* – Liviu Antonesei ți-a împrumutat câteva cărți care te interesau mult și ai revenit în munți însetat să parcurgi acele cărți (Cioran, Șestov etc.) * – Iașul rămâne totuși un oraș de care nu te poți atașa, care nu-ți place decât prin „locurile sale de artă“ și prin prietenii…
Tag: liviu antonesei
INEDIT Aurel Dumitrașcu – Scrisori către Ioana (4): „Singurătatea este mai profundă chiar și decât Maramureșul.“
Borca, 4 nov. `80 Bună, draga mea! În dimineața aceasta am primit cuvintele tale. Le-am aşteptat mult! Mi-amintesc un vers excepțional din Vasile Vlad[1]: „Așteptarea: suflet cu cocorii pe drum“. Dar îți scriu imediat dintr-un motiv care, vei vedea, e normal să mă doară: nu pot veni la…
INEDIT Aurel Dumitrascu catre Sorin Grecu: „Amintirea cea mai plăcută rămâne seara în care Elena Ștefoi m-a dus acasă la Nichita Stănescu“
Borca, 10 dec. 1981 Bună, dragul meu! Vin târziu. E o seară în care ascult muzică folk și acesta nu e un mod de a fi ușuratic. Pentru că această muzică are cel puțin texte excepționale, în general! Emisiunea lui Păunescu! Ieri s-a împlinit un an de când…
INEDIT Aurel Dumitrașcu către Magda Cârneci: „Uneori numai intoleranța mai poate deratiza câte ceva!“
Borca, 20 februarie 1987 Dragă Magda, Nu țineam să-mi scrii neapărat, dar nu mi-ar fi plăcut să nu-mi fi scris. Găsirea tonului just rămâne, se vede, o problemă pentru toate taberele și indiferent de teritoriile din care „vin“ aceste tabere. Mă gândesc, însă, că nu tonul este important…
INEDIT Aurel Dumitrașcu către Magda Cârneci: „Sunt un om fără dimensiuni, n-am ce pierde!“
Borca, 2 decembrie 1986 Magda, Nu știu dacă e cel mai bun lucru pe care-l fac în dimineața aceasta înghețată, aici, în casa mea din munți, dar m-am tot gândit în ultima vreme să-ți scriu. Așa, pur și simplu. Cum nu am niciun chef să fiu ridicol, am…
Aurel Dumitrașcu – Ultima scrisoare către Prințesă: „Mai devreme sau mai târziu, dreptatea este a celor «excluși», a celor împinși sub tramvai!“
Borca, 10 august 1988 Draga mea, Îți scriu câteva rânduri, ca să nu-ți mai faci probleme, deși numai așa ceva nu-ți faci – în ceea ce mă privește. Mi-au ajuns 14 zile de spital. Voi continua să-ți mulțumesc pentru ele. Regret că am rămas cu acest sentiment, că…
INEDIT Aurel Dumitrașcu către Magda Cârneci: „Poate că rămânerea în viață a unui poet e mai importantă decât orice gafă pe care o poate face acel poet.“
Piatra Neamț, 7 decembrie 1989 Draga mea, Probabil nu ți-am scris niciodată ca un om mulțumit și împăcat. Dar aș fi vrut să-ți spun uneori că mi-e bine și că e totul în ordine. Nefiind așa, dând (aceleași) semne de „om sfârşit“, îți voi fi inoculat involuntar imaginea…