Skip to content
AUREL DUMITRAȘCU
AUREL DUMITRAȘCU

VIAȚA ȘI OPERA

  • Home
  • BIOGRAFIE
  • POEME ȘI PROZĂ
    • POEME
      • Inedite
      • Din antologii
    • PROZĂ
      • VOLBURICĂ
      • DE CE PRIMĂVERILE NU AU LIMBĂ
  • PUBLICISTICA
    • În „Ceahlăul“
    • În „Dialog“
    • Eseistică
      • Poveștile erotice ale lui Ion Creangă
      • Daniel Turcea sau magia esenţelor
      • Vasile Vlad sau cele 1001 de nopți ale exagerării
      • Generația fără îngeri
    • INTERVIURI
      • „Mizind pe impostori nu facem decît să spunem ceva despre… noi înșine.“
      • „Cei care vorbesc cel mai mult de conștiința că sunt scriitori sunt veleitarii.“
      • „Devenirea unora se oprește odată cu examenul de licență și schimbă biblioteca pe un restaurant.“
      • „Am plecat cu un gust amar, hotărât să nu mă mai întorc niciodată la așa ceva.“
      • „Un om al zilelor noastre nu este în «criză» de probleme indiferent în ce loc există!“
      • „Între cei aleși au apărut și destule «voci» de complezență, voci de umplutură care au încurcat și încărcat planuri editoriale“
      • Ultimul interviu
    • Traduceri
      • PAUL McCARTNEY: ,,Un cîntec poate schimba conștiințele“
      • Scrisoarea deținutului politic Vaclav Havel către Samuel Beckett
      • FRANCESCO ALBERONI – EROTISMUL
      • „James Clavell, valorați 5 milioane de dolari?“
      • Omar Sharif sau singurătatea seducătorului
    • Din manuscrise
      • „Însoțitorul“
      • Neooportunismul la pîrleaz
      • Eminescu
  • JURNAL ȘI CORESPONDENȚĂ
    • Jurnal
      • Carnete maro – Jurnal 1980
      • Carnete maro – Jurnal 1981
    • Corespondență
      • Către Nicolae Steinhardt
      • Către Eugen Barbu
      • Către Geo Dumitrescu
      • Către Mircea Sântimbreanu
      • Către Petre Stoica
      • Către Radu Florescu
      • Către Gheorghe Grigurcu
      • Către Nicolae Sava
      • Către Magda Cîrneci
      • Către Maria Anegroaie
      • Către Emilia Amariei
      • Aurel Dumitrașcu către Dana Pîntea: „Adrian poate că ar fi continuat să scrie ode dacă eu nu l-aș fi ridiculizat cu consecvență în acest sens, ani în șir!“
      • Către Elisabeta Vartic
      • Aurel Dumitrașcu către Adrian Alui Gheorghe: „Amneziile astea ale tale seamănă cu scuipatul!“
      • Către Sorin Roșca
      • Către Gheorghe Simon
      • Către Constantin Preda
      • Către Ion Simuț
      • Către Vasile Gogea
      • Către Emilian Galaicu-Păun
  • MANUSCRISE
  • AMINTIRI
    • D.R. Popescu
    • Radu Florescu
    • Constantin Acosmei
    • Mircea A. Diaconu
    • Ioana Revnic
    • Liviu Ioan Stoiciu
    • Gheorghe Grigurgu
    • Vasile Gogea
    • Radu Dobîndă
    • Dumitru Necșanu
    • Ioana Dinulescu
    • Radu Părpăuţă
    • Dana Pîntea
  • OPINII CRITICE
    • Iulian Costache
    • Nicolae Manolescu
    • Cezar Ivănescu
    • Constanța Buzea
    • Laurențiu Ulici
    • Romul Munteanu
    • Gheorghe Grigurcu
    • Radu G. Țeposu
    • Marin Mincu
    • Alex. Ștefănescu
    • Adrian Alui Gheorghe
    • Augustin Frățilă
    • Ion Zubașcu
    • Costin Tuchilă
    • Val Condurache
    • Niculae Stoian
    • Daniel Corbu
    • Pr. Constantin Necula
    • Clara Margineanu
    • Daniel Cristea Enache
    • Octavian Soviany
    • Mircea A. Diaconu
    • Vasile Spiridon
    • Florea Miu
    • Răzvan Voncu
    • Mircea Bârsilă
    • Antonio Patraș
    • Cristian Livescu
    • Constantin Butunoi
    • Nichita Danilov
    • Liviu Antonesei
    • Lector
    • Victor Felea
    • Gellu Dorian
  • MULTIMEDIA
    • Fotografii
    • Audio
    • Video
    • Arta plastica
    • Dedicatii
      • Oferite
      • Primite
  • VARIA
    • Audițiile muzicale
    • Lecturile
    • Corespondenții
  • TRANSLATED
    • English
    • Magyar
    • Italian
  • DESPRE PROIECT
  • CONTACT
AUREL DUMITRAȘCU
AUREL DUMITRAȘCU

