1 februarie 1988 Dulce Irina, Probabil că aceasta e ultima scrisoare pe care ți-o scriu și pe care o primești înainte de a veni în munți. Mi-e așa dor de tine încât aproape că nu pot suporta gândul vreunei alte alternative. Venirea ta în munți devine un ritual…
Tag: paia
INEDIT Aurel Dumitrașcu – Scrisori către Prințesă (23): „Aproape că nu mai știam ce chip are moartea“
12 ianuarie 1988 Dulcea mea minune, E rău fără tine! Chiar dacă-ți face plăcere ce-ți spun, asta-i: e rău fără tine! În câteva luni, iată, mințile mele s-au mutat în pavilionul tău și n-ar mai vrea să plece. Am mare nevoie de zile în care să fiu profund…
INEDIT Aurel Dumitrașcu – Scrisori către Prințesă (15): „Poporul meu riscă să devină o populație în aceste vremuri!“
Borca, 20 noiembrie 1987 Dulce minune, O, nu tac! Îți vorbesc deseori, te invoc și probabil că le amărăsc într-un fel pe toate fetele care, într-un fel sau altul, își închipuie cerul cu mine. Tu ești un meteorit căzut pe neașteptate, o împielițare dumnezeiască în care dă raiul…
INEDIT Aurel Dumitrașcu – Scrisori către Prințesă (17): „Nu-mi doresc copii pentru că nu mi-am scris nici jumătate din cărți!“
23 noiembrie 1987 Draga mea, Am dormit ca un vulcan. Vreo unsprezece ore. Nu mi s-a mai întâmplat de mult așa ceva. Încă mă simt obosit și voi încerca să-mi revin în această săptămână. Nu voi mai traduce. Pentru că mă obosește uitatul pe două pagini. Aș prefera…
Aurel Dumitrașcu – Scrisori către Prințesă (3): „Am să vorbesc și cu Dumnezeu, chiar dacă el se înțelege numai cu muribunzii.“
27 septembrie 1987 Irina, Am visat că tu și ai tăi ați rămas în… India. Hm! Nu în Vest, nu aici, ci în India, acolo unde nu se poate face corect nici recensământul, din cauza sectarismului retrograd al multor locuitori. Mi-amintesc că îmi vorbeai într-un cartier Lenin, din…
