VIAȚA ȘI OPERA
Mama
și-a strîns capul
între bătăturile palmelor
și lacrimile-i curg gânditoare
pe bărbie
„E bolnav… e bolnav…“
murmură ea
și în jur
umbrele serii putrezesc
de sfială, de milă…
Poem inedit, datat „Borca, 20 aprilie 1978“,
aflat în Arhiva „Aurel Dumitrașcu“
* Hoinărești pe Scoruș, mai întâi. Nu fusesei de mult. Pârâul acesta îți povestea câte ceva despre copilărie. Era cald, era liniște. Te-ai uitat la apă, la pietre, la copaci. Întotdeauna descoperi câte ceva. Și te bucuri. Tu îmbătrâneşti greu. Ai simțul valorilor, azi, știi să vezi clar faptele, dar…
Borca, 11 martie 1985 Dragul meu, Voi „încerca” o epistolă mai scurtă! Nu sfârșesc niciodată de răspuns la scrisorile primite și peste exact o lună am examene – și nu am citit mai nimic! Danger! Îți mulțumesc foarte mult pentru recenziile trimise! Îți rămân îndatorat și sper ca…
Borca, 24 august 1984 Bună, dragul meu! Îți scriu tîrziu, răspunzînd astfel epistolei tale din 7 iulie. Atunci eram plecat la Iași, examenele mele din vară fiind pe 16 și respectiv 20 iulie. Le-am luat, desigur, mai ales că unul era cel mai frumos și greu din anul…