21 februarie 1988 Dulce Irina, Cât o să tot pleci și cât o să tot rămân așa!? Întotdeauna e la fel: după câteva zile de la plecarea ta, nu mai am cartușe nici ca să mă sinucid. Mereu și mereu absența ta îmi va măcina mințile, după cum,…
Tag: radu florescu
INEDIT Aurel Dumitrașcu – Scrisori către Prințesă (23): „Aproape că nu mai știam ce chip are moartea“
12 ianuarie 1988 Dulcea mea minune, E rău fără tine! Chiar dacă-ți face plăcere ce-ți spun, asta-i: e rău fără tine! În câteva luni, iată, mințile mele s-au mutat în pavilionul tău și n-ar mai vrea să plece. Am mare nevoie de zile în care să fiu profund…
INEDIT Aurel Dumitrașcu – Scrisori către Prințesă (24): „Mi-e teamă de tot ceea ce n-am vrut niciodată!“
19 ianuarie 1988 Dulce Irina, Mi-amintesc că în anumiți ani, deși corespondența mea era întotdeauna vastă, îmi propuneam să fiu laconic în epistole, îi „somam“ în acest sens pe prietenii mei corespondenți – pentru a mă putea dedica, să zicem, studiului pentru anumite examene, pentru a nu mai…
INEDIT Aurel Dumitrașcu – Scrisori către Prințesă (22): „Cedând, i-ai obișnuit cu «a ierta»!“
Vineri, 1 ianuarie 1988 Dulce Irina, E 1 ianuarie, dimineața, e 828 de minute, e frig. LA MULȚI ANI!, deci, fata mea dulce! Să fie un an cât de frumos vrei tu, să fim cât mai des împreună, să pot privi bucuria din ochii tăi! M-am trezit senin,…
INEDIT Aurel Dumitrașcu – Scrisori către Prințesă (20): „Moartea lui Noica m-a bulversat peste măsură“
9 decembrie 1987 Dulce Irina, Sunt profund contrariat, în continuare, de atitudinea alor tăi. Nu mi-am închipuit niciodată că ar putea fi chiar așa. Nu vor avea, în ochii mei, în timp, nicio scuză. Și probabil că, totuși, nu mă doare în primul rând faptul că ei mă…
