25.12.[19]83*
Iubite poet,
Mi-e cu neputință să trec în celălalt an și-n celălalt infern fără să-ți scriu.
Îți cer îndurare și înțelegere pentru tăcerea mea, pentru ceea ce putea trece drept tăcere. În fapt, versul ființei tale a răsunat de atâtea ori sub acoperișul meu într-o singură apă, încât te pot rosti astăzi – fără a încerca să mă disculp – că m-am simțit în toată această vreme într-o permanentă comuniune cu tine, deși într-o unilaterală comuniune în aparență. Cu poemele tale, splendide – mai cu seamă la o a doua lectură – nu cred să pot face ceva la „Transilvaniaׅ“, din nefericire.
Aștept cartea ta, alte și alte poeme.
Te-am recomandat, cu un prilej, Centrului de Biografii de la Cambridge. Nu-mi pot ierta că am făcut, totuși, atât de puțin pentru un poet, pentru un prieten cu aurul în apelativ.
Îți sărutăm falangele
Cu Nilul și Gangele,
Îngerii să te aibă în pază,
Ion Mircea
Scrisoare inedită din Arhiva „Aurel Dumitrașcu“
* Data poștei
