Hei
vă mai aduceți aminte
de mine!
Bună ziua!
Trec și eu prin pămînt
vocea însă mi-e deasupra
și vă acoperă urechile
ca să nu răciți
iarna.
Borca,
4 decembrie 1977
Inedit
Read More
INEDIT Aurel Dumitrașcu către Elena Crenț: „Cred că de fapt mi-e dor de ceea ce urăsc mai mult: moartea!“
Bună seara, Elena! Toamnele ne prefac în parfum de scorțișoară ce umezește ochii zeilor. Toamna ne batem pentru surâsuri ca pentru principese. Toamna, vine acasă la noi un boboc de aur să ne spună el o poveste frumoasă. Și nu ne rămâne decât să tăcem într-o lene contemplativă, boieroși…
Inedit
Read More
JURNAL INEDIT Aurel Dumitrașcu: „Trebuie să zbori, să zbori poetule! Trebuie!“
Miercuri, 29 noiembrie 1978 Timp cețos. Școala. Țața Leontina. Mi-e silă deseori de ignoranța în plan vizionar a unora din cancelarie. De exemplu, azi, o expresie „Fiți serioasă!“ era interpretată numai în sensul de „Ești neserioasă!“; după ce, revoltat că un elev a scris (în toată teza) de circa…
Inedit
Read More
INEDIT Aurel Dumitrașcu: „Viața, până la urmă, e un rahat.“
Marți, 1 aprilie 1980 Citești „Zeii prind șoareci“ a lui Stelaru[1]. Le citești și copiilor multe pasaje. Un poet și-a scris mizeria. Copleşitoare, aproape incredibilă această carte. Ea nu are o valoare literară de excepție, dar în paginile ei sunt adunate câteva din cele mai crude clipe ale vieții…