INEDIT Aurel Dumitrașcu: „Sunt sentimental…“ admin, 19/10/2022 Sunt sentimental pentru că sunt nordic și vânătorii cred că sunt cerb cântând când mă aud prin pâraie când mă zăresc printre turlele ierbii Duc tot timpul în buzunar o piatră lucioasă mirosind a fecioară când adorm mă păzesc ploile deși sunt ocolit de lupi ca o plăpândă ciudățenie; în sat cobor numai seara ca să-i fac mamei focul în sobă, după care mă duc iar prin păduri ca să-i păzesc pe verii cerbi când se iubesc ca să vă spun în fiecare zi de ce pădurea e cinstită. Borca, 7 martie 1978 Inedit aurel dumitrascuborcaineditpoempoemepoeziepoezii
Inedit Aurel Dumitrașcu: „Singura replică a prostului, și prima, este: Ăsta face pe deșteptul!“ 14/02/202314/02/2023 Miercuri, 16 mai 1979 Școala. Aseară te gândeai la acea piesă de teatru și realitatea din acea piesă, realitate și a unor zile și școli de azi. Dimineața, Adrian (Tătaru) fusese adus în cancelarie. Ieri făcuse ceva într-o oră. Și o chemaseră pe maică-sa la școală. Fapt neplăcut. Directorul,… Read More
Inedit Inedit Aurel Dumitrașcu – Scrisori către Ioana (1) 30/04/202230/04/2022 Borca, 27 noiembrie 1980 Seri pustii, cu oameni șterși ca zidurile bisericilor vechi! Taci! Nu știu de ce taci!? Îți scriu ascultând Czeslaw Niemen[1]. Mă simt din nou ca o pădure fără cerbi. Mor oameni buni, unii copii sunt bătuți, indivizi deranjați că nu publică prin reviste încearcă… Read More
Inedit INEDIT Aurel Dumitrașcu către Magda Cârneci: „Sunt un om fără dimensiuni, n-am ce pierde!“ 21/01/202421/01/2024 Borca, 2 decembrie 1986 Magda, Nu știu dacă e cel mai bun lucru pe care-l fac în dimineața aceasta înghețată, aici, în casa mea din munți, dar m-am tot gândit în ultima vreme să-ți scriu. Așa, pur și simplu. Cum nu am niciun chef să fiu ridicol, am… Read More