Skip to content
AUREL DUMITRAȘCU
AUREL DUMITRAȘCU

VIAȚA ȘI OPERA

  • Home
  • BIOGRAFIE
  • POEME ȘI PROZĂ
    • POEME
      • Inedite
      • Din antologii
    • PROZĂ
      • VOLBURICĂ
      • DE CE PRIMĂVERILE NU AU LIMBĂ
  • PUBLICISTICA
    • În „Ceahlăul“
    • În „Dialog“
    • Eseistică
      • Poveștile erotice ale lui Ion Creangă
      • Daniel Turcea sau magia esenţelor
      • Vasile Vlad sau cele 1001 de nopți ale exagerării
      • Generația fără îngeri
    • INTERVIURI
      • „Mizind pe impostori nu facem decît să spunem ceva despre… noi înșine.“
      • „Cei care vorbesc cel mai mult de conștiința că sunt scriitori sunt veleitarii.“
      • „Devenirea unora se oprește odată cu examenul de licență și schimbă biblioteca pe un restaurant.“
      • „Am plecat cu un gust amar, hotărât să nu mă mai întorc niciodată la așa ceva.“
      • „Un om al zilelor noastre nu este în «criză» de probleme indiferent în ce loc există!“
      • „Între cei aleși au apărut și destule «voci» de complezență, voci de umplutură care au încurcat și încărcat planuri editoriale“
      • Ultimul interviu
    • Traduceri
      • PAUL McCARTNEY: ,,Un cîntec poate schimba conștiințele“
      • Scrisoarea deținutului politic Vaclav Havel către Samuel Beckett
      • FRANCESCO ALBERONI – EROTISMUL
      • „James Clavell, valorați 5 milioane de dolari?“
    • Din manuscrise
      • „Însoțitorul“
      • Neooportunismul la pîrleaz
      • Eminescu
  • JURNAL ȘI CORESPONDENȚĂ
    • Jurnal
      • Carnete maro – Jurnal 1980
      • Carnete maro – Jurnal 1981
    • Corespondență
      • Către Nicolae Steinhardt
      • Către Eugen Barbu
      • Către Geo Dumitrescu
      • Către Mircea Sântimbreanu
      • Către Petre Stoica
      • Către Radu Florescu
      • Către Gheorghe Grigurcu
      • Către Nicolae Sava
      • Către Magda Cîrneci
      • Către Maria Anegroaie
      • Către Emilia Amariei
      • Aurel Dumitrașcu către Dana Pîntea: „Adrian poate că ar fi continuat să scrie ode dacă eu nu l-aș fi ridiculizat cu consecvență în acest sens, ani în șir!“
      • Către Elisabeta Vartic
      • Aurel Dumitrașcu către Adrian Alui Gheorghe: „Amneziile astea ale tale seamănă cu scuipatul!“
      • Către Sorin Roșca
      • Către Gheorghe Simon
      • Către Constantin Preda
      • Către Ion Simuț
      • Către Vasile Gogea
      • Către Emilian Galaicu-Păun
  • AMINTIRI
    • D.R. Popescu
    • Radu Florescu
    • Constantin Acosmei
    • Mircea A. Diaconu
    • Ioana Revnic
    • Liviu Ioan Stoiciu
    • Gheorghe Grigurgu
    • Vasile Gogea
    • Radu Dobîndă
    • Dumitru Necșanu
    • Ioana Dinulescu
    • Radu Părpăuţă
    • Dana Pîntea
  • OPINII CRITICE
    • Nicolae Manolescu
    • Cezar Ivănescu
    • Constanța Buzea
    • Laurențiu Ulici
    • Romul Munteanu
    • Gheorghe Grigurcu
    • Radu G. Țeposu
    • Marin Mincu
    • Alex. Ștefănescu
    • Adrian Alui Gheorghe
    • Augustin Frățilă
    • Ion Zubașcu
    • Costin Tuchilă
    • Val Condurache
    • Niculae Stoian
    • Daniel Corbu
    • Pr. Constantin Necula
    • Clara Margineanu
    • Daniel Cristea Enache
    • Octavian Soviany
    • Mircea A. Diaconu
    • Vasile Spiridon
    • Florea Miu
    • Răzvan Voncu
    • Mircea Bârsilă
    • Antonio Patraș
    • Cristian Livescu
    • Constantin Butunoi
    • Lector
  • MULTIMEDIA
    • Fotografii
    • Audio
    • Video
    • Arta plastica
    • Dedicatii
      • Oferite
      • Primite
  • VARIA
    • Audițiile muzicale
    • Lecturile
    • Corespondenții
  • TRANSLATED
    • English
    • Magyar
    • Italian
  • DESPRE PROIECT
  • CONTACT
AUREL DUMITRAȘCU