VIAȚA ȘI OPERA

INEDIT Aurel Dumitrașcu – Scrisori către Bobocilă: „Să nu plângi! Să crezi că pot să mă întorc în nord.“

admin, 08/12/202108/12/2021

Spitalul Fundeni, 20 aprilie 1989

 

Paia,
Când stau în penumbra din capătul holului, îmi amintesc „Zbor deasupra unui cuib de cuci“. Seara. Bolnavii dorm zi și noapte. Am sentimentul că unii se cred aici în concediu.
Am observat aici și ce reprezintă, de exemplu, telefonul. E cea mai grozavă invenție. Orice pacient simte continuu nevoia de a se duce spre telefon. Acest obiect este profund recuperator, întreține legătura cu lumea. Aici, în special.
Sigur că nu-mi găsesc locul. Poate că mâine îmi vor da drumul să plec. Urmează o endoscopie. N-am mai făcut așa ceva. Până acum, analizele celelalte sunt bune. Ce-o fi însemnând binele într-o lume medicală atât de relativă?!  Splina mi-e mărită. Din cauza oboselii. Vezi, ce-i scrie poetul unei minuni: „Splina mi-e mărită“?! Scandalos, nu?!
N-am încetineală de prozator, nu pot (încă) stăpâni detaliile. Mi-e și lene să descriu o lume monotonă.
Asistenta aceea frumoasă mi-a spus azi că nu-i plac decât filmele indiene și muzica indiană. Ce dezamăgire! A dat de trei ori la medicină. Va mai da. Sunt sigur că nu va reuși. Auzi, „numai filmele indiene“, „numai muzica indiană“. Cât primitivism. O întrebasem, ca scriitor, cum îi gândeşte pe bărbați din moment ce-i vede zilnic în pijamale prin saloanele astea îndurerate. O amuză, zicea! Frica lor o amuză. Da, e un răspuns.
Și Adrian[1] a ajuns aici, azi. Ne-am plimbat pe aleile spitalului ca prin Akademos. Nu te-am întâlnit. Te-am vorbit.
Mi-e foarte dor de cărți. Mi-e dor să stau între ele, să le simt în jurul meu. Multe. Și vii.
Înțeleg absolut loial toată amărăciunea bolnavilor din jur, însă nu am aptitudini de convalescent de cursă lungă.
Mă obosesc aceste zilnice eprubete, pastile, fișe, controale. Parc-aş fi într-un laborator.
Mi-am dorit insistent să aud marea. Nu am reușit s-o aud.
Nu știu ce-mi mai pregătește Dumnezeu. Și nu mai pot citi stând întins aici. Sunt așa de singur!
Să înveți!
Am înțeles că ieri ai aflat unde sunt. Să nu plângi! Să crezi că pot să mă întorc în nord.

