Eram câțiva literați amatori în acel oraș, ne adunam la un cenaclu Jean Bart”, un ofițer îl conducea – Lazlo Noel. Acolo ne înghesuiam toți, într-o încăpere din clădirea Consiliului Local sau la Casa Armatei. Se pare că regina mereu absentă, a acelui cenaclu, era Ana Fenoghen, o poetă din…
Mărturii
Aurel Dumitrașcu sub supravegherea Securității (1): „Un Poet și doi Securiști“
Aurel Dumitrașcu ar fi împlinit în aceste zile 37 de ani. Când îl felicitam la telefon pentru un nou grupaj apărut în vreo revistă literară, îmi răspundea evaziv: „Bătrâne, întâi să murim!“ Și a murit. Într-un spital din București, de o boală incurabilă, în brațele logodnicei lui, după ce, din…
Inedit
INEDIT – Luca Pițu către Aurel Dumitrașcu: „Totu-i o.k., bătrîne eretic sabasean!“
Iași, 4 XII 1985* Dragă Au[răule], Cetirăm ieri-alaltăieri cu Anișoara scrisa-ți și mult ne înveselirăm. Și nu puțin ne întristarăm. Rîserăm cu un ochi de încurcătura ta, ePISTOLARULE; plînserăm cu celălalt pentru instanța ta maternă, dar ne păstrarăm în stare de veghe ochiul terț, ochiul pineal, cel cu…
Inedit
INEDIT: Gellu Dorian către Aurel Dumitrașcu: „Sper și eu într-un timp mai bun, într-o liniște pe care mi-am pierdut-o…“
Botoșani, 11 noiembrie 1989* Bună dragule, am tot sperat că ajung pe la Piatra Neamț (ocazii ne-au tot amenințat, ba și că voi ajungeți pe aici!), dar iată că n-am ajuns încă. Cu greu, după lupte (inegale și legale) am obținut, în sfîrșit, și noi cărțile de la…
Eseu
EXCLUSIV: Pr. Constantin Necula: „Aurel Dumitrașcu – spotul de revoltă“
Au trecut abia câțiva ani de când am reușit să citesc Caietele Maro, așa, pe nerăsuflate. Ca un ogar bolnav și hămesit de scriitură. Între timp, descoperindu-i fraternitatea cu Adrian Alui Gheorghe – prieten comun în veac – am primit Frigul. Dar nu știu dacă scrisul m-a apropiat de Aurel Dumitrașcu. Sau…
Corespondenta
Inedit: Lucian Vasiliu către Aurel Dumitrașcu: „Scrisori scurte, prietenie lungă!”
12 iunie 1990, Iași Drag Aurel, Mi-am pus mașina de scris la lucru. O cumpărasem (ce vis !) cu o lună înainte de evenimente și nu puteam să o înregistrez (n-avea nici un fel de acte). Conspirativa de ea, acum deconspiră! Regret că nu am putut să ne vedem la…
Eseu
Aurel Dumitraşcu – pianul din Borca
Când treizeci și cinci de critici români (mulți dintre ei pseudo sau înfeudați sistemului controlat de pelticii șefi ai actualei reviste „România literară”) au stabilit canonul oficial (pfui!) al poeziei românești din ultima sută de ani, Aurel Dumitrașcu nu și-a găsit locul, deși „Biblioteca din nord” (1986) l-ar fi putut…
Corespondenta
Inedit: Mariana Marin către Aurel Dumitrașcu: „O singurătate cu cuțitul în dinți începe să-mi dea tîrcoale!“
5 sept. ‘80 Dragă Aurel, După cum îți poți da seama (îmi tremură mîna!) îți scriu din… mers. Cu un pas vesel mă îndrept spre Slobozia, orașul de baștină al poetului Mircea Dinescu și a nu mai puțin (ne)cunoscutului critic Mihai Ungheanu. Desigur, tot aici se află și…
Amintiri
EXCLUSIV: MURIVALE despre AUREL DUMITRAȘCU: „Dacă mi-ar fi spus atunci: Eu merg pe apele poeziei! l-aș fi crezut“
– Muri, cînd anume încep amintirile tale despre Aurel Dumitrașcu? Cînd anume v-ați cunoscut și mai ales cum?– Măi, sincer să fiu, anul nu îl mai știu. Se pare că era prin ‘83. Cam așa. Dar exact-exact nu mai rețin. Dar știu că s-a întîmplat după ce am fost odată…
Corespondenta
INEDIT: Gheorghe Azap către Aurel Dumitrașcu – „Sînt așa trist încît am început să orbesc!“
În arhiva Aurel Dumitrașcu se găsesc o serie de epistole inedite semnate de poetul Gheorghe Azap și adresate mai tînărului său „coleg de zbucium liric“. Sînt răspunsuri la rîndurile (pierdute?) semnate de Aurel Dumitrașcu și expediate spre Ticvaniul Mic. Pînă la apariția acestora într-un volum dedicat, vă las să vă…