Skip to content
AUREL DUMITRAȘCU
AUREL DUMITRAȘCU

VIAȚA ȘI OPERA

  • Home
  • BIOGRAFIE
  • POEME ȘI PROZĂ
    • POEME
      • Inedite
      • Din antologii
    • PROZĂ
      • VOLBURICĂ
      • DE CE PRIMĂVERILE NU AU LIMBĂ
  • PUBLICISTICA
    • În „Ceahlăul“
    • În „Dialog“
    • Eseistică
      • Poveștile erotice ale lui Ion Creangă
      • Daniel Turcea sau magia esenţelor
      • Vasile Vlad sau cele 1001 de nopți ale exagerării
      • Generația fără îngeri
    • INTERVIURI
      • „Mizind pe impostori nu facem decît să spunem ceva despre… noi înșine.“
      • „Cei care vorbesc cel mai mult de conștiința că sunt scriitori sunt veleitarii.“
      • „Devenirea unora se oprește odată cu examenul de licență și schimbă biblioteca pe un restaurant.“
      • „Am plecat cu un gust amar, hotărât să nu mă mai întorc niciodată la așa ceva.“
      • „Un om al zilelor noastre nu este în «criză» de probleme indiferent în ce loc există!“
      • „Între cei aleși au apărut și destule «voci» de complezență, voci de umplutură care au încurcat și încărcat planuri editoriale“
      • Ultimul interviu
    • Traduceri
      • PAUL McCARTNEY: ,,Un cîntec poate schimba conștiințele“
      • Scrisoarea deținutului politic Vaclav Havel către Samuel Beckett
      • FRANCESCO ALBERONI – EROTISMUL
      • „James Clavell, valorați 5 milioane de dolari?“
    • Din manuscrise
      • „Însoțitorul“
      • Neooportunismul la pîrleaz
      • Eminescu
  • JURNAL ȘI CORESPONDENȚĂ
    • Jurnal
      • Carnete maro – Jurnal 1980
      • Carnete maro – Jurnal 1981
    • Corespondență
      • Către Nicolae Steinhardt
      • Către Eugen Barbu
      • Către Geo Dumitrescu
      • Către Mircea Sântimbreanu
      • Către Petre Stoica
      • Către Radu Florescu
      • Către Gheorghe Grigurcu
      • Către Nicolae Sava
      • Către Magda Cîrneci
      • Către Maria Anegroaie
      • Către Emilia Amariei
      • Aurel Dumitrașcu către Dana Pîntea: „Adrian poate că ar fi continuat să scrie ode dacă eu nu l-aș fi ridiculizat cu consecvență în acest sens, ani în șir!“
      • Către Elisabeta Vartic
      • Aurel Dumitrașcu către Adrian Alui Gheorghe: „Amneziile astea ale tale seamănă cu scuipatul!“
      • Către Sorin Roșca
      • Către Gheorghe Simon
      • Către Constantin Preda
      • Către Ion Simuț
      • Către Vasile Gogea
      • Către Emilian Galaicu-Păun
  • AMINTIRI
    • D.R. Popescu
    • Radu Florescu
    • Constantin Acosmei
    • Mircea A. Diaconu
    • Ioana Revnic
    • Liviu Ioan Stoiciu
    • Gheorghe Grigurgu
    • Vasile Gogea
    • Radu Dobîndă
    • Dumitru Necșanu
    • Ioana Dinulescu
    • Radu Părpăuţă
    • Dana Pîntea
  • OPINII CRITICE
    • Nicolae Manolescu
    • Cezar Ivănescu
    • Constanța Buzea
    • Laurențiu Ulici
    • Romul Munteanu
    • Gheorghe Grigurcu
    • Radu G. Țeposu
    • Marin Mincu
    • Alex. Ștefănescu
    • Adrian Alui Gheorghe
    • Augustin Frățilă
    • Ion Zubașcu
    • Costin Tuchilă
    • Val Condurache
    • Niculae Stoian
    • Daniel Corbu
    • Pr. Constantin Necula
    • Clara Margineanu
    • Daniel Cristea Enache
    • Octavian Soviany
    • Mircea A. Diaconu
    • Vasile Spiridon
    • Florea Miu
    • Răzvan Voncu
    • Mircea Bârsilă
    • Antonio Patraș
    • Cristian Livescu
    • Constantin Butunoi
    • Lector
  • MULTIMEDIA
    • Fotografii
    • Audio
    • Video
    • Arta plastica
    • Dedicatii
      • Oferite
      • Primite
  • VARIA
    • Audițiile muzicale
    • Lecturile
    • Corespondenții
  • TRANSLATED
    • English
    • Magyar
    • Italian
  • DESPRE PROIECT
  • CONTACT
AUREL DUMITRAȘCU

