Aurel Dumitrașcu: „Fratele mamei tale este rar!“

Miercuri 21 februarie 1979

Ziua începe cu mult frig. Apoi iese soarele.
Școala.
Copiii.
Termini Mondiano[1].
Casa.

Adrian[2] a venit într-o permisie.
Nu poate trece pe la tine.
Păcat!
Dacă ştiai că vine, fugeai tu până la Piatra Neamț.

Angela Fizeșan îți scria cu aceleași curate gânduri, cu suavitate.

Carmen Chiorbeja îți restituia ultimele rânduri pe care i le-ai scris. Ce să-ți dovedească!?

Soarele.
Te duci la liceu. Joci un fotbal.
Și bați mai multe poeme la mașină. La secretariat. Singur.

Seara, un telefon lui Brăescu[3].
Vei citi în martie la Piatra Neamț, în cenaclu.
Discuții.

Epistolă rară, înduioșătoare până la lacrimi de la această colibă de struguri, Angie B. Tot mai multe rugăciuni se nasc în tine întru nemurirea ei, a splendorii ei, a sufletului ei rar. Seara îi scrii o scrisoare poem, un manifest de înaltă iubire și muzică. Cum să-i scrii altfel!?

Și Mihail I. Vlad[4] îți scria. Și poeme-ți trimitea. Nu scrie rău, dar poeziile n-au multă substanță.

Ziarele.
Lumea.
Noaptea.

Nenea Dumitru Ana vă aduce o căruță cu lemne.
Cât muncește acest om!
Îi dai 200 de lei. Și nu voia să-i ia. L-ai rugat insistent să-i ia. Și i-a luat până la urmă.
Fratele mamei tale este rar!

Frigul.
Ochii.
Somnul.
Sănătate lumii!

Angie B., noapte bună!

[1] Pobabil este vorba de „Le boulevards de ceinture“– roman de Patrick Modiano. Lansat la 6 octombrie 1972 și publicat de Gallimard, volumul a primit în același an Marele Premiu al Academiei Franceze.
[2] Poetul Adrian Alui Gheorghe.
[3] Profesorul George Brăescu.
[4] Mihail I. Vlad – poet autodidact. Editor al primului „Almanah Eminescu“.