Miercuri 21 februarie 1979 Ziua începe cu mult frig. Apoi iese soarele. Școala. Copiii. Termini Mondiano[1]. Casa. Adrian[2] a venit într-o permisie. Nu […]
Aurel Dumitrașcu: „România e bogată. Are proști pe toate drumurile.“
Sâmbătă, 30 iunie 1979 Faptul trecerii anilor este, cred, unul din marile regrete ale fiecărui om. Să simți, să știi, fără a te putea […]
Aurel Dumitrașcu: „Singura replică a prostului, și prima, este: Ăsta face pe deșteptul!“
Miercuri, 16 mai 1979 Școala. Aseară te gândeai la acea piesă de teatru și realitatea din acea piesă, realitate și a unor zile și […]
INEDIT Aurel Dumitrașcu către Sorin Grecu: „Trebuie să fim lucizi întotdeauna, chiar și când suntem mângâiaţi!“
BORCA, 13 ian. 1981 Te salut, Sorine! Tocmai m-am întors de la București! Și tocmai am primit cuvintele tale! Am plecat în 1980. Cu […]
Tudorița Rusu în dialog cu Fabian Anton: „Doar noi am plecat de lângă el. Aurel a rămas mereu!“ (2)
– Știu ce am simțit când am ajuns eu însumi în casa lui de la Sabasa… Totul părea ca într-o vrajă, de parcă pășeai într-un […]
Inedit Aurel Dumitrașcu: „Erau multe mere putrede prin patrie cândva!“
Cândva spuneai că între oameni nu există decât diferențe de posturi. Trebuie spus: diferențe de posturi și de conștiință. Aseară ai avut o discuție cu […]
INEDIT Aurel Dumitrascu – „40 de scrisori de înțelepciune“ (4): „Doi oameni se apropie unul de celălalt pentru a-și dărui bucurie, altfel nu are sens.“
„Am început să nu-i mai suport pe oamenii cu care nu mă pot înțelege“ T. Dulce T., Cu siguranță că la ora aceasta dormi. […]
Inedit Aurel Dumitrașcu – „Iroplan“
La o sărbătoare religioasă mai din urmă, groparul a căzut pe treptele bisericii. Era beat. A fost dus la Iași. În comă. Era acel om […]
INEDIT Aurel Dumitrașcu: „Plângi pentru că ȚARA este mânjită și sugrumată de români!“
Te întrebi deseori cum ar trebui să faci pentru a nu te mai lăsa enervat de unii găgăuți de pe aici, cu bani, nerespectuoși, nesimțiți […]
INEDIT Aurel Dumitrașcu: „Mama… Are ceva de martir chiar și-n trăsăturile feței, o neîmpăcare și o resemnare în același timp!“
Mama, într-o cumplită tristețe, deși Petru-Ciprian are momente de irezistibilă hârjoană cu noi și cu el însuși. Nu mai poate mânca orice. Se simte slăbită. […]