INEDIT Aurel Dumitrașcu către Dan David: „Sunt profesor (vai!) și mi-e greață să fiu muritor de foame în propria-mi țară.“ admin, 31/03/202301/04/2023 8 august 1987 Dragul meu, Îți scriu târziu și fără să-mi cer scuze. Pur și simplu am fost năpădit de tot felul de lucruri care m-au demoralizat ca prieten, ca epistolar. Examenele[1] (toate) din anul V, lucrarea de stat despre Virgil Mazilescu[2], susținerea (la sfârşitul lui iunie, deși trebuia în februarie 1988) lucrării – nota 10, oboseala cruntă. La începutul lui iulie, ca să-mi ies din oboseală, m-am dus la București. Nu prea dădusem cartea[3] nimănui (nu din alt motiv, sper, nici n-au apărut cronici până acum; doar Al. Călinescu[4] a scris în „Cronica“!) și și acesta a fost un motiv al sejurului la București. Am revenit bolnav. Examen radiologic, anemie, amenințarea unei operații la stomac. Și, iată, acum și certitudinea că sub nicio formă nu mai am post aici, pe fondul măririi normei săptămânale în învăţământ la 25 de ore. Dacă nu-mi voi găsi nimic la Piatra Neamț, voi pleca la București și voi face cerere să plec din țară. Sunt profesor (vai!) și mi-e greață să fiu muritor de foame în propria-mi țară. Deși nu trebuie să mă enervez, pentru a-mi proteja duodenul etc., sunt de-a dreptul „sărit de pe fix“ și nu mai suport. Și-s tare obosit, dragule. Îți trimit „Biblioteca“. Un exemplar și pentru Nelu Popescu. N-am făcut concesii. Modificările pe care le vei constata sunt abuzuri ale acelora (chiar și cu dl. Mugur[5] în frunte), după ultima mea corectură. Zilele trecute am văzut manuscrisul totalmente maltratat al lui Daniel Corbu[6]. Ceva ieșit din comun. Maltratarea (doar a) lui Mugur. Cum de-a acceptat Daniel o asemenea forfecare (repet: de neînchipuit – deși textul său e mai degrabă flamboaiant în gesticulaţie decât politic prin conținut!) – nu pot pricepe. Vei fi văzut și cartea lui Madi[7]! Extrem de slabă, decapitată. Și comentată bine oarecum, deși textul nu susține aprecierile. În asemenea condiții, nu are absolut niciun sens să tipărim cărți. Este atât în detrimentul nostru cât și în cel al culturii. Apariția „Bibliotecii“, așa cum (vei citi) e un mic miracol. Poate că am avut și noroc. Poate că și domnului Bălăiță[8] trebuie să-i mulțumesc. Sau poate lui Dumnezeu, că L. Călin[9] nu era la „Cartea Românească“ atunci când lucram eu cartea cu Mugur. Ce panaramă! Ce rușine a ajuns să fie în sfânta-ne de țară! Mă-ntrebi de poemul „Vineri“! L-am citit. Îți voi spune și că nu m-a încântat în întregime. O anumită absență a rigorii subminându-i „intențiile“. Am avut sentimentul, citindu-l, că „filosofezi“ aglutinând o materie lexicală pe care n-o asculți bine înainte de a o înșira pe hârtie. Nu-mi plac deloc sintagmele gratuite gen „rochia Freud“, „deflagrațiunea vineri“, „obiectul magic ce neantul îl adoră“, „putregaiul progresiv“ – ca să punctez doar câteva dintre cele subliniate (fără rost, după opinia mea, întrucât nu însemnele grafice pun în evidență profunzimea unei idei, a unei imagini). Am sentimentul că încerci să scrii ceva ce nu prea e pe structura ta, de aici și senzația unei anumite gratuități în expresie. Cred c-ar trebui să te descotorosești de „nesăbuința“ de a folosi tot felul