Te-ai trezit în lumină. Parcă venise prea repede dimineața. Visaseşi o curte în care Bruegel mulgea o vacă. Și mai visaseşi și buricul Tudoriței (l-ai văzut într-o duminică, întâmplător, când se întinsese după o carte și i se ridicase puloverul; nu știi de ce ți-l tot amintești!?).
În jurul orei zece ați început coborârea muntelui spre Chiril, deci spre Bistrița, spre Crucea. Doisprezece kilometri pe care i-ați parcurs destul de repede, în timp ce soarele alungase cețurile și munții din jur tăceau impresionanți.
Ați făcut poze și ați mers cântând. Nimeni nu era împărat. Toți erați buimaci de frumusețea muntelui.
Sfârşeaţi un drum în care ați învățat câteva noi lucruri despre voi înșivă.
Un autobuz v-a dus la Borca. Ai ajuns acasă și îți era somn. Ileana B. îți scrisese două scrisori. Le-ai citit. Apoi ai adormit două ore.
Florian era la Poiana Teiului.
Se sfârşea ziua de 24 august 1982.

 

*

 

Simți nevoia să vorbești puțin și de băieții cu care ai trecut această călătorie. Observațiile tale se referă la ce-au fost ei în aceste zile.
1. Radu Florescu, entuziast și camarad, mereu dispus să facem o nebunie în plus sau să ne minunăm de o bucată de lume în plus. Blond precum cele mai frumoase lanuri de grâu ale republicii, îți plăcea să-l vezi mergând precum un ales.
2. Liviu Florescu e fratele lui Radu. Spirit ingineresc, tenace, mai puțin sensibil, parcă, la ascunzătorile naturii, dar mereu de partea gândurilor frumoase și dându-ţi impresia că nu suportă singurătatea.
3. Ion Alămâie – John, cum îi zici tu – un frenetic și un entuziast, lăudând mereu acest drum și această eliberare, pierdut în gânduri întru liniștea inimii, camarad și simpatic.
4. Ovidiu Niță. 17 ani. Un mucalit de un umor instinctual admirabil, o monotonie plină de revelații ironice. În câteva rânduri, spusele lui te-au amuzat până la lacrimi.
Nu-ți plăceau, la băieți, doar prea multele cântece vulgare pe care le știau și pe care nu credeai că trebuie să le spună muntelui.

 

*

 

Ești acasă. Singur. Deci s-a dovedit încă o dată că Pământul e rotund și că cei tineri înfrumusețează cel mai mult lumea.

 

Din volumul în curs de apariție
„Cuie bătute pe cruce. Jurnal 1970 – 1982“

Leave a Reply

Your email address will not be published.