4 septembrie 1980
Te-ai reîntâlnit cu Costică a lui Loghin.
Venise să-i ajute pe cei bătrâni la otavă.
Ați mâncat dintr-un pepene și ați vorbit.
Ați rămas frumoși, dar vă doare copilăria, nu-ți vine să crezi că așa repede s-a dus totul dracului.
Este groaznic să stai cu prieteni de suflet, cu prieteni din copilărie și să simți că de fapt trăiți dar nu vă mai și bucurați cu adevărat.
Se simte aceasta în tot ce vă spuneți.
Copilărie, frumusețe scăpată din frâu, copilărie, nebunie pierdută!