INEDIT Aurel Dumitrașcu – MAMA admin, 26/10/202126/10/2021 Mama și-a strîns capul între bătăturile palmelor și lacrimile-i curg gânditoare pe bărbie „E bolnav… e bolnav…“ murmură ea și în jur umbrele serii putrezesc de sfială, de milă… Poem inedit, datat „Borca, 20 aprilie 1978“, aflat în Arhiva „Aurel Dumitrașcu“ Inedit aurel dumitrascuborcaineditmamapoemepoezii
Inedit INEDIT Aurel Dumitrașcu: „Ne vom tot îngropa semenii în pământ…“ 07/11/202207/11/2022 Ne vom tot îngropa semenii în pământ până pământul va fi alb de oase, trebuie să căutăm altceva trebuie să-ncercăm să ne risipim prin sufletele celor vii înainte de moarte prelungind viața lor Borca 28 noiembrie 1977 Read More
Inedit INEDIT AUREL DUMITRAȘCU către DAN DAVID (2): „Nu știu de ce mi-au trebuit atât de mulți ani pentru a-mi da seama că numai dragostea merită totul!“. 26/03/2023 Borca, 14 martie 1983 Bună, dragul meu! Îți scriu târziu, cu nu știu ce astru rezemat de creierul meu, plictisit și fandosit prin cele lecturi nesfârşite, acrit de consoane, fericit uneori – când mă vizitează T. (adică Tudorița), minunea aceea de paisprezece ani și mai multe miresme (până și… Read More
Inedit INEDIT Aurel Dumitrașcu: „Hei, vă mai aduceți aminte de mine!“ 09/11/202209/11/2022 Hei vă mai aduceți aminte de mine! Bună ziua! Trec și eu prin pămînt vocea însă mi-e deasupra și vă acoperă urechile ca să nu răciți iarna. Borca, 4 decembrie 1977 Read More