VIAȚA ȘI OPERA

INEDIT Aurel Dumitrascu – „40 de scrisori de înțelepciune“ (3): „Te plimbi prin sufletul meu și ai gleznele frumoase ca un câmp de flori!“

admin, 15/11/202115/11/2021

În Arhiva „Aurel Dumitrașcu“ se păstrează, recuperate recent, majoritatea celebrelor „40 de scrisori de înțelepciune“ pe care poetul Aurel Dumitrașcu le trimisese prietenei sale Tudorița Gavril. Epistolele, extrem de importante, nu fac parte din seria de „corespondență cotidiană“ care a apărut, într-o ediție destul de ciuntită, în urmă cu șase ani, la editura Muzeului Literaturii din București sub titlul „Scrisori către T.“, fiind gîndite ca un adevărat epistolar duhovnicesc menit să salveze ce se mai putea salva din sufletele unor tineri îndrăgostiți. O spune, de altfel, chiar Aurel Dumitrașcu, într-o însemnare de jurnal datată 3 octombrie 1983: „Îi vei scrie patruzeci de scrisori. Jour à jour. Dacă patruzeci de doze de înţelepciune n-o salvează şi nu te salvează, va trebui să te sinucizi. Pentru că, simţi, după atâta timp n-ai mai putea continua.“ 
Pînă la publicarea în volum a acestei fabuloase corespondențe, oferim cititorilor o nouă epistolă expediată în urmă cu 38 de ani.

 

Fabian ANTON

 

*

 

„În fiecare seară adormeam cu gândul la tine.
De cele mai multe ori te-am visat.
Eram mereu împreună.

