Skip to content
AUREL DUMITRAȘCU
AUREL DUMITRAȘCU

VIAȚA ȘI OPERA

  • Home
  • BIOGRAFIE
  • POEME ȘI PROZĂ
    • POEME
      • Inedite
      • Din antologii
    • PROZĂ
      • VOLBURICĂ
      • DE CE PRIMĂVERILE NU AU LIMBĂ
  • PUBLICISTICA
    • În „Ceahlăul“
    • În „Dialog“
    • Eseistică
      • Poveștile erotice ale lui Ion Creangă
      • Daniel Turcea sau magia esenţelor
      • Vasile Vlad sau cele 1001 de nopți ale exagerării
      • Generația fără îngeri
    • INTERVIURI
      • „Mizind pe impostori nu facem decît să spunem ceva despre… noi înșine.“
      • „Cei care vorbesc cel mai mult de conștiința că sunt scriitori sunt veleitarii.“
      • „Devenirea unora se oprește odată cu examenul de licență și schimbă biblioteca pe un restaurant.“
      • „Am plecat cu un gust amar, hotărât să nu mă mai întorc niciodată la așa ceva.“
      • „Un om al zilelor noastre nu este în «criză» de probleme indiferent în ce loc există!“
      • „Între cei aleși au apărut și destule «voci» de complezență, voci de umplutură care au încurcat și încărcat planuri editoriale“
      • Ultimul interviu
    • Traduceri
      • PAUL McCARTNEY: ,,Un cîntec poate schimba conștiințele“
      • Scrisoarea deținutului politic Vaclav Havel către Samuel Beckett
      • FRANCESCO ALBERONI – EROTISMUL
      • „James Clavell, valorați 5 milioane de dolari?“
    • Din manuscrise
      • „Însoțitorul“
      • Neooportunismul la pîrleaz
      • Eminescu
  • JURNAL ȘI CORESPONDENȚĂ
    • Jurnal
      • Carnete maro – Jurnal 1980
      • Carnete maro – Jurnal 1981
    • Corespondență
      • Către Nicolae Steinhardt
      • Către Eugen Barbu
      • Către Geo Dumitrescu
      • Către Mircea Sântimbreanu
      • Către Petre Stoica
      • Către Radu Florescu
      • Către Gheorghe Grigurcu
      • Către Nicolae Sava
      • Către Magda Cîrneci
      • Către Maria Anegroaie
      • Către Emilia Amariei
      • Aurel Dumitrașcu către Dana Pîntea: „Adrian poate că ar fi continuat să scrie ode dacă eu nu l-aș fi ridiculizat cu consecvență în acest sens, ani în șir!“
      • Către Elisabeta Vartic
      • Aurel Dumitrașcu către Adrian Alui Gheorghe: „Amneziile astea ale tale seamănă cu scuipatul!“
      • Către Sorin Roșca
      • Către Gheorghe Simon
      • Către Constantin Preda
      • Către Ion Simuț
      • Către Vasile Gogea
      • Către Emilian Galaicu-Păun
  • AMINTIRI
    • D.R. Popescu
    • Radu Florescu
    • Constantin Acosmei
    • Mircea A. Diaconu
    • Ioana Revnic
    • Liviu Ioan Stoiciu
    • Gheorghe Grigurgu
    • Vasile Gogea
    • Radu Dobîndă
    • Dumitru Necșanu
    • Ioana Dinulescu
    • Radu Părpăuţă
    • Dana Pîntea
  • OPINII CRITICE
    • Nicolae Manolescu
    • Cezar Ivănescu
    • Constanța Buzea
    • Laurențiu Ulici
    • Romul Munteanu
    • Gheorghe Grigurcu
    • Radu G. Țeposu
    • Marin Mincu
    • Alex. Ștefănescu
    • Adrian Alui Gheorghe
    • Augustin Frățilă
    • Ion Zubașcu
    • Costin Tuchilă
    • Val Condurache
    • Niculae Stoian
    • Daniel Corbu
    • Pr. Constantin Necula
    • Clara Margineanu
    • Daniel Cristea Enache
    • Octavian Soviany
    • Mircea A. Diaconu
    • Vasile Spiridon
    • Florea Miu
    • Răzvan Voncu
    • Mircea Bârsilă
    • Antonio Patraș
    • Cristian Livescu
    • Constantin Butunoi
    • Lector
  • MULTIMEDIA
    • Fotografii
    • Audio
    • Video
    • Arta plastica
    • Dedicatii
      • Oferite
      • Primite
  • VARIA
    • Audițiile muzicale
    • Lecturile
    • Corespondenții
  • TRANSLATED
    • English
    • Magyar
    • Italian
  • DESPRE PROIECT
  • CONTACT
AUREL DUMITRAȘCU

