Adrian[1], puțin îmbufnat, crispat.
Trebuie să pleci singur în locurile în care te simți foarte bine și e prea cald.
Data viitoare nu vei mai pleca împreună cu el în călătorii lungi – ca să nu amenințați definitiv prietenia ce v-a legat atâţia ani.
Iritarea ta vine din faptul că acel „ceva“ țărănesc al lui, în sensul rău al cuvântului, face deseori notă discordantă cu ce se-ntâmplă în jur.
Apoi plăcerea aceea „istorică“ a lui de a fi lăudat, de a fi considerat un mare poet, în timp ce deseori dă dovadă de lipsă de opinii, de neparticipare, gândindu-se, orice s-ar zice, prea mult doar la el, la cum să ajungă în față (fața cui? care față?).
Pe el îl irită causticitatea-ți exagerată în anumite anturaje, când nu „ierți“ pe nimeni, nici pe tine, nici pe el, pe nimeni.
El are senzația că vrei să-l discreditezi, ceea ce nu este adevărat.
Doar lipsa de opinii te face să îl sâcâi.
Sulina, 20 iulie 1981
[1] Poetul Adrian Alui Gheorghe.
