Poemele în care nu sunt

— Și mă prezint în zori la poarta unui spital.
„Ai și tu o femeie, ai putea fi acasă cu ea!“ îmi spune
portarul roșcovan care urăște ploile și-i bătrîn
precum cimitirul din borca
Eu nu port ochii ei la această poartă închisă îi spun
eu nu zîmbesc niciodată pionilor de pe tabla de șah
lasă-mă să intru eu iubesc numai regina
„Ai și tu o femeie, ai putea fi acasă cu ea!” continuă
portarul roșcovan care urăște ploile și-i bătrîn
precum cimitirul din borca.
Mică și țeapănă se arată o păpușă acolo. Mică și
țeapănă îndatoritoare singură. Lasă-mă să intru îi spun
eu iubesc numai regina.
..Ai și tu o femeie, ai putea fi acasă cu ea!“ zice.

Aurel Dumitrașcu
Poem publicat în „Vatra“
nr. 3, 1 martie 1988