INEDIT Constantin Preda către Aurel Dumitrașcu: „Dacă ajungi la Iași lovește-l cu o floare peste gură pe Emil Brumaru!“

Îți jur pe eșarfa mea peticită că…

Zici tu că pădurea începe la două sute de metri de stiloul tău și-ai să te-ntorci târziu cu o pădureancă să-i traduci pasajele religioase ale d-lui Cioran. Și mai zici ceva de Elton John și Octavian Paler. Mai ai pe deasupra și un petic de pus la bluejeans. Curată metaforă! (a se citi: curată fericire!)
Ce minunat trebuie să fie acolo în sihăstria ta!
Toate deturnările (în absurd), zgomotele, exploziile ajung la tine filtrate.
Mi te închipui stând zile întregi și aşteptând să-ți bată careva în poartă.
Cred că ai acolo cu tine și o lunetă. Primești cine știe ce mesaje interplanetare.
Sigur că m-a bucurat epistola ta. Vădește o distinsă eleganță a rostirii, de asemenea și trimiterile tale pline de entuziasm, la autorii dragi.
O să-i transmit, cu siguranță, lui Patrel Berceanu cele dorite.
Dar iarăși revin la condiția ta de viață. După cum vezi Aprilie se va rupe-ntr-un sărut. A dat colțul ierbii și trebuie să fie mirific pe acolo. Pocnesc sau vor începe să pocnească molatic (nu florile răului) brânduşele.
Aurel Dumitrașcu! Îți jur pe eșarfa mea peticită că a venit primăvara. Sărută-i Tudoriței glezna și consideră că ți-ai îndeplinit toate profețiile (politice). Asta amintește într-o oarecare măsură de blândul Nichitușa.
Fac ce fac și mă duce gândul la mărgelele de sticlă ale fragedului și prietenului drag Arthur Rimbaud.
Dar răzvrătit cum sunt uneori debitez și enormități copleşitoare. Dacă ajungi la Iași lovește-l cu o floare peste gură pe Emil Brumaru din partea mea. Spune-i, te rog, lui Radu Florescu cu nu am avut timp să-i scriu. Am avut 1001 de necazuri. Însă nu îi voi rămâne dator. Adică am să-i răspund cât mai repede cu putință.
Roagă-l pe Daniel Corbu să-mi trimită și mie cartea!
Cu dragoste, nebunie, muguri, brânduşe și zvonuri de primăvară.

Constantin Preda
Craiova