Borca, 10 dec. 1981
Bună, dragul meu!
Vin târziu. E o seară în care ascult muzică folk și acesta nu e un mod de a fi ușuratic. Pentru că această muzică are cel puțin texte excepționale, în general! Emisiunea lui Păunescu!
Ieri s-a împlinit un an de când a fost împușcat John Lennon. E dureros, să-mi amintesc! Ascult , „O, Yoko“, ascult „Mama“, ascult „Imagine“, ascult „Give peace a chance“. Și plâng. Nu e prima dată. John Lennon rămâne pentru mine un mod de a trăi definitiv. Nici un știu dacă are vreun rost să mai spun ceva. John ESTE!
Mâine am două ore. Le voi pune puștilor cântecele lui John! Și ei îl iubesc. Și ei știu.
Iată că decembrie ne îndeamnă la tăcere în plus, nu doar prin Labiș, un doar prin Bacovia, ci și prin John!
Am intrat în luna aceasta cam pleoștit, citesc puțin, scriu puțin, inconsistenţe nedorite îmi umblă prin fiecare zi dusă până la capăt. Sper să-mi revin!
În curând trebuie să vină-n munți o fată din Constanța. Apoi plec la București. E orașul în care mă simt totuși foarte bine .
Dacă n-ar fi așa mare și dacă n-aș avea prieteni minunați acolo, n-ar fi așa fain! De fapt, am mai fost la București. Cam în jurul lui 26 noiembrie. Patru zile am stat. Am fost la „Confluențe“. A citit un poet bun de aici, Nicolae Sava. Și Matei Vișniec – care poetizează exagerat axiome luate din filosofie. Altfel un poet la care țin mult! Mi-am revăzut mulți prieteni acolo, am descoperit alții noi. Mi-am petrecut zilele cu Lucian Vasiliu, Nichita Danilov, Liviu Antonesei (mai ales cu el! un băiat minunat – și parcă cel mai cult din cei tineri pe care-i cunosc!), Elena Ștefoi, Adrian Alui Gheorghe. Și Băciuț, Traian T. Coșovei, Cărtărescu și Bogdan Lefter – pe acolo. Vorbe. Am trecut și pe la domnul D. R.[1], mereu bun cu mine! Sper să nu se oficializeze! Și pe la domnul Bălăiță am fost, pe la „Cartea Românească“ – nu știu ce dracu’ ar putea împiedica apariția „Cinematografului lui Iisus“[2] „construit“ de mine?! Aştept așa mult această primă carte încât aproape nu mai pot crede c-o să apară vreodată.
Amintirea cea mai plăcută rămâne seara în care Elena Ștefoi m-a dus acasă la Nichita Stănescu. M-a emoționat cumplit! Eu nu-l mai văzusem niciodată. Un generos admirabil. Se simțea mai bine, chiar dacă boala continuă să umble prin el. La Anul nou voi trece din nou de la dumnealui. Sper să-l găsesc mult mai bine! Îi voi duce și nişte monede foarte vechi, zicea că se va bucura foarte mult!
Ducerea mea-n ianuarie (după 2 ianuarie) la București țintește într-un fel certificarea apariției primei mele cărți. Sunt 470 și ceva de manuscrise acolo. Și trebuie recitite.
Axinte[3] mi-a scris în sfârșit, plângându-se de viața grea de familie pe care o duce! Tu ziceai că prosperă… Era puțin supărat de tonul epistolei mele ultime. Dar nu-i puteam scrie altfel, mă exasperase tăcerea lui.
Constat că am apărut în ultimul „Luceafărul“ (nr. 49 din 5 decembrie)[4] cu câteva poeme triste și eretice! Dar continuu să n-am nicio stimă pentru această publicație condusă de găgăuți[5].
Lipsa mea de stimă pentru critici e tot mai adâncă! Aproape-i disprețuiesc – desigur, nu pe toți! Criticii nu-s decât niște absolvenți prezumțioși! Dar câte n-am zis eu despre ei în ultimul timp! M-am și certat cu câțiva! Filfizonii!
Mă bucur că nu ți-e prea rău acolo!
Eu n-am suportat și nu suport deloc mediul „militarist“. Ai să treci tu și peste prefăcătoria asta! Important e să nu-ți cheltui nervii cu fel de fel de zevzeci de acolo și să ai grijă de sănătatea ta.
Te aștept (după aceea, dacă așa zici tu!) cu poezia ta profundă!
Caută să-mi scrii în mod regulat! Voi face la fel!
Îți doresc numai bine acolo!
Te îmbrățișez!
Al tău,
Aurel Dumitrașcu
[1] D.R. Popescu
[2] Titlul inițial al volumului „Furtunile memoriei“.
[3] Poetul Eugen Axinte.
[4] În „Luceafărul“ (nr. 49) din 5 decembrie 1981 se publică un grupaj de poeme semnate de Aurel Dumitrașcu: „Tratatul de eretică (ziua a cincea)“, „Ochiul sau Zona haotică“ și „Micul cinematograf“.
[5] În acea perioadă revista „Luceafărul“ era condusă de Nicolae Dan Fruntelată (redactor șef), Mihai Ungheanu (redactor șef adjunct) și Teodor Balș (secretar responsabil de redacție).
