze manuscrisele încredințate familiei Alui Gheorghe, s-au constatat următoarele: –…
-
Inedit Aurel Dumitrașcu – Scrisori către Ioana (1)
Borca, 27 noiembrie 1980 Seri pustii, cu oameni șterși ca zidurile bisericilor vechi! Taci! Nu știu de ce taci!? Îți scriu ascultând Czeslaw Niemen[1]. Mă simt din nou ca o pădure fără cerbi. Mor oameni buni, unii copii sunt bătuți, indivizi deranjați că nu publică prin reviste încearcă să creadă că eu sunt vinovat, tovarăși de la Securitate îmi pun întrebări stupide în timp ce eu le pretind să-mi vorbească cu „Dumneavoastră“ dacă vor să le răspund (ca să vezi! Individul acela, Dușa[2] – „securist“ – cum îl numesc poeții tineri din Botoșani – se pare c-a spus că noi nu ne-am întâlnit la Sighet din cauza poeziei,…
-
Inedit Aurel Dumitrașcu – Un drum (3)
Te-ai trezit în lumină. Parcă venise prea repede dimineața. Visaseşi o curte în care Bruegel mulgea o vacă. Și mai visaseşi și buricul Tudoriței (l-ai văzut într-o duminică, întâmplător, când se întinsese după o carte și i se ridicase puloverul; nu știi de ce ți-l tot amintești!?). În jurul orei zece ați început coborârea muntelui spre Chiril, deci spre Bistrița, spre Crucea. Doisprezece kilometri pe care i-ați parcurs destul de repede, în timp ce soarele alungase cețurile și munții din jur tăceau impresionanți. Ați făcut poze și ați mers cântând. Nimeni nu era împărat. Toți erați buimaci de frumusețea muntelui. Sfârşeaţi un drum în care ați învățat câteva noi lucruri…
-
Inedit Aurel Dumitrașcu – Un drum (2)
Gura Humorului. În ziua de 23 august, ți se pare un oraș străin și rău. Doi soldați beți se agață de un tânăr și acesta din urmă se apără lovindu-i până la însângerare fețele și prostia. Oamenii privesc de parcă s-ar gândi cum cad frunzele. Piața e verde și roșie și femeile acelea grase te invită să cumperi. În autogară, aşteptând să luați un autobuz spre Câmpulung Moldovenesc, câţiva oameni se bat precum chiorii, lovindu-se cu coase, cu halbe de bere, trăgându-se de păr și izbindu-se de lăzi și de caldarâm. Atâta silă poate aduna ochiul tău privind sălbăticia și nimicnicia! Te așezi pe sacul cu unul din corturi și-i…
-
Inedit Aurel Dumitrașcu – UN DRUM (1)
Ești pe marginea Voronețului, la trei sute de metri de celebra mânăstire. Pârâul acesta cald, cerul plin de nori reci, un foc cu un ceaun cu mazăre boabe, pădurea din jur, prietenii tăi (Radu și Liviu Florescu, Ovidiu Niță și Ion Alămâie) și tu, întins în cort și scriind. Se lasă seara. Și de ce ești tocmai aici? Azi e duminică, 22 august 1982. Vineri seara, propunerea unui drum spre Mălini – Gura Humorului – Rarău, pe jos, cu corturi, i-a scandalizat pe ai tăi. Pentru că mai rămăsese puțin de cosit. Fânul n-avea nicio semnificație pentru tine, Mălini-ul avea! Florian și Gabi n-aveau nimic împotriva plecării tale. În fond…
-
INEDIT Aurel Dumitrașcu – „40 de scrisori de înțelepciune“ (5): „Mă bucur că sufletul meu a învățat să nu se mai roage!“
„De luni mă simt ca o oaie“ T. Bună seara, T.! N-am vrut să recunosc în aceste zile cât de bolnav sunt; n-am vrut să recunosc mai ales față de alții. Și totul pentru că am prea mult bun-simț, se pare, și nu vreau să-i mai îngândurez și pe alții cu durerile mele. Astă-noapte am supraviețuit unor dureri anormale, puțin ieșite din comun. Cât de mult trebuie că te iubesc dacă azi mai aveam puterea să-ți zâmbesc, să fiu atent cu tine! N-am înțeles însă de ce la ora 1, deși ți-am spus acolo pe hol să „stai puțin!“, nu ai așteptat, plecând imediat. Să nu fi auzit că am…
-
Inedit Aurel Dumitrașcu: „Tu știi că ești dintre cei vorbiți cu zeii“
Pleci la Pârâul Ungurului. Curând după aceea începe să plouă. O ploaie albă, cețoasă, cu scurte iluminări; o îmbălsămare cu răcoare. Te afunzi prin pădure, căutând pâlcurile de fagi, fascinat de strălucirea frunzelor ude; stai la margini de scorburi, minute în șir, îngândurat, într-o liniște aproape mormântală, încât ai sentimentul că ești un reflex al naturii, o emanație gânditoare a acelei aparente nemișcări. Aproape organic simți nevoia de a umbla prin păduri, singur, căutând toate acele hățișuri irepetabile, toate acele uimiri ce te încarcă parcă de semnificații și plânsete nemaiauzite. Asculți pădurea, asculți toate acele sunete pe care știi că nu le-au auzit prea mulți oameni. Și plouă. Și tu…
-
Inedit Aurel Dumitrașcu: „Erau multe mere putrede prin patrie cândva!“
Cândva spuneai că între oameni nu există decât diferențe de posturi. Trebuie spus: diferențe de posturi și de conștiință. Aseară ai avut o discuție cu un așa-zis activist de partid. Geană îl cheamă. Știai că e un semi-idiot dogmatizat. De fapt e un idiot. De ce idiot? În acea oră de discuții cetățeanul ăsta ți-a „probat“ (cu martori) pe toate căile câtă îngustime stăpâneşte și ce post pe care nu-l merită sub niciun chip ocupă. Neavând nicio stimă pentru cultură (ți-a venit greață când te-a întrebat „cine e Nichita Stănescu“!), raportând totul la oile și la vacile Borcăi, fiind convins că oamenii trebuie convinși cu parul să țină vite (o,…