VIAȚA ȘI OPERA

INEDIT Aurel Dumitrașcu – O ZI DIN VIAȚA UNUI OM

admin, 03/04/2023

El se trezește parcă mai obosit, dar cu multe luminițe prin sufletul său. Nici el nu știe bine!
A visat o colegă de la școală. Pe Violeta. Prin ierburi. O dezbrăca și-i săruta trupul. Avea o carne atât de caldă și îmbujorată! El îi face mereu curte. O, dar ei îi place atât de mult să i se facă așa ceva!
Pleacă la școală cu aceeași bicicletă galbenă, în blugi și în teniși. Cu o bluză cu mâneci scurte, bleu-ciel, tivită cu alb pe margini, cu guler alb.
Îi umblă poeme prin sânge. Două ore, singur, nu reușește să scrie nimic.
În cancelarie liniștea nu are cârcei. E o liniște liniară, simandicoasă.
Tudorița e dulce și tulbură cu ochii ei toți zimții pe care căldura îi umple cu cocoși pe obraji. El se supără când constată că la o clasă a VII-a, din 31 de elevi, douăzeci și doi nu știau ce e o deltă și nici nu erau în stare să arate Delta Dunării pe hartă. Câţiva nu știau cine este Eminescu. El le vorbește puțin despre spitalele pentru proști și sila sa apoi îi dă afară pe toți acei găgăuți incatalogabili.
Ileana B. are dureri de cap. El îi dă cheia de la bibliotecă să se ducă să stea acolo, poate se liniștește. Avea sinuzită, avea el să afle. Cu tristețe. Pentru că Ileana B. va fi o prozatoare foarte bună într-o zi. Are abia 13 ani.
Tudorița se plimbă cum numai frumusețea o poate face. Ea este atât de mult din Frumusețe!
Ei se duc toți la cules muguri de brad. El e vesel și stă cu Violeta. Și numai despre moarte nu vorbesc ei. Și femeia aceasta pleacă. Și el rămâne singur, cu fetele acelea leneșe și codoase. Și frumoase.
Și el o tot roagă pe Tudorița să cânte. Și ea nu cântă. Nu știe el de ce ea nu vrea să cânte!? Dar îl mâhneşte indecizia ei. Atât de mult îl mâhneşte. Și acasă e la fel.
În cutia poștală găsește o telegramă: „Victorie semnul exclamării oh ai ieșit la albatros și cu Daniel.
Adrian și Nicu“
Telefonista era o bleagă, desigur. Nu înțelege și nu crede ce ar putea crede. Dar rămâne tot abătut, cu gândul la fata aceea care azi nu i-a cântat.
Se duce pe Runc, umblă prin ierburi și prin pădure. Se apropie de un păducel și florile acelea albe miroseau foarte urât. Și el pleacă în altă parte. Umblă așa prin ierburile acelea. Și se gândeşte tot la vocea acelei fete.
Poate că e îndrăgostit. Sau poate e mereu prea singur și abătut. Coboară de pe munte și se duce la o cascadă să se scalde. Acolo mai era o fată care se scălda. Era o proastă, dar avea trup frumos și sâni violenți. El nu o prea privea. El înota. Ea avea un slip verde, cu buline albe, se săpunea și stătea pe un bolovan. El nu s-a gândit că ar putea iubi o asemenea fată. Totuși noaptea și-a amintit de ea.
Apoi el s-a dus și a dat un telefon. Era cald. Pământul începea deja să crape. L-a sunat pe Daniel Corbu. Și l-a găsit. El zicea că Ulici l-a sunat pe Ciucă: Aurel și Daniel ies cu o carte, Sava în Caietul Debutanților. La „Albatros“. Hm! I-ai spus că nu crezi. Dar aștepți să apară „România literară“.
Omul acela erai tu.
Te-ai dus la restaurant și ai stat cu câţiva prieteni din școală. Tu nu ziceai nimic. Erai mirat de ceva, însă nu te bucurai de nimic.
La ora 20 ai citit „România literară“. La pagina 11, sub titlul „Rezultatele Concursului de debut în poezie al Editurii Albatros pe anul 1981“ scria:
„În urma trierii celor 187 de manuscrise depuse sub motto, Juriul Concursului de debut în poezie al Editurii Albatros, alcătuit din Mircea Sântimbreanu, directorul editurii – președinte, Ion Acsan, Constanța Buzea, Domnica Filimon, Mircea Martin, Gabriela Negreanu și Laurențiu Ulici, a decis următoarele:
Să se rețină spre contractare și publicare manuscrisele: Romulus Bucur: „Dragoste and bravură“, Daniel Corbu: „Recurs“, Aurel Dumitrescu: „Divina paradoxalia“, Ion Bogdan Lefter: „Salt
mortal“, Alexandru Mușina: „Manualul tânărului liniștit“, Călin Vlasie: „Neuronia“.
Autorii au întrunit opțiunile juriului, fiind în același timp prezenți în culegerile anterioare ale editurii.
Pe anul 1981 se acordă următoarele premii:
Traian Furnea: „Un simplu acum!“
Ștefan Mera: „Poezii din inimă“
Ion Zubașcu: „Gesturi și personaje“
Totodată au fost selecționați în vederea publicării cu cicluri de poezii în Caietul debutanților:
Corneliu Antim, Liviu Antonesei, Nicolae Băciuț, Daniel Daniel, Gellu Dorian, Alexandru Dohi, Ion Dumbravă, Ștefan Dumitru, Soril Miavoe, Marcela Mariana Milcu, Sanda Moise, Voicu Olari, Nicolae Sava, Traian Ștef, Andrei Zanca.“
N-ai fi vrut la „Albatros“. Voiai la „Cartea Românească“. Deh! De opt ani ești un nenorocit. Abia azi semeni cu un om. Ar trebui să te bucuri, să plângi. Constați că nu ești deloc bucuros, ci parcă mai trist, mai departe de orice bucurii. Și parcă tot nu crezi că s-a hotărât să ai o carte. Oare ai ajuns să nu mai crezi nimic?!
Aproape treci dintr-o noapte în alta și, în loc să te bucuri, tu te gândeşti cu dor la fata aceea de 13 ani care azi nu a vrut să-ți cânte.
Poate că abia mâine vei fi bucuros!