 

Aurel

 

*

 

Spitalul Fundeni, 21 aprilie 1989

 

Paio,
Ce haz! Ar fi trebuit să ies de aici azi, dar pentru că doctorul de la endoscopie a întârziat trei ore, nu mi s-a mai putut elibera certificatul de ieșire din spital. Și cum mâine am S.R.L. (!), abia luni voi putea pleca.
E de-a dreptul stupid! Sunt nevoit să mai rămân sechestrat încă două zile.
Câte lucruri aveam de făcut în săptămâna aceasta de spital!
Endoscopia este mutilantă, psihic vorbind. Ar trebui repetată, chipurile, luni dimineața. Voi refuza și voi cere ieșirea. Azi nu a găsit mai nimic suspect. Nici nișa nu a mai apărut. Ceva n-a fost în ordine, totuși. Pentru că la sfârşitul săptămânii trecute m-am simțit destul de rău, destul de slăbit.
Iartă-mă că-ți vorbesc despre asemenea lucruri neplăcute!
Florian[2] mi-a spus la telefon că am o scrisoare. Sigur, nu poate fi decât de la tine. Dar abia luni o voi putea citi. Până atunci mă voi mai amăgi cu o carte a lui Hamsun[3].
Am ajuns în punctul în care sejurul de aici începe să devină stresant. Sper să am puterea să trăiesc mai echilibrat de acum.
Mi-e tot mai silă de spitale. Cel mai des aș prefera să mor, decât să agonizez. Poate că în spitale, întotdeauna, regret că nu sufăr de o boală de inimă. Pot sfârşi așa de simplu! Chiar și în somn.
De fapt nu-mi doresc să mor. Vreau să îmi pot scrie cărțile, să te văd și să mă bucur că pot să-ți fiu apropiat.
Nu-s deloc pot în această zi. Nu mă pot concentra, nu-s profund. Nu sunt decât amărât că nu am putut ieși la prânz.
Până la venirea somnului, am să mă gândesc la tine. E singurul balsam. Ce vei mai fi făcând, Bobocilă dulce?! Abia aștept să te revăd.

 

Aurel
Scrisori inedite din Arhiva „Aurel Dumitrașcu“

 

[1] Adrian Alui Gheorghe – poet și vechi prieten al lui Aurel Dumitrașcu.
[2] Florian Gulimănescu – vechi prieten al lui Aurel Dumitrașcu.
[3] Knut Hamsun (4 august, 1859 –19 februarie, 1952) scriitor norvegian.

Inedit adrian alui gheorgheaurel dumitrascuflorian gulimanescufundeniknut hamsunpaiapoetsabasaspital

Post navigation

Previous post
Next post

Related Posts

Inedit

INEDIT Aurel Dumitrașcu: „Se adună prea mulţi oameni buni și morți în tine. Unde vor mai încăpea?!“

06/01/202206/01/2022

11 decembrie 1980   O veste care te-a amețit: Tuțu Lazăr a murit. Atât. Fără explicații. A murit. Cum!? Cum!? Cum!? Cum să moară!? Cum să moară!? A murit. Îți vâjâie capul. Titel. Tuțu, acum. Adolescența ta. Ce se-ntâmplă?! Cine urmează?! Este incredibil. A murit. Ce rost au explicațiile?! L-a…

Read More
Inedit

INEDIT Aurel Dumitrașcu: „Plouă și tu știi că ești dintre cei vorbiți cu zeii.“

05/04/2023

Pleci la Pârâul Ungurului. Curînd după aceea, începe să plouă. O ploaie albă, cețoasă, cu scurte iluminări; o îmbălsămare cu răcoare. Te afunzi prin pădure, căutând pâlcurile de fagi, fascinat de strălucirea frunzelor ude; stai la margini de scorburi, minute în șir, îngândurat, într-o liniște aproape mormântală, încât ai sentimentul…

Read More
Inedit

Aurel Dumitrașcu: „Singura replică a prostului, și prima, este: Ăsta face pe deșteptul!“

14/02/202314/02/2023

Miercuri, 16 mai 1979   Școala. Aseară te gândeai la acea piesă de teatru și realitatea din acea piesă, realitate și a unor zile și școli de azi. Dimineața, Adrian (Tătaru) fusese adus în cancelarie. Ieri făcuse ceva într-o oră. Și o chemaseră pe maică-sa la școală. Fapt neplăcut. Directorul,…

Read More

Aurel Dumitrascu

©2025 AUREL DUMITRAȘCU | WordPress Theme by SuperbThemes