de nume în text, de concepte, și să recitești ceea ce scriai în prima ta carte, fără excesele acelea hard, ca să le zic așa. Tu nu ai structură „metalică“, ești un melancolic împuțit de lumea asta ordinară, de aceea cred că nu-ți ies „filosofările“. Mai gândeşte-te! Mi-am spus gândul franc, vis-a-vis de acest poem „Vineri“, pe care mi l-ai trimis spre lecturare! Confirmă primirea cărților, te rog! Că și Adrian Marino a făcut-o… Nu știu cum voi supraviețui! Îți voi scrie numai dacă răspunzi cuvintelor mele. Ar trebui să rămânem mai prieteni și mai atenți, tocmai pentru că trăim conjuncturile actuale. Te îmbrățișez cu dragoste! Aurel Dumitrașcu P. S. Te rog să-mi comunici adresa lui Nino Stratan[10] (care a avut un excelent poem în „Transilvania“ nr. 5). Vreau să-i trimit o carte! A. D. [1] În acea vreme, Aurel Dumitrașcu era student la Facultatea de Filologie (specializarea limba și literatura română – limba și literatura franceză) din cadrul Universității „Al. I. Cuza“ din Iași. [2] Este vorba de lucrarea de licență „Imagine și discurs poetic la poeți din deceniul 7 – Virgil Mazilescu, Daniel Turcea, Vasile Vlad“ [3] Volumul „Biblioteca din Nord“ apărut la editura „Cartea Românească“ în 1986. [4] Alexandru Călinescu (n. 1945) istoric literar, critic literar și publicist. [5] Florin Mugur (1934 – 1991) poet, eseist și prozator. Pe vremea aceea, era redactor la editura „Cartea Românească“. [6] Probabil este vorba despre manuscrisul volumului „Plimbarea prin flăcări“ ce va fi tipărit la editura „Cartea Românească“ în 1988. [7] Probabil, volumul „Aripa secretă“ publicat de editura „Cartea Românească“ în 1986. [8] George Bălăiță (1935 – 2017) – romancier. [9] Liviu Călin (1930 – 1994) – poet, critic și istoric literar. [10] Ion Stratan (1955 – 2005) – unul dintre cei mai importanţi poeţi „optzecişti“. Inedit adrian marinoalexandru calinescuaurel dumitrascubalaitaberteaborcaBucurestidan daviddaniel corbuflorin mugurion stratanliviu calinmariana marinvirgil mazilescu
Amintiri AUREL DUMITRAȘCU: „E ATÂTA FERICIRE ÎN MUZICĂ!“ 07/10/2023 La începutul anilor ’80, într-un sat din nordul Moldovei, un tânăr poet – considerat de critica vremii „cel mai important poet al noii generații“ își îmblânzeşte cafardul prin două metode infailibile: lectura și muzica. Dacă, datorită lecturilor zilnice, reușește să se impună ca poet, muzica îl face să poată duce… Read More
Inedit INEDIT Ion Mircea către Aurel Dumitrașcu: „Versul ființei tale a răsunat de atâtea ori sub acoperișul meu!“ 11/12/2021 25.12.[19]83* Iubite poet, Mi-e cu neputință să trec în celălalt an și-n celălalt infern fără să-ți scriu. Îți cer îndurare și înțelegere pentru tăcerea mea, pentru ceea ce putea trece drept tăcere. În fapt, versul ființei tale a răsunat de atâtea ori sub acoperișul meu într-o singură apă, încât… Read More
Inedit AUREL DUMITRAȘCU INEDIT: „Nu-s poet. Sunt un fir de iarbă!“ 19/10/2023 Nu-s poet. Sunt un fir de iarbă. Vulnerabil. Lipsit de orgoliu. Credul pentru că iubesc oamenii pătimaș. Lipsit de ambiție pentru că altfel ar trebui să împing pe altul pentru a fi eu primul. Și nu mă interesează aceasta. Mă interesează respectul. Pentru că mai întâi respect și apoi iubesc…. Read More