4 iunie 1982

Inedit adrian alui gheorghealbatrosaurel dumitrascudaniel corbujurnallucian vasiliunicolae savasintimbreanutudorita

Post navigation

Previous post
Next post

Related Posts

Inedit

JURNAL INEDIT Aurel Dumitrașcu – „Dumitru Ana – un român exemplar“

03/01/202203/01/2022

La prânz ai venit acasă. Grăbit. Era frig. Mama ți-a spus fără lacrimi: „A murit Dumitru!“. Te-ai așezat pe un scaun, nu uimit, te așteptai, dar parcă se prăbușise ceva în tine, ceva dureros. Ai tăcut. Mult. Minute în șir. Mama vorbea. Vorbea tristă. Zicea că-i frică să nu se…

Read More
Inedit

INEDIT Aurel Dumitrascu – 40 de scrisori de înțelepciune. „Trăiam în munți dar voiam să mă civilizez“

31/10/202131/10/2021

În Arhiva „Aurel Dumitrașcu“ se păstrează, recuperate recent, majoritatea celebrelor „40 de scrisori de înțelepciune“ pe care poetul Aurel Dumitrașcu le trimisese prietenei sale Tudorița Gavril. Epistolele, extrem de importante, nu fac parte din seria de „corespondență cotidiană“ care a apărut, într-o ediție destul de ciuntită, în urmă cu șase…

Read More
Inedit

Inedit Aurel Dumitrașcu: „Erau multe mere putrede prin patrie cândva!“

15/04/2022

Cândva spuneai că între oameni nu există decât diferențe de posturi. Trebuie spus: diferențe de posturi și de conștiință. Aseară ai avut o discuție cu un așa-zis activist de partid. Geană îl cheamă. Știai că e un semi-idiot dogmatizat. De fapt e un idiot. De ce idiot? În acea oră…

Read More

Leave a Reply Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Aurel Dumitrascu

©2023 AUREL DUMITRAȘCU | WordPress Theme by SuperbThemes