Adrian[1], puțin îmbufnat, crispat. Trebuie să pleci singur în locurile în care te simți foarte bine și e prea cald. Data viitoare nu vei mai […]
INEDIT Aurel Dumitrașcu – O ZI DIN VIAȚA UNUI OM
El se trezește parcă mai obosit, dar cu multe luminițe prin sufletul său. Nici el nu știe bine! A visat o colegă de la școală. […]
INEDIT Aurel Dumitrașcu către Dan David: „Vocația poetică a lui Dumitrașcu nu mai poate fi pusă niciodată la îndoială! Nici de el însuși.“
1 octombrie 1987 Dragul meu[1], După defilare, cam pe 28 august, mi-ai expediat o scrisoare penibilă, ca să nu zic de prost-gust. Probabil […]
INEDIT Aurel Dumitrașcu către Dan David (6): „Sunt rău pentru că țin să rămân curat!“
Borca, 22 decembrie 1985 Iubitule, Cum să-ți fi scris în lunile astea îmbulzite spre o aceeași gură de căpcăun?! Am scăpat de fiecare dată, […]
INEDIT: Aurel Dumitrașcu către Dan David (1): „Mi-am recitit cărțile și sunt amare, bolnav de amare!“
Borca, 5 noiembrie 1982 Cât duh și câtă scorțișoară, dragul meu! Epistola ta, duhnind a prietenie și râs eretic, mi-a plăcut mult și îți […]
Aurel Dumitrașcu: „Fratele mamei tale este rar!“
Miercuri 21 februarie 1979 Ziua începe cu mult frig. Apoi iese soarele. Școala. Copiii. Termini Mondiano[1]. Casa. Adrian[2] a venit într-o permisie. Nu […]
Aurel Dumitrașcu: „Îți spui că ești un om serios, că nu poți fi atacat de nicio durere care n-ar lua sfârşit.“
Vineri, 11 ianuarie 1980 Ai ore de la 10. Dimineață cu poemele lui Traian T. Coșovei[1]. Cu gânduri. Și multă liniște, față de ieri. […]
INEDIT AUREL DUMITRAȘCU: „Nu voi abdica pentru că nu pot!“
Joi, 7 decembrie 1978 Același frig turbat. Copiii nu s-au schimbat. Îi găsesc zi de zi la fel de frumoși, sau chiar mai frumoși. […]
INEDIT Aurel Dumitrașcu: „Poetule, trebuie să le-o plătești proștilor, proștii care respiră și aerul altora!“
Luni, 18 septembrie 1978 E ziua Anei Fenoghen. La mulți ani! Școala. Doamna Gondor mi-a spus mergând spre școală că cineva dintre profesori (eu […]
INEDIT Aurel Dumitrașcu: „Jocurile geniului pot fi învățate numai în singurătate deplină!“
Vineri, 27 iunie 1980 La 8 te scoli. Mama s-a dus din nou la prășit. Citești poeme de Nicolae Ioana[1], foarte reci, foarte idolatrizante […]