INEDIT Aurel Dumitrașcu: „Într-o cameră cu pereți obișnuiți…“

Într-o cameră cu pereți obișnuiți
cineva bate un copil, îl bate
în numele unor cuvinte știrbe
rostite într-un exces de neputință
îl bate de față cu o femeie, de față
cu două femei și un bărbat.
de față cu mai multe femei și
mai mulți bărbați
auzi oasele copilului cum se zbat
cum ar vrea să vorbească
despre viața vulturilor
și despre viața presupușilor porumbei
o singură dată am auzit cum „tace“
în el disperarea…
se făcea că lacrimile copilului
îi sugrumă pe cei ce lovesc.

16 mai 1979