VIAȚA ȘI OPERA

INEDIT AUREL DUMITRAȘCU – PURDICA

admin, 07/07/2022

Numai bruma și-o amintea.
Îi fusese cald.
În jur mirosea a mucegai.
Un șoricel trecea printre două pietre pe care erau urme de bălegar.
– Aseară am fost singură.
Se întinse din nou pe coceni. Le simți răceala și dori să pipăie ţărâna.
Ochii i se afundau într-un acoperiș șubred, un amestec de lemne putrezite și paie ruginite de apa ploilor.
– Da, aseară am fost cu bărbații aceia… am fost la verișoara Suzi.
Închise ochii. Sub pleoape simți o umezeală tăioasă.
Fu conștientă apoi de trupu-i pângărit.
– De ce-am băut? De ce oamenii sunt ascunși?
Mama ei murise de mult. Venise puhoiul. Erau la țară. S-au dus pe mal să vadă mărgelele tulburi. Pământul s-a dislocat. Și mama ei a căzut în șuvoi. N-o mai putuseră salva. N-au mai găsit-o. S-o fi pierdut în scoici…
Purdica visase pești.
Mulți pești.
Și nu era liniștită.
Rememoră ce se petrecuse ieri. Nu făcea inventar.
– Eu sunt curată pentru că vorbesc puțin.
Pe Trică îl găsise la o berărie. Se dusese să  schimbe o bancnotă.
– Ți-i pot schimba eu!
Doi ochi limpezi și repeziți o străpungeau. Cuvintele acelea sunaseră ca o mână trecută printre fire de iarbă.
A întrebat-o dacă e singură.
– Aș putea să mă uit la frunze ţinându-te de mână!?
Nu-și amintea de ce dăduse din cap.
Trică mergea încet. Vorbea puțin. Mai mult se uita. Ea văzu că are cămașa ruptă. Și o mână plină de arsuri.
– Lucram la un combinat. La un incendiu mi-au luat foc hainele…
În ziua aceea era cald.
Ea ar fi vrut să se plimbe cu barca dar în orașele din munți lacurile erau puține. De aceea erau și triste.
Au umblat pe străzi.
S-au gândit la Mozart. Și au vorbit despre Raskolnikov.
Trică i-a privit genunchii.
– Seamănă cu muntele Athos!
Ea n-a înțeles.
Se uita la un fluture încolțit de furnici.
– Vreau să mă duci la verișoara Suzi!
– Te duc, a spus el.
Au luat-o spre dealul din partea estică a orășelului.
Pe ulițele mărginașe era noroi. Trică a dus-o în brațe.
O măicuţă mânca un colac lângă o cișmea. La ea se uita un câine slăbănog, cu ochii sângerii.
Gardurile erau încă pline de rugi verzi-gălbui.
Flori târzii se rezemau de ferestre.
Casa lui Suzi era o cocioabă. Stătea singură. Era infirmă. O poliomielită când avea trei-patru ani. Nu ștergea niciodată praful. Păianjenii se bucurau de egalitate.
– Și totuși omul este desconsiderat aici! gândi Purdica.
Suzi nu mâncase nimic de ieri. O durea pieptul și a vrut să asculte muzică. O cană de lut, plină cu apă, era jos, lângă patul cu un cearceaf decolorat, rupt la colțuri. Și totuși era un lucru care strălucea. Perna. Perna pe care Suzi își lăsa capul din când în când, după care se ridica neștiind ce să facă cu mâinile. Perna era curată, de un alb strident.
Trică nu înțelese cămăruța aceea.
N-au vorbit mult.
– El este un om bun. Mi-a spus că am ochii albaștri ca pieptenele său.
I-au lăsat bani și jumătate de ciocolată lui Suzi.
Au plecat.
Au cumpărat băutura.
Purdica își aminti că vânzătorul le-a dat sticlele zâmbind ciudat.
Și-a mai amintit noaptea.
Pădurea era întunecată ca o călimară cu cerneală neagră.
Căzuse bruma.
Nu-i era frig.
Cu Trică mai erau doi băieți. Nu-și amintea de unde apăruseră.
Trică n-avea păr pe piept.
Ceilalți aveau…
Soarele se ridica.
Șoricelul acela se oprise și o privea. Parcă-i spunea: „Mamei tale i-i dor de tine…“
Purdica începu să plângă.
Degetele ei fărâmiţau un bulgăre de pământ.

26 noiembrie 1978

Inedit aurel dumitrascuborcaineditprozapurdica

Post navigation

Previous post
Next post

Related Posts

Inedit

INEDIT Aurel Dumitrașcu către Dan David: „Vocația poetică a lui Dumitrașcu nu mai poate fi pusă niciodată la îndoială! Nici de el însuși.“

01/04/2023

1 octombrie 1987   Dragul meu[1],   După defilare, cam pe 28 august, mi-ai expediat o scrisoare penibilă, ca să nu zic de prost-gust. Probabil că o aveai în sufletul tău și până la urmă tot trebuia să mi-o trimiți. Sigur, ai libertatea să crezi că toată lumea mimează amărăciunea,…

Read More
Inedit

INEDIT Aurel Dumitrașcu: „Plângi pentru că ȚARA este mânjită și sugrumată de români!“

14/03/2022

Te întrebi deseori cum ar trebui să faci pentru a nu te mai lăsa enervat de unii găgăuți de pe aici, cu bani, nerespectuoși, nesimțiți pur și simplu. Ai trăit mulți ani aici, datorezi mult munților! Și totuși, din păcate, nimic, aproape nimic majorității oamenilor de aici. Suferi. Toți scriitorii…

Read More
Amintiri

AUREL DUMITRAȘCU: „E ATÂTA FERICIRE ÎN MUZICĂ!“

07/10/2023

La începutul anilor ’80, într-un sat din nordul Moldovei, un tânăr poet – considerat de critica vremii „cel mai important poet al noii generații“ își îmblânzeşte cafardul prin două metode infailibile: lectura și muzica. Dacă, datorită lecturilor zilnice, reușește să se impună ca poet, muzica îl face să poată duce…

Read More

Leave a Reply Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Aurel Dumitrascu

©2023 AUREL DUMITRAȘCU | WordPress Theme by SuperbThemes