T.“

Draga mea,

Seara aceasta e ca un lan de grâu roșu în care sforăie un arici. Habar n-am de ce grâul este roșu, habar n-am de ce au ajuns și aricii să sforăie. De două ore încerc să răspund cât mai inteligent la o anchetă a Suplimentului literar al „Scânteii tineretului“, așa cum am fost rugat de Ion Cristoiu, redactorul-șef adjunct al acestei reviste. Dar nu știu cât de inteligent am răspuns. Voi vedea numai dacă vor publica ceea ce spun. Că de convenit, n-o să le convină.
Când vorbesc despre poezie și condiția scriitorului tânăr, sunt „rău“, colțos, neastâmpărat. Și cinstit. E atât de greu să scrii cărți încât nu mi se pare anormal că am mereu pretenția să fiu respectat ca scriitor. Naiba să mă ia! Voi muri ca și ceilalți, dar vreau să trăiesc curat.
Pe zeița greacă a speranței o chema Helpis. Prin pământul și cerul nostru ea s-o fi numind altfel. Englezii, când cer ajutor, zic așa: Help! Dacă nu se-ntâmplă nimic și trebuie să se resemneze, zic altfel: I can’t help it – adică „n-am încotro“. Eu nu am încotro și continui să-ți scriu și să mă bucur că exiști. Poate că nu ne vom mai dezamăgi ca proștii. Mă întreb acum la ce folosește amărăciunea?! La nimic. Toți zic la fel. Dar am să mai scriu deseori de ce are amărăciunea rădăcini și de ce aceste rădăcini sunt uneori tare trufașe. Dacă poeziile mele ar face coarne, unii s-ar gândi și să le mulgă. Dar poeziile mele nu vor face coarne și astfel nu va fi nevoie să se fabrice alte multe donițe. Poeziile mele vor mai umbla în pantaloni scurți și vor mai băga degetele în ochii metalelor.
Dacă la ora aceasta ar da telefon Dumnezeu, știi despre cine i-aș vorbi?! Despre tine, dulce T.!
I-aș spune cum scuturi tu cireșii de floare, cum cad florile în mine și cum mă lași tot cu flori și te duci după deal să vorbești cu nu știu ce izvoare. „O, ar zice Dumnezeu, dar Tudorița aceasta n-a trecut niciodată prin cerul meu, nu am văzut-o pe acolo!“ Și eu i-aș spune: „Tovarășu’ Dumnezeu, marți o să facem o ședință-trăsnet și vom analiza incompetența matale în a vedea clar de ce Frumusețea vrea să rămână pe Pământ. În această ședință toți vor fi împotriva matale, pentru că toți știu că Pământul e-n echilibru numai pentru că există Tudorița. Și pentru că există un poet zurbagiu nebun după ea.“
Dumnezeu, ca o făptură ascultătoare, se va duce la casa lui în cer și o să tot plângă că este nefericit și nepriceput. Apoi, într-o dimineață, se va uita spre Pământ și ne va vedea împreună. O să zică: „Fericiți cei care știu să rămână pe Pământ, fericiţi cei pe care-i cheamă numai împreună Tudorița și Aurel.“ Apoi o să plouă. Și noi vom sta în iarbă și ploaia va veni la noi cu gând bun, și eu te voi săruta și voi zice: „O, gura ta dă toată lumina cerului!“ Și tu vei zice: „Prostule, cerul ești tu!“. Și te voi săruta iarăși și iarăși; și așa de bucuroși vom fi că nu ne-am pierdut prin cele anotimpuri viclene!
Te plimbi prin sufletul meu și ai gleznele frumoase ca un câmp de flori! Dacă vei continua să zâmbeşti, în iarna care vine o să înflorim și o să cântăm mult. Aud și acum cântecul tău și lăcrimez de bucurie! Bine că ești! Bine că ești un imn pe care nu-l mai hăituiește îndoiala.
Te iubesc și mi-e dor de tine! Bine că ești, minune dulce!
Noapte bună! Și lumină în sufletul tău!

Aurel

Borca, 26 oct. 1983

Inedit aurel dumitrascuborcascrisori de intelepciunetudoritatudorita gavriltudorita rusu

Post navigation

Previous post
Next post

Related Posts

Inedit

Inedit Aurel Dumitrașcu – Scrisori către Ioana (2)

01/05/202201/05/2022

București, 4 ian. 1982   Bună, Ioana!   Iată, din București! După atâtea zile nepetrecute cu tine. Petrecute cu nimeni! Acum două zile am venit. Grăbit! Dornic să umblu pe străzi, printre acești oameni care nu mă cunosc și pe care nu-i cunosc! Pentru că eu m-am simțit foarte rău…

Read More
Inedit

INEDIT Aurel Dumitrașcu – „Cuie bătute pe cruce. Jurnal 1978“

27/10/202127/10/2021

În Arhiva „Aurel Dumitrașcu“, se păstrează, pe lângă numeroase manuscrise și dactilograme cuprinzând poemele, și o serie de jurnale inedite scrise pe caiete mari, studențești. Recuperarea acestora a fost pentru noi prioritară, mai ales că, din punct de vedere cronologic, vorbim de primele jurnale (perioada 1974 – 1978) ale poetului…

Read More
Inedit

INEDIT Aurel Dumitrașcu – ELEGIE PENTRU ACEST SECOL

24/03/2022

ELEGIE PENTRU ACEST SECOL     Nu pot să tac cum bolovanii liniștiți rămân pe vale puhoiul înecându-i primăvara, nu pot să stau în munți ca-ntr-un birou să am chemați în prag și nechemați. Eu nu-s un birocrat absent învăluit de fumuri și uitare, eu nu vă chem să îmi…

Read More

Leave a Reply Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Aurel Dumitrascu

©2023 AUREL DUMITRAȘCU | WordPress Theme by SuperbThemes