Borca, 28 dec. 1980 Bună, Ioana! Fusesem derutat, la început, de tăcerea ta. Pentru că abia pe 22 decembrie a ajuns plicul tău aici. Și pe 23 l-am primit. Ai scris pe 16, l-ai pus la poștă pe 18. A fost un mic chin pentru mine. Pentru că…
Tag: ioana geacar
Inedit
Continue Reading
INEDIT Aurel Dumitrascu – Scrisori catre Ioana (5): „Sunt așa învățat cu pustiul încât m-am obișnuit să primesc totul cu stoicism“
Borca, 12 noiembrie 1980 Bună, draga mea! Nu știu daca e tocmai bine că-ți scriu azi, sunt foarte supărat, a murit un om. Un om la care țineam mult. Singura rudă la care țineam[1]. Am stat câteva ore în imposibilitatea de a face ceva. Nu știam ce să…
Inedit
Continue Reading
INEDIT Aurel Dumitrașcu – Scrisori către Ioana (4): „Singurătatea este mai profundă chiar și decât Maramureșul.“
Borca, 4 nov. `80 Bună, draga mea! În dimineața aceasta am primit cuvintele tale. Le-am aşteptat mult! Mi-amintesc un vers excepțional din Vasile Vlad[1]: „Așteptarea: suflet cu cocorii pe drum“. Dar îți scriu imediat dintr-un motiv care, vei vedea, e normal să mă doară: nu pot veni la…
Inedit
Continue Reading
INEDIT Aurel Dumitrașcu – Scrisori către Ioana: „Să pleci, să pleci, vorbă de muritor.“
Borca, 27 sept. 1980 Bună seara, Ioana! Închipuie-ți niște munți sub ploaie, întunericul întins în jur ca o poveste tristă, apoi o casă cu mulți copaci în jur, un om. Un om într-o cameră în care există o cumplită dezordine, dar dezordine numai printre cărți, reviste, discuri, manuscrise….
Inedit
Continue Reading
Inedit Aurel Dumitrașcu – Scrisori către Ioana (3): „Munții aceștia vor ști mereu să apere tot ce am imaculat, chiar dacă voi pleca!“
Borca, 21 oct. 1980 Bună seara, Ioana! Încerc să mă adun! Prin tine! Știi, mi-era frică de ceva: că n-o să-mi scrii. Dar îmi spuneam: „în hățiș, în hățiș, acolo e îndoiala.“ Și mi-ai scris. Mă bucur! Nu înțeleg, totuși, în ce fel am fost un om rău!? Pentru…