Borca, 28 dec. 1980
Bună, Ioana!
Fusesem derutat, la început, de tăcerea ta. Pentru că abia pe 22 decembrie a ajuns plicul tău aici. Și pe 23 l-am primit. Ai scris pe 16, l-ai pus la poștă pe 18. A fost un mic chin pentru mine. Pentru că după ce-ai plecat doream încă să-ți vorbesc!
Eram nespus de trist. Cred că moartea acelui prieten mă va marca încă mult timp[1]. Și poate că e-n firea lucrurilor.
Și n-am să te uit. Pentru că, venind la mine, mi-ai amintit că sunt un om viu, ai înfrânt o parte din disperarea care hălăduia prin mine.
Ești așa frumoasă! Și simt că m-am umplut de tine, că mă bucur mult că exiști!
Trăiesc prea singur, poate m-ai înțeles. Cred c-aș vrea să uităm prima zi, prima seară. Era îngrozitor să te văd stând cu spatele la mine. Voiam să te mângâi și să tăcem. Să-ți simt respirația și să mă încălzesc de tine. Dar cred că nu trebuie să mai vorbim despre asta. Ci doar de lumină și bucurie, de surâsul care încerca să nu fie crispat pe chipurile noastre. Cred că vara e anotimpul munților. În orice caz, al acestor munți. Și sper să-i poți revedea atunci. Să hoinărim prin păduri. Pentru că pădurea este cel mai fascinant și imprevizibil ținut.
Nu ți-am scris imediat pentru că mă simțeam foartă rău din cauza lui Adrian[2]. Nu mi-a scris până ieri. Trei săptămâni. Parcă niciodată nu m-am simțit mai jignit ca de aceste trei săptămâni de tăcere ale lui. Nu suport să fiu neglijat de oamenii pe care-i iubesc, de Adrian – mai ales. N-am puterea să-i ascult scuzele, cred că e ultima dată când am mai avut puterea să-l… iert. Pe cuvânt, de îngeri nu am nevoie. De OAMENI, doar.
Azi la 12 am aviz telefonic cu Daniel Corbu. În noaptea de Revelion vrem să fim împreună, la Târgu Neamț, la Daniel. E mai mult spațiu la el. Are un apartament cu patru camere. Va veni și Adrian. Plus Nicolae Sava. Ne simțim bine împreună.
Adrian nu mi-a trimis, evident, nici „Astra“, o supărare-n plus. Voi vorbi foarte tăios cu el, la Târgu Neamț. Vreau ca prietenii mei să fie lucizi și să mă respecte. Cum fac și eu. Altfel nu vreau să știu cine sunt.
După plecarea ta mi-am recăpătat mult din liniște și poezie. Și am scris! Cred că ție-ți datorez liniștea așternută în mine. E vorba de o liniște constructivă, cu întrebări. I-am trimis poezii lui D.R. Popescu. Ai să mă vezi în „Tribuna“.
Pe 3 sau 4 ianuarie vin la București. Voi suna la Neti. Și sper să te revăd, fată dulce!
Bucureștiul rămâne orașul cel mai frumos pentru mine. Fiindcă e plin de așezăminte culturale. Acolo mă hrănesc la modul suficient, pe plan spiritual. Aș vrea să văd „Caligula“[3] și „Maestrul și Margareta“[4], cele două piese excelente care se joacă acum la Național și la Teatrul Mic. Poate voi găsi bilete.
Și discuri vreau să-mi iau. Și expoziții să văd. Poate prind și Anuala de grafică.
Am să trec pe la Ion Horea, doar. Și sper să mă văd cu Mircea Cărtărescu și Mariana Marin + Radu Călin Cristea.
O să mă-ntorc prin Iași pe la buni mei prieteni de acolo. Pe 8 ianuarie e ziua lui Lucian[5]. Poate sunt la Iași în seara aceea. Cred că da!
Acum sunt tot în activitate! Mă duc zilnic la școală, deși aș putea să n-o fac. Joc șah, ascult muzică, stau în bibliotecă. Și sunt plătit de stat. C’est la vie!
Poate că ar fi bine să te duci în București, să te poți pregăti mai bine. Cred, totuși, că înainte de examen, în ultimele două luni, te-ai pregăti mai bine la mătușa ta, sau, în orice caz, unde ai multă liniște și nu există tentaţiile orașului.
Deci după 4 ianuarie sunt de găsit la telefon: 75.27.34. Dar voi suna eu la Neti.
Îți spun LA MULȚI ANI!, îți doresc liniște și poezie, și te asigur că și eu te iubesc, că iar mi-e dor de tine și că aștept să te revăd.
Cu dragoste, te sărut!
Aurel Dumitrașcu
[1] Prietenul și colegul său, Tuțu Lazăr, murise pe 11 decembrie 1980.
[2] Poetul Adrian Alui Gheorghe.
[3] „Caligula“ de Albert Camus a avut premiera în data de 28 noiembrie 1980, la Teatrul Național din București. Regia era semnată de Horea Popescu, în rolurile principale fiind Ovidiu Iuliu Moldovan, Silvia Popovici, Radu Beligan, Gheorghe Cozorici.
[4] „Maestrul și margareta“ de Mihail Bulgakov a avut premiera în data de 27 noiembrie 1980, la Teatrul Mic din București. Regia era semnată de Cătălina Buzoianu, în rolurile principale fiind Valeria Seciu, Ștefan Iordache, Mitică Popescu, Octavian Cotescu, Dinu Manolache, Gheorghe Visu, Dan Condurache.
[5] Poetul Lucian Vasiliu.
