E ora 24. Dacă nu cumva a trecut.
A venit Radu Florescu pe la tine. Ți-a adus Biblia și alte cărți religioase.
Le vei citi cu detașare.
Te-ai dus în center.
Era dans.
Ai privit tinerii aceia, frumoși și bucuroși.
Erai cu câteva fete și cu câţiva prieteni.
Tu nu dansezi, tu-ți învingi nebunia altfel.
Ai fumat.
De ce ai fumat în seara aceasta mirosind a stele plecate?
Ai revenit târziu.
Mama spune că i-e frică să nu moară, că „se pierde“, că visează foarte urât, că se teme.
Ai privit-o.
Parcă nu mai avea sânge-n obraji.
De ce?
Doar mâncase miel, încercase să se odihnească în aceste zile!
A cerut o cană cu apă, i-ai dat. Și te-ai uitat cu frică și tristețe la ea.
Vorbea prea serios și stins despre moarte.
Te-a tulburat, deși erai deja puțin amețit de alcool.
Ai întrebat-o dacă a mâncat, dacă o doare ceva.
„Am mâncat. Mă pierd la cap“ zicea.
A vrut să stingi lumina.
Ai stins-o.
Și ai venit în camera ta. Spunându-i: „Vezi ce faci!“
Trist ești.
E miezul nopții sau e trecut spre 28 aprilie.
Nu, mama nu se pregătește să moară! Acest gând te îngrozește.
Dumnezeu nu poate ucide pe oricine, oricum, oricând.
Dacă e prea puternic atunci e un imbecil.
27 aprilie 1981
Din volumul în curs de apariție
„Cuie bătute pe cruce. Jurnal 1970 – 1982“
