Vineri, 17 noiembrie 1978
Am ore de la 10. Deci pot rămâne. Ca un lac peste care au trecut bărci friguroase.
Muzică.
Muzica este un „Tatăl nostru“ al liniștii nesimulate.
Cărți.
Limba rusă.
Mă bărbieresc. Părul iese din mine ca să-mi amintească ce e… un arici.
Diminețile-s reci ca babele.
Soarele, pe culme, coboară cu poala plină de lumină. O să înviem din nou.
Scrisoare către Ionel.
Școala.
Baschet.
Zâmbete.
Frumoșii copii.
O scenă tristă la prânz: mă-ntorceam de la școală cu doamna Gondor și doamna Aurica. S-a oprit o mașină (un ARO) în drept de „Bojă“. Un milițian a coborât. Și l-au luat pe Lorică Ana (Bojă). Anul trecut l-am învățat. Nu s-a astâmpărat. A furat mulți bani Liței (10 000 lei). Mai prin septembrie. Este foarte trist să vezi cum un copil pe care l-ai învățat (!) este luat de miliție cu mașina și dus pentru cercetări și cine știe pentru mai ce.
Am citit o parte din interpretarea pertinentă a lui Constantin Noica a dialogului „Lysis“ de Platon. Și „A Christmas Memory“ („O amintire de Crăciun“) de Truman Capote. Indiscutabil, e un mare scriitor. Mă-ncântă. Observații tulburătoare, poezie autentică, lume curioasă deși e banală la prima vedere.
Și o epistolă pentru dulcea Angela. De fapt, confruntarea fizică mă gândesc că ne va dezamăgi. Dar are un suflet frumos, de poet. Suntem prieteni.
Ziare.
„Flacăra“.
Noaptea.
O epistolă de la Viorica în care mă anunță că duminică va fi la mine. Sufletul mi-a explodat de bucurie.Mi-e dor de ea. De frumusețea ei curată. Vom fi fericiți. Ea rămâne ființa lângă care mă simt foarte fericit mereu, nu ca alături de altele, sincopat.
Am citit mult.
Virginia Ruzici a „bătut-o“ și pe Betty Stove cu 6 – 2, 6 – 2 (de la Chris Evert luase bătaie cu 6 – 3 (2), 6 – 1) și s-a calificat în semifinale. Va juca cu Martina Navratilova. Ar fi minunat să câştige.
Platon.
Multe reportaje, poezii și articole de prin ziare.
Citesc și sonete de José Maria de Heredia.
Mă culc când nu mai pot ține ochii deschiși.
Era așa frig afară că și cerul părea cutremurat